De-a lungul vietii unei persoane exista, dincolo de variabilitatea comportamentelor in situatii, unele modalitati de reactie foarte constante, incat sunt observabile de catre oricine. Unii oameni sunt rapizi in tot ce fac, altii sunt lenti; unii rezista la efort timp indelungat, altii sunt calmi si rabdatori etc. Modalitatile constante de reactie se datoreaza temperamentului. Temperamentul poate fi citit si pe chipul omului, care arata mai multa sau mai putina energie.
La ce aspecte stabile ale persoanei ne referim cand folosim termenul temperament? Unii autori considera ca temperamentul determina viteza si intensitatea reactiei: o reactie mai rapida sau mai lenta, o reactie mai puternica sau mai slaba. Pentru alti autori, temperamentul este cel de care depinde profunzimea si amploarea trairii emotionale: o traire mai profunda sau superficiala, mai ampla sau mai restransa. Daca se ia in consideratie modul cum activeaza persoana, exista temperamente mai active si temperamente apatice.
Temperamentul este aspectul dinamic-energetic al personalitatii, de care depind viteza, forta, profunzimea si amploarea reactiilor individului.
De ce depinde temperamentul unei persoane
Fundamentele temperamentului sunt innascute, deci depind de ereditate, pentru ca atat structura sistemului nervos cat si glandele endocrine care produc agenti biochimici sunt in foarte mare masura genotipice. Intensitatea, viteza si profunzimea reactiilor depind de functionarea sistemului nervos si a celui endocrin. In sprijinul ipotezei ca temperamentul este innascut vin observatiile asupra sugarilor, care se deosebesc in mod evident unii de altii in ceea ce priveste aspecte ca: vigoarea si energia miscarilor, modul cum reactioneaza la stimuli neasteptati, cum plang si cum rad, cum sug, cat sunt de rabdatori pana vine mama la ei cand tipa etc. Totusi, in cursul copilariei, cand se formeaza caracterul, se invata modalitati de reactie prin educatie si modelele din familie. De exemplu, un tip temperamental vulcanic poate fi educat sa-si stapaneasca reactiile, sa nu se manifeste necontrolat; un tip foarte sensibil si impresionabil, lipsit de forta si indrazneala poate fi incurajat sa aiba incredere in sine, sa devina mai activ si mai intreprinzator; un tip prea lent si nepasator poate fi invatat sa actioneze mai prompt si sa se implice mai mult; un tip nerabdator poate fi invatat sa faca treaba mai incet si mai bine. Copilul iritabil temperamental se agita, plange, loveste, vrea ca totul sa fie numai dupa voia lui. Printr-o buna educatie si modele de stapanire de sine, el poate sa ajunga un adult care desi ramane iritabil in fondul sau temperamental, stie sa se poarte cu stapanire de sine autocontrolandu-si reactiile nepotrivite, chiar daca se vede dupa mimica, dupa tremurul vocii, dupa miscarile degetelor ca este iritat.
Tipuri temperamentale
Au fost descrise inca de Hipocrat din Koa (cca 460 – 375 i. Hr), considerat „parintele medicinei”. El a facut o analogie intre alcatuirea corpului omenesc si alcatuirea cosmosului descrisa de Empedocle (cca 490 – 430 i. Hr). Hipocrat considera ca in alcatuirea corpului omenesc intra, in diferite combinatii, patru „umori”, fiecare corespunzand unui element cosmic, astfel: aerului cald si umed ii corespunde umoarea sange. Daca predomina la individ aceasta umoare, el este sangvinic (se caracterizeaza prin optimism); pamantului rece si uscat ii corespunde umoarea bila neagra. Daca la individ predomina aceasta umoare, el este melancolic (se caracterizeaza prin slabiciune si tristete); focului cald si uscat ii corespunde umoarea bila galbena. Cand predomina aceasta, individul este coleric (se caracterizeaza prin irascibilitate); apei rece si umeda ii corespunde flegma, care prin predominare va da temperamentul flegmatic (caracterizat prin apatie). Galenus (medic roman 130 – 200 sau 210 d. Hr) a preluat clasificarea facuta de Hipocrat si a sustinut ca umorile sunt nu numai cauza temperamentului, ci si a bolilor. De pilda, prea multa bila neagra produce slabiciune si depresie. Desi cauza temperamentului propusa de ei nu a fost corecta (nici nu putea sa fie corecta la nivelul de atunci al stiintei), totusi descrierea facuta fiecarui tip a fost si a ramas corecta, iar termenii sangvinic, melancolic, coleric si flegmatic au fost preluati de psihologia moderna.
Somatotipuri
Embrionul are trei foite. Din prima se vor forma organele interne si viscerele; din cea mediana se formeaza sistemul osos si muscular, iar din cea de la suprafata se formeaza sistemul nervos. W. H. Sheldon explica deosebirile temperamentale dupa gradul de dezvoltare a celor trei invelisuri embrionare astfel:
• endomorful – cu predominarea internului, viscerelor, temperament viscerotonic
cu reactii incete, uniformitate emotionala, fire extravertita;
• mezomorful – dezvoltare corporala echilibrata, temperament energic, agresivitate competitiva, voce neretinuta, combativ;
• ectomorful – cu dezvoltarea predominanta din foita externa, corp alungit,
temperament inhibat, activism mintal, miscari retinute.
Psihiatrul german E. Kretschmer a constatat ca unele boli psihice se asociaza cu anumite constitutii corporale.
Picnicul – membrele si gatul scurte, abdomenul si toracele bine dezvoltate.
Acestui tip constitutional ii este asociat temperamentul ciclotimic, caracterizat prin ritm lent la care oboseala se manifesta progresiv; este receptiv la culori, are camp larg al observatiei, este asociativ in reprezentari, se adapteaza usor la situatii noi, are atentie buna cantitativ dar slaba calitativ, este exploziv in situatii dificile, are traire afectiva imediata, dar nedurabila. Acestui tip temperamental, Kretschmer i-a asociat predispozitie spre psihoza maniaco-depresiva.
Astenicul- membrele si gatul lungi, trunchiul mai putin dezvoltat. Temperamen¬tal se caracterizeaza prin: ritm rapid, oboseala se manifesta brusc, este receptiv la forme, are camp larg al observatiei, are reprezentari perseverative, se adapteaza lent si cu greutate la situatii noi si dificile, are traire afectiva mai putin intensa, dar de lunga durata. Este predispus spre boala psihica schizofrenie cu introversiune extrema.
Tipurile de activitate nervoasa superioara
Ivan P. Pavlov a impus fiziologia experimentala in studiile de medicina, dupa ce cucerise premiul Nobel in acest domeniu.
El considera ca „toata activitatea nervoasa se realizeaza pe baza a doua procese fundamentale: excitatia si inhibitia”. Aceste procese se caracterizeaza prin:
1) Intensitate sau forta. Este data de rezistenta celulelor nervoase in timpul activitatii. Exista sisteme nervoase puternice si sisteme nervoase slabe.
2) Echilibru sau neechilibru Echilibru este atunci cand excitatia si inhibitia au forte egale. Neechilibru este atunci cand excitatia predomina asupra inhibitiei. La tipul neechilibrat excitabil nu este vorba despre slabiciunea inhibitiei, ci de ramanerea ei in urma fata de intensitatea excitatiei.
3) Mobilitatea proceselor nervoase „Intrucat mediul variaza adesea in mod pronuntat si neasteptat, ambele procese trebuie sa fie foarte mobile, sa aiba capacitatea de a ceda rapid locul dupa nevoile impuse in conditiile exterioare.” (I. P Pavlov, Experienta a 20 de ani)
Pe baza combinarii celor trei caracteristici, Pavlov a indicat urmatoarele tipuri de activitate nervoasa superioara care stau la baza temperamentului:
Tipul puternic – echilibrat – mobil -corespunde temperamentului sangvinic
Tipul puternic neechilibrat (cu predominanta proceselor excitatiei) – corespunde temperamentului coleric
Tipul puternic – echilibrat – inert (cu mobilitate scazuta, trecere lenta de la excitatie la inhibitie sau de la inhibitie la excitatie) – corespunde temperamentului flegmatic.
Tipul slab (ambele procese au forta mica) – corespunde temperamentului melancolic.
Insusirile de tip sunt ereditare. De aceea, ele raman in decursul vietii cea mai stabila caracteristica a omului. Insusirile de tip de activitate nervoasa superioara sunt comune la om si la animal: „nu poate fi o jignire pentru om faptul ca gasim la el caracterele fundamentale ale sistemului nervos al cainelui.” (op. cit)
Trebuie precizat ca exista rareori tipuri pure; in realitate intalnim predominanta unui tip sau altul.
Tipuri pe baza celor doua sisteme de semnalizare
Structura creierului uman cuprinde, in afara primului sistem de semnalizare -cel senzorial – prezent si la animale, cel de-al doilea sistem, semnalizarea prin limbaj vorbit, semnalizarea intelectiva. Pe baza modului cum functioneaza cele doua sisteme de semnalizare (cum coreleaza ele), la om se intalnesc urmatoarele tipuri speciale:
Tipul artistic- foloseste in mod precumpanitor primul sistem de semnalizare.
Tipul ganditor – foloseste in mod precumpanitor limbajul abstract.
Tipul mediu – cele doua sisteme de semnalizare sunt in echilibru. Este cel mai raspandit tip.
Influenta temperamentului in viata psihica
„Temperamentul este cea mai generala caracteristica a sistemului nervos si aceasta pune o anumita pecete pe intreaga activitate a individului”. (I. P. Pavlov)
Sensibilitate senzoriala. Persoanele cu tip puternic au o sensibilitate senzoriala mai inalta, iar cele cu tip slab au sensibilitate senzoriala mai scazuta.
Perceptia. Slabiciunea proceselor nervoase duce la imprecizie in perceptie. Tipul puternic are o perceptie mai precisa pentru ca face diferentieri fine si stabile.
Atentia. Subiectii cu tip puternic excitativ (colericii) si cei cu tip puternic inert (flegmaticii) au o mai mare concentrare a atentiei, atentia nu slabeste cand apar stimuli perturbatori. Subiectii cu tip puternic, dar mobil (sangvinicii), din cauza mobilitatii mari a exciatiei si a inhibitiei, au o putere de concentrare mai redusa, pot fi usor distrasi de stimuli noi. Tipul slab (intensitate mica atat a excitatiei, cat si a inhibitiei), dar mobil, este agitat motor si nu-si poate concentra atentia. Tipul slab si inert este pasiv, nu se agita, dar nici nu-si concentreaza atentia usor.
Gandirea. Calitatea gandirii depinde de inteligenta si de stilul cognitiv, nu de temperament. Deosebirile temperamentale apar numai in rapiditatea intelegerii si rezolvarii de probleme care depind de mobilitate. „Cei mobili rezolva de 2-3 ori mai repede decat cei inerti”. (N.E. Malkov)
Limbajul
Sangvinicul: vorbire puternica, rapida, clara, cu accente si intonatii corecte, curgatoare, insotita de gesturi vii si mimica expresiva.
Colericul: vorbire rapida, inegala (cand pauze intre cuvinte, cand accelerari), intonatii inegale cu cresteri si descresteri, mimica si gestica expresive, emotii viu exprimate in continut si ton.
Flegmaticul: vorbire lenta, egala, fara gesturi si mimica expresiva, fara emotii exprimate.
Melancolicul: vorbire slaba, inceata pana la soapta, intonatie monotona ca intensitate si inaltime, expresivitate emotionala saraca.
In ceea ce priveste scrisul, acesta fiind si miscare, temperamentul este foarte evident. De aceea, grafologia surprinde mai mult caracteristici temperamentale, decat calitati ale personalitatii in ansamblu.
Afectivitatea
Colericul se caracterizeaza prin reactivitate emotionala mare, o desfasurare navalnica a sentimentelor.
Sangvinicul – reactivitate emotionala moderata, mare mobilitate a sentimentelor si traire superficiala ca intensitate.
Flegmaticul – reactivitate emotionala moderata, desfasurare lenta a emotiilor, sentimente stabile.
Melancolicul – temator si cu dispozitii afective astenice, plange usor.
Vointa. Se formeaza prin educatie, dar pe baza temperamentului. In conditii de buna educatie, la tipul puternic se obtine o vointa puternica (independenta, perseverenta) si o buna stapanire de sine. In ceea ce priveste promptitudinea deciziei, sunt avantajati colericii, care pot fi si pripiti daca nu se educa rabdarea.
Deprinderi. La tipul inert si la cel slab, deprinderile se formeaza lent, dar sunt stabile; de aceea trebuie facute de la inceput corect si cu rabdare. la tipul mobil, deprinderile se formeaza mai rapid.
Aptitudini. Deoarece au o baza innascuta, predispozitiile, aptitudinile nu depind de temperament. Au existat si vor exista oameni capabili peste nivelul mediu in cadrul oricarui tip temperamental.
O mare problema psihologica, inca putin elucidata, este relatia dintre temperament si caracter. In planul observatiei superficiale, de multe ori se confunda manifesta rile din cele doua planuri. Perspectiva genetica, a originii caracterului este cea mai provocatoare. Intr-adevar, educarea caracterului are un puternic si permanent sprijin in tipul temperamental. Esecurile se pot datora in mare parte desconsiderarii trasaturilor temperamentale in procesul indelungat al formarii personalitatii: a trata unele trasaturi ca pozitive si altele ca negative duce la distorsionari.
Portrete temperamentale
Ca dar natural al omului, temperamentul cuiva nu trebuie evaluat dupa criteriul binelui sau raului, cum este cazul cu caracterul. Nu exista temperamente mai mult sau mai putin bune. Fiecare temperament are caracteristici care pot fi considerate ca dezirabile si caracteristici mai putin acceptabile mai ales prin raportare la situatii si activitati. Se intalnesc foarte rar oameni cu temperament pur. In realitate, se intalnesc oameni la care caracteristicile temperamentale se combina in diferite proportii. Portretele temperamentale descrise mai jos sunt cazuri teoretice pentru situatia predominarii evidente a insusirilor unui tip sau altul. Se va vedea ca referirile caracteriale nu pot fi evitate.
Sangvinicul
Insusiri dezirabile: energic (plin de viata), voios, sociabil, amabil, antrenant (ii face pe altii sa se simta bine), are farmec in relatiile cu altii, optimist, intotdeauna bine dispus, atasabil, entuziast.
Insusiri mai putin dezirabile: obraznic, obositor prin repovestirea de istorii pentru a amuza, ii lipseste disciplina mintala, mai mult vorbeste decat asculta, ii intrerupe pe altii, vrea sa fie centrul atentiei, promite ca ajuta dar uita, nu are o maniera logica de a face lucrurile, indulgent pentru a nu fi dezagreabil, se supara usor dar uita usor, se da in spectacol, inconsecvent, flecar, incearca sa-i manipuleze pe cei din anturajul sau, nestatomic (cauta noi activitati, noi relatii, are nevoie de schimbari ca sa nu se plictiseasca).
Colericul
Insusiri dezirabile: angajant, darz, combatant, actioneaza repede in toate situatiile, sigur pe sine, este convins ca va finaliza orice actiune daca depinde de el, rareori ezita sau oscileaza, vorbeste direct si fara rezerve, comanda, isi asuma riscuri convins de propriile aptitudini si de succesul sau, pare sa aiba putina nevoie de ajutor, decis (ia repede si definitiv o hotarare), conducator pe care altii il urmeaza, nu se lasa pana nu realizeaza scopurile ce si le-a propus.
Insusiri mai putin dezirabile: considera ca este greu de crezut ca cineva sa faca treaba mai bine decat el, neinduplecat, se impotriveste sau ezita sa urmeze alta cale decat cea proprie, nu suporta sa astepte, nu suporta iritarea altora, nu este interesat de ce spun altii sau de activitatile altora, trufas (o stima de sine puternica sustinand ca are dreptate), certaret (provoaca discutii pe motiv ca are dreptate), curaj uneori in sens negativ, dependent de munca, pe care ar face-o incontinuu, lipsit de tact (jigneste usor), inflexibil ( nu accepta punctele de vedere ale altuia sau atitudinile altuia), ajunge usor sa fie nemultumit, chiar daca nu ajunge la un nivel emotional inalt, incapatanat, dominator, isi manifesta furia cand ceilalti nu actioneaza destul de repede, judeca adesea exprimand reactii negative, poate sa actioneze pripit.
Melancolicul
Insusiri dezirabile: ii place sa analizeze pentru a vedea relatiile logice, convinge prin logica si fapte, renunta din proprie initiativa la interesele sale (altruist), respectuos (ii trateaza pe ceilalti cu respect si onestitate), sensibil (se intereseaza de ceilalti), prevazator, nu provoaca usor o conversatie, organizat, ordonat, statornic (devotat), se poarta diplomat, cu tact si sensibilitate, are aspiratii intelectuale si artistice, idealist (simte nevoia sa se ridice la standarde inalte), profund (ii displac conversatia si lucrurile superficiale), iubitor de muzica ca forma a arte iar nu ca spectacol, politicos, loial, nu este invidios, face totul in modul cel mai discret.
Insusiri mai putin dezirabile: are complexe de inferioritate, capabil sa poarte ranchiuna, nu iarta usor, poate sa se supere pentru ofense imaginare, sentimente de ingrijorare, neincredere, anxietate, interiorizat (nu-si arata deschis tandretea), uneori pune standarde stat de inalte ca este greu de satisfacut, vede intai partea neagra a lucrurilor (pesimist), se simte marginalizat, susceptibil (se simte jignit cu usurinta), nu are increderea ca va reusi, traieste in el insusi (introvertit), suspicios ( nu crede, se intreaba cu privire la motivul din spatele cuvintelor), singuratic, razbunator, ii pedepseste pe cei care l-au jignit, impaciuitor, chiar cand are dreptate isi slabeste pozitia.
Flegmaticul
Insusiri dezirabile: adaptabil (se simte confortabil in orice situatie), pasnic, accepta punctul de vedere al altuia, nu-si manifesta trairile emotionale decat rar, nepretentios, rabdator, ramane calm, nu este afectat de intarzieri., organizat (dupa plan), meticulos, stabil emotional, inofensiv (nu spune si nu provoaca ceva nedorit), umor sec, pacificator, tolerant (accepta gandurile si modul de a fi al celuilalt fara a se impotrivi), bun ascultator (pare doritor sa suda ce ai de spus), multumit, nu ii plac extremele.
Insusiri mai putin dezirabile: slab expresiv, apatic, nu se implica, neatent datorita lipsei de interes, nehotarat, ezitant, lent, anost (nu-si manifesta in nici un fel sentimentele), placid (nu-si stabileste obiective), are o perspectiva simplista asupra vietii, inchistat, las (se retrage in situatii dificile), indiferent (nu conteaza daca lucrurile sunt intr-un fel sau in alt fel), bombanitor, mocait, lenes, impasibil (se opune implicarii).
Sursa: http://www.opr.ro/
Ramona Lengyel
