Pentru cei mai multi, mustarul este un condiment care inobileaza carnatii si micii, picantizeaza sosul de maioneza si da gusturi neasteptate unor mancaruri rafinate.
Istoria lui este veche. Alexandre Dumas gasea de cuviinta sa publice un stiudiu despre multiplele aplicatii ale mustarului, nu numai culinare, in Almanahul Gurmandului din anul 1869, editat de Charles Monselet.
Reteta, pe vremea aceea, n-avea E-uri. Consta in seminte de mustar macinate, amestecate cu vin, otet, si plante aromate, deasemeni macinate. Grecii antici si romanii il numeau sinapis, iar Aristofan ne-a lasat, ca reteta, un sos de mustar facut pe baza de faina.
Dar patria mustarului de azi este orasul Dijon, Franta, unde, in 1382, ducele de Burgundia adauga acest ingredient aproape la orice preparat culinar, ridicandu-l la rangul de aliment princiar. Intre timp, medicii, expertii si gosodinele au confirmat ca mustarul nu este un aliment exclusiv. Are mai multe aplicatii utile decat ne inchipuim, la prima vedere.
Mustarul ca aliment
Din pacate, in ultimii ani, mustarul aflat in comert contine mai mult adausuri decat mustar propriu zis: boabe de mustar 16,2%, iar in rest, otet de vin, zahar, glucoza, sare iodata, ulei de floarea soarelui, amidon, condimente, agent de ingrosare (guma xantan), maltodextrina, aroma artificiala de mustar, colorant (betacaroten), apa.
Cine doreste mustar ecologic si-l poate face singur, dupa reteta lui Alexandre Dumas, sau, mai modern, din boabe macinate (40 g), o lingurita rasa de zahar farin, bere atat cat sa se formeze o pasta si putin piper.
Faimosul mustar de Dijon este mai complicat: zeama unei cepe stoarse, un catel de usturoi facut mujdei, 130 g faina de mustar, 1 lingurita ulei, 1 lingurita sare, 400 g vin alb sec, plante aromate stoarse. Se mixeaza si se lasa la rece.
Se serveste la mici, la chiftele, parjoale, gratar, friptura la cuptor, adaus la salata de boeuf. Nu se serveste la peste, la mancarurile cu sos, ca rasol (aici este indicat hreanul), la mezeluri.
Un detaliu pentru curiosi: in timpul foametei de dupa razboi, mustarul ajunsese alimentul de baza al bucurestenilor, uns pe paine. Medicii atrageau atentia pe atunci (nu stiu daca s-a mai confirmat in timp) ca prea mult mustar produce gastrita si ulcer.
Oricum, nu mancam prea mult, intrucat mustarul se vindea la negru, iar painea era pe cartela: 250 g pe zi, cinci zile pe saptamana. O zi malai si o zi pauza. Altceva de mancare greu gaseai. De necrezut, dar adevarat.
Leacuri babesti
Asa zisele leacuri babesti au fost adesea verificate prin experienta multora, testate in laboratoare si uneori confirmate de profesionisti.
Contra durerilor in gat si a racelilor: o solutie din 70 ml apa fiarta, o lingura de miere, una de sare, o jumatate de lamaie stoarsa, o lingura pudra de mustar. Se agita si se face gargara din ora in ora, repetand agitarea de fiecare data.
Contra cancerului: nimeni nu s-a vindecat de cancer mancand mustar, dar cercetarile au demonstrat ca boabele macinate si amestecate cu miere incetinesc boala, daca faza nu este foarte avansata.
Contra astmului bronsic: se cunoaste din batrani cazul crizelor de astm care scad in intensitate, pana la linistirea totala, prin ungerea pieptului cu un strat subtire de mustar (facut in casa, nu cumparat) si aplicarea deasupra a unui prosop, umezit cu apa calda. Efectul este rapid, dar trecator. Numai medicul poate stabili ce e de facut in continuare.
Relaxant: se recomanda o baie fierbinte, cu doua linguri bune de mustar amestecate in apa. Mustarul nu se dizolva, asa ca apa trebuie agitata continuu. Se instaleaza o stare de liniste si confort.
Pentru picioare obosite: oboseala dispare dupa o baie fierbinte intr-un lighean cu apa, in care au fost amestecate 5-6 linguri bune cu praf de mustar. Dureaza o jumatae de ora, dar merita.
In gospodarie
Pulberea de mustar este un excelent detergent natural pentru spalat vasele grase. Degreseaza si uneori indeparteaza crustele prinse pe tigaie. In orice caz, solutia este mai ecologica decat orice detergent.
Mustarul elimina mirosul de „statut” de pe vase sau din interiorul recipientilor. Este suficient sa preparam un amestec lichid, dar consistent, din pulbere de mustar, sare si apa. Un lichid cald sau fierbinte este cu atat mai bun.
Daca vreti sa nu creasca buruieni in gradina dvs, incercati sa semanati razlet cate un bob-doua de mustar, printre flori sau zarzavart. Va creste mustar, dar nu vor creste buruieni.
Sursa: http://www.ziare.com
Ramona Lengyel
