Mainile crapate de munca ale bunicii aveau in ele atata dragoste, incat copil fiind adormeam cu ele la piept. Cum deschideam gura sa spun ca as manca placinta cu branza dulce si stafide, clatite, gogosi sau cozonac, orice ar fi durut-o: ochii, mainile, capul, picioarele, se spala pe maini, isi punea sortul si se ducea in bucatarie sa-mi faca. Nimeni nu spunea povesti ca ea, inflexiunile vocii cand Fat-Frumos se lupta cu zmeul sau balaurul ma faceau sa retraiesc scenele acelea, dar cel mai multi mi placea, cand bunica ma lua cu ea dupa mure, fragi si bureti.
Doua lucruri imposibile imi doream pe atunci:
– Eu sa nu cresc si bunica sa nu imbatraneasca (eram sigura ca vom fi impreuna vesnic)
– Sa nu se termine niciodata tolba cu povesti frumoase spuse de ea.
Dar nu stiu cand a trecut vremea si m-am trezit plecata definitiv din tara, stabilita in Italia. Am venit in Romania cu copiii, iar bunica a inceput sa planga inainte de a o obisnui cu faptul ca peste trei zile ne despartim din nou.
– Cine stie cand mai veniti, dar mai ales daca mai ma gasiti acasa! S-ar putea sa gasiti lacatul la poarta si usa incuiata, iar eu sa ma mut la cimitir!
Mi-a rupt inima. La asta ma gandeam si eu, dar ma straduiam sa nu plang, sa nu ma vada ea si sa nu-mi instristez familia.
– Bunico, de ce vorbesti prostii! Ce-ar fi sa vii cu noi in Italia si sa stai o luna cu noi. Te vom duce sa vizitezi toate catedralele, sa vezi tot ce este de vazut.
A primit cu mare bucurie propunerea, ea, care nu fusese plecata de-acasa decat de patru-cinci ori toata viata. Nu stiam ca bunica simte ca moare si vrea sa o gaseasca sfarsitul cu mine si cu ai mei. A murit dupa o saptamana, in Italia si m-am gandit ca este nedrept sa o ingrop in pamant strain. Durerea si incapacitatea de a actiona m-au facut sa caut pe internet in nestire. Doream profesionisti desavarsiti pentru cea care a ales sa-si petreaca ultimele zile alaturi de mine. Cautarile m-au dus la https://www.funerarenicolas.ro/ .
Am sunat la miezul noptii la ei si erau acolo, pentru mine. Plangeam in hohote si abia m-au inteles:
– Nu plangeti, bunica va ajunge acasa, mi-au spus cu glas ferm! Ar fi fost mult mai trist, daca ar fi murit rapusa de dorul dumneavoastra. Facem de 15 ani cel mai bine acest lucru, asa ca va avea tot ce este mai bun in materie de toaletare si pregatirea trupului neinsufletit, transport, soferi profesionisti, manipulare decenta a sicriului. Puteti citi parerile clientilor despre noi!
Eram tulburata, inima ma durea, dar trebuia sa ma asigur ca drumul de intoarcere al bunicitei va fi ireprosabil, fara cusur cum erau lucrurile facute de ea pentru mine!
“In astfel de momente triste nu stii cum sa procedezi si la cine sa apelezi mai intai. Am apelat la aceasta firma de repatriere funerara si am fost foarte multumita.
Iordache Mihaela, Bucuresti”.
Am citit toate aprecierile oamenilor care au fost ajutati in moment de grea cumpana sufleteasca de firma amintita, apoi am intrat pe varfuri la bunica, sa nu-i tulbur somnul, i-am sarutat mainile reci cu toata iubirea din lume si i-am spus:
– Te duc acasa ca pe o printesa, bunico!
