Siliciul joaca un rol important in domeniile: osos, vascular, nervos, respirator. Actiunea lui asupra fibrelor elastice este capitala. Intervine in formarea tendoanelor, a pielei si a fanerelor.
Este un agent de remineralizare frecvent preconizat sub forma de preia (specie de criptogama de balta). Constituie, deopotriva, un antitoxic si este implicat in tratamentul arteriosclerozei, hipertensiunii, demineralizarii, rahitismului, slabiciuni generale, afectiunilor degenerative (reumatisme, cancere), hemoragii, maladii in aparitia carora este implicata carenta siliciului.
Se gaseste in pleava cerealelor, in pielita fructelor, in usturoi, in polen.
Siliciul constituie, intr-adevar, unul dintre cele douasprezece elemente majore ce intra in alcatuirea organismelor. Nu este un oligoelement, intrucit concentratiile sale nu sint de ordinul gama, ci al mg: singele uman contine aproape 10 mg la litru (1/10 din calciu). Organismul comporta circa 7 g (mai mult decit fier: 3 pina la 3,50 g), cu mult mai mult decit cuprul (100—150 mg), si mai mult inca decit cobalt, nichel, zinc.
Siliciul isi asuma un rol capital (plastic si functional) in fenomenele de nutritie generala. Este un element puternic de autoaparare a organismului si joaca un rol deosebit in diversele procese de dezintoxicatie.
Siliciul se gaseste in cantitate variabila, in toate vegetalele si mai ales in frunze.
Siliciul are o enorma importanta in cresterea vegetalelor si pentru apararea lor impotriva parazitilor. S-au obtinut ameliorari ale randamentului in cultura griului, a ovazului, a meiului, a orzului prin adaugarea silicatilor in pamant. Asa se explica, in zilele noastre, caracterul fertilizant al malurilor Nilului care contin 2 pina la 3% var, 10% aluminiu si 58% siliciu.
In soluri, siliciul se gaseste si sub forma de silicati complecsi. Apa solului contine 20—50 mg la litru. Un hectar de leguminoase ii smulge solului zece kilograme de siliciu in fiecare an. Un hectar de fagi scoate saizeci si trei de kilograme, iar un hectar de griu o suta cinci kilograme.
Datorita bogatiei solurilor, si implicit a vegetalelor in siliciu, in regnul animal, ierbivorele sint cele care-l contin cel mai mult: 150 mg la litru de singe la bovine, 12,6 la iepure, fata de 9 la om si 5,5 la ciine.
La animal, siliciul se gaseste mai ales in suprarenale, in pancreas, in splina, in tesutul conjunctiv; importanta i-o constatam incetul cu incetul din diversele fenomene biologice. Il intalnim in emailul dintilor, in unghii, in par, in piele a carei suplete, ca si a tesuturilor, apare legata de prezenta acestui element. El exista deopotriva in tesutul pulmonar si in straturile elastice ale arterelor.
Nevoite normale ale organismului in siliciu sint de circa 20—30 mg pe zi.
Siliciul il furnizeaza legumele, fructele, carnea (cu conditia ca alimentele sa fie biologic sanatoase), apa curata, apa solului, apa silicioasa (nu cea calcaroasa, saraca in siliciu si mai putin inca apa robinetelor din marile orase).
Piinea alba, legumele decorticate, fructele curatate de coaja, sunt lipsite, in marea lor majoritate, de siliciu, caci, ca si vitamina B si C, el se gaseste mai ales in straturile exterioare ale vegetalelor.
Carentele actuale vor dispare in ziua in care vor fi aduse la loc de cinste culturile si alimentatia biologica, asa cum numerosi specialisti o cer de vreme indelungata.
Dar, alaturi de carentele acestea, mai sint altele, agravante: carentele de utilizare. Le intilnim, de exemplu, in cazul saraciei sucului gastric in acid clorhidric.
Unghiile sfarimicioase constituie un excelent semnal de alarma, caci simptomul acesta precede demineralizarea osoasa. Se va tine, deci, seama de el in orice tratament care va contine, in mod obligatoriu, siliciu.
Pierderile de siliciu preced, intr-adevar, pierderile calcice, ca si pe acelea ale altor minerale si sint, dintre toate, cele mai insemnate.
In domeniul cancerului, s-a observat ca afectiunea aceasta aparea mult mai rar in regiunile bogate in magneziu si in siliciu. Dimpotriva, gasim o proliferare de canceroze in tinuturile cu soluri calcaroase.
Siliciul favorizeaza eliminarea deseurilor si este un puternic factor de dezintoxicare. El actioneaza ca mineralizant general, al tesutului conjunctiv indeosebi, element primordial in rezistenta organica la dezvoltarea celulelor canceroase.
Fata de arterioscleroza, siliciul joaca un rol capital, constituind un factor de suplete si de elasticitate. Or, ingrosarea arteriala se face in dauna tesuturilor elastice ale arterei.
In concluzie, siliciul este indicat in numeroase sindroame si, indeosebi, in toate cazurile de crestere anevoioasa, intirzieri de osificare sau de dentitie, demineralizare, rahitism, afectiuni tuberculoase, canceroza, arterioscleroza, imbatrinire celulara, fenomene artrozice si astenii. Valoarea lui preventiva este incontestabila.
Sursa: www.gradina-online.ro
Ramona Lengyel
