Franco Zeffirelli (in registru de stare civila ca Gianfranco Corsi) este un realizator, scenarist, producator si actor italian nascut la data de 12.02.1923 la Florenta. Dupa moartea mamei sale de tuberculoza este crescut de o verisoara de-a tatalui sau. In perioada postbelica studiaza arta si arhitectura la Universitatea din Florenta si lucreaza cu regizori precum Vittorio DeSica, Roberto Rossellini si Luchino Visconti. In 1946 se alatura lui Luchino Visconti ca actor si regizor. Dupa colaborarea cu Visconti la La terra trema si alte cateva filme, isi orienteaza atentia spre teatru. Prima mare realizare ca decorator de teatru o reprezinta L’Italiana in Algeri pentru La Scala din Milan. A lucrat la nenumarate alte piese de opera si teatru, precum La traviata, La Boheme, Tosca, Falstaff si Carmen.
Realizeaza primul lung metraj in 1957: Camping. Pasionat de Shakespeare, realizeaza Romeo si Julieta (1968), iar mai traziu Hamlet (1990) cu Mel Gibson si Glenn Close. Dupa mai multi ani de absenta, revine pe platouri in 1996 cu Jane Eyre, Un ceai cu Mussolini (1999), in 2002 cu Callas forever, iar in 2005 cu Tre fratelli. In 1999, in cadrul Festivalului International de Film Karlovy Vary primeste Globul de Cristal pentru contributii artistice de exceptie in lumea cinematografiei. In noiembrie 2004 primeste din partea Regatului Unit rangul de Cavaler de Onoare.
Zeffirelli s-a nascut si s-a format la Florenta intr-o admosfera bilingva ( familia avea multe contacte cu un grup de intelectuali britanici, care l-au inspirat mai tarziu in realizarea filmului Tea with Mussolini (1999).
In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial a luptat la partizani inainte de debarcarea soldatilor britanici ai primului regiment de scotieni , unde a servit drept translator . Debutul sau ca realizator de cinema s-a produs in 1957 in comedia , Camping, in care juca – pe atunci debutantul – Nino Manfredi.
In anii 60, si –a scris si pus in scena propriile “opere “ pe scenele teatrelor din Londra si New York , dupa care a trecut la cinema . Dintre montarile facute sub bagheta sa , printre cele mai importante sunt : Tosca la Royal Opera House (1964) cu Maria Callas si Tito Gobbi, si mai multe opera la Metropolitan Opera House de New York, incluzand Boema si Turandot.
Prietenia sa cu Maria Callas a pus-o pe panza cinematografului in filmul Callas Forever, unde Jeremy Irons interpreta un personaj ce parea a fi chiar Zeffirelli.
Dar inceputul carierei de “regizor de succes “ a inceput cu ecranizarea piesei Imblanzirea Scorpiei a lui William Shakespeare in 1967 (The Taming of the Shrew ) avand in distributie un cuplu foarte en vogue in acea perioada : Richard Burton si Elizabeth Taylor, iar lovitura de gratie o va da cu ecranizarea altei piese de Shakespeare , cu Romeo si Julieta, facand din aceasta versiune , “cea mai realizata “ versiune de pana atunci ( si pana acum ) , reusind un succes de renume pe plan mondial . Filmul a marcat o epoca in creatia regizorului . Dupa aceasta , Zeffirelli a inceput o cariera destul de neregulata, cu filme bune si comune , rezultate deosebit de interesante alaturi de Plácido Domingo (La traviata y si Otello) si luxoasa versiune a lui Hamlet din 1990 si primita cu entuziasm de public .
De altfel in 1977 a produs un film ambitios pentru cinematografie si televiziune , film numit Jesús de Nazareth , cu distributia extreme de convingatoare a lui Robert Powell si cu o durata de aproape 6 ore . Este una din versiunile cele mai vizionate ale vietii lui Isus , dintre cele 140 de versiuni facute . Este cea mai difuzata in perioada Saptamanii Mari in toate tarile crestine de pe glob .de exemplu in Chile, a fost programata la televiziune neintrerupt in fiecare Semana Santa de mai bine de 25 de ani .
Sursa: http://www.cinemarx.ro/
Ramona Lengyel
