Mircea Vintila este unul dintre cei mai importanti folkisti ai Romaniei, cu o activitate discografica si concertistica de invidiat. Cantecele sale debordeaza de melodicitate si o atentie deosebita acordata „vorbelor”. De la “Lordul John” la “Noros Cecer” si “Cu tine prin New York”, fanii au savurat o lista intreaga de adevarate hituri.
Solistul s-a nascut pe 23 martie 1949 la Bucuresti si a fost interesat de muzica inca din copilarie, urmand scoala de Muzica (clasa viola). A terminat Liceul Lazar si apoi a absolvit Institutul de Constructii in anul 1974.
In viata artistica a debutat in 1968, la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti, in cadrul Cenaclului Atlantida, condus de Radu Anton Roman.
Mircea Vintila a cantat alaturi de alti prestigiosi artisti (Mircea Florian, Marcela Saftiuc, Doru Stanculescu, Nicu Vladimir) la primul festival studentesc de folk, in anul 1971, la clubul 303 al Politehnicii bucurestene, apoi la clubul Universitas si in Cenaclul Flacara.
La a doua editie a Festivalului “Primavara baladelor” a castigat marele premiu cu piesa “Lordul John”. A castigat de asemenea premiul Teletop al Televiziunii Romane cu piesa “Bade Ioane”, iar “Fat Frumos” I-a adus premiul Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania.
In anul 1973 Mircea Vintila devine membru al Cenaclului Flacara, participand la toate evenimentele artistice pana in anul 1982.
A editat pe primul disc single melodiile “Pamantul Deocamdata” si “Mielul”, in anul 1974. In 1975 a lansat un alt disc single, care continea piesele “Hanul Lui Manuc” si “Bade Ioane”. In 1976 a urmat primul LP, intitulat “Crezul Meu”, o parte dintre piese fiind orchestrate de un muzician de exceptie, Dan Andrei Aldea. In 1982 a lansat LP-ul “Peripetii Noi”, iar in 1986 un album intitulat simplu “Mircea Vintila”. Titlul original al acestui album era “Se Retrage La Vatra Luminoasa”, dar el nu a fost acceptat de cenzura din acea vreme. In 1978 si 1984 au aparut doua compilatii folk pe care apare cu patru piese. In 1990, Mircea Vintila a primit Marele Premiu pentru intreaga activitate, in cadrul Festivalului National de Muzica Folk “Om Bun”. Au urmat o serie de turnee in Austria, Franta, Germania, Rusia si Slovacia. De asemenea, a sustinut spectacolul “Fata in fata cu lumea”, la Teatrul Bulandra, alaturi de Florian Pittis, cel cu care va edita albumul “Nu trantiti usa”, in anul 1992. In acelasi an, a fondat grupul “Pasarea Colibri”, alaturi de Mircea Baniciu, Florian Pittis si Vlady Cnejevici, impreuna desfasurand o prestigioasa activitate discografica si de turneu, in tara si peste hotare (SUA, Canada, Germania).
In octombrie 2000, Mircea Vintila a lansat albumul “Madama de Pica”, primul proiect solo dupa o perioada in care a activat mai mult impreuna cu Pasarea Colibri. Primul single extras de pe acest album, “Noros Cecer”, beneficiaza de un superb videoclip, obtinand premiul pentru Cel mai bun videoclip al anului, decernat de Uniunea Artistilor Profesionisti din Televiziune. De asemenea, “Madama de Pica” a fost declarat cel mai bun album folk al anului 2000.
Anul 2003 il regaseste pe Mircea Vintila intr-o noua si inedita formula de spectacol, impreuna cu trupa Brambura, o trupa “nascuta, nu facuta”, alaturi de care va realiza albumul “Toti intr-o barca”.
Urmeaza, la finele lui 2005, un album de exceptie…”OPERE ªI OPERETE”!!!
Despre Mircea Vintila…
RADU ANTON ROMAN
„Nu as vorbi despre o „reteta” in succesul lui Mircea Vintila. Mi-as aduce doar aminte despre vremea in care s-au nascut primele sale cantece, despre acel teribil, exuberant si zapacitor an 1968: eram contemporani, din plin, cu fenomenul hippy („puterea florilor”) din San Francisco, cu „revolutia” studenteasca franceza, cu primavara de la Praga. Cantau Beatles, Hendrix, se nastea hard-ul, se fetisiza muzica psihedelica si under-ground. Ii divinizam pe Donovan, Dylan, Baez. Cuceream la Bucuresti, printr-o neasteptata, spontana „manifestatie” studenteasca, dreptul la vacanta de Craciun (mai tine oare minte cineva ciudata, anarhica izbucnire din Bucuresti?!). Mircea Vintila e unul dintre „produsele” acelui timp, in care se canta bine, sub un stindard. Se canta chiar foarte bine! Mircea era unul dintre „folk-istii” iubitori de ironie si gingasie, de discretie si profunzime, de joc si provocare. Versurile – proprii sau ale altora – erau o caricatura duioasa ori nostalgica, un regret soptit, un oftat de-abia auzit dupa perfectiunea mereu ratata, mereu accesibila.
A mai schimbat el orchestatia, a mai adaugat ritmuri, percutie, dar a pastrat ce era de pastrat: muzica buna, textele delicate si subtile, jocul aparentelor. Marile sale sentimente si tristeti sunt si astazi rostite cu discretie si autoironie. Mi-e drag oricand sa-l ascult, ii admir inteligenta cu care da valoare si finete unei muzici adresate, prin definitie, tuturor”.
ADRIAN PAUNESCU
“Avem in Mircea Vintila pe cel mai indragit cantaret al valului care a spulberat multe prejudecati si tot atatea false glorii.
Dar Mircea Vintila nu e doar unul dintre varfurile valului care a spulberat, ci si prima – cea mai grabnic primita de public – solutie, prima regasire a unei generatii intr-o voce si intr-o chitara.
Cu Mircea Vintila incepe un gen.
Cu Mircea Vintila incepe un calendar.
Cu Mircea Vintila amurgeste zodia farmecului si se ilumineaza zodia adancimii.
Cu Mircea Vintila noptile incep mai tarziu iar diminetile incep mai devreme.
Exista o „marca de cantec Mircea Vintila”. O marca de valoare!”
ADRIAN PINTEA
“Domnul Mircea Vintila este, cu siguranta Hamletul din Popa Nan. Singurul artist roman care ar putea CaNTA monologul „A FI SAU A NU FI” si ar fi crezut fara nici o indoiala de publicul romanesc si de aiurea… Domnul Mircea Vintila l-a avut, cu siguranta, vecin pe strada Popa Nan pe Domnul William Shakespeare, in vremea aceea „artist si fotograf…”
Multumim, Domnule Mircea Vintila”.
Sursa: http://www.bestmusic.ro
Ramona Lengyel
