Mai multe motive pledeaza pentru a privi jocul ca un domeniu de investigare interesant. Prezenta sa la om si animale exprima caracterul sau dobandit pe parcursul dezvoltarii vietii.
Omul si delfinul „se joaca” atunci cand comportamentul lor nu este dominat de motivatii majore. Starea de destindere propice desfasurarii de activitati ludice este asigurata copiilor (puilor) de catre parinti, care le procura hrana si ii apara de primejdii. Adultii se joaca si ei in aceleasi conditii, adica atunci cand sunt satui si se simt in siguranta.
Jocul poate fi caracterizat ca forma de socializare, ca mijloc de dezvoltare intelectuala, ca mijloc de dezvoltare a personalitatii, ca forma de petrecere a timpului liber, ca forma de invatare precum si ca mijloc de explorare a realitatii.
Putem spune ca jocul uman este „acea forma de activitate in care relatiile sociale dintre oameni se recreeaza in afara conditiilor activitatilor utilitare nemijlocite”.
La copil, jocul capata roluri psihologice tot mai complexe, functii normative, functii de relaxare, de adaptare la aspectele cele mai complexe ale mediului inconjurator, constituind astfel o etapa de pregatire pentru viata.
Jocul, fiind supus cerintelor realitatii, creeaza copilului o apropiere intuitiva de aspectele si laturile importante ale realitatii.
Imitatia in joc este creatoare. Jocul raspunde trebuintei de creatie a personalitatii, dar si a sinelui in raport cu viata. Dupa varsta de patru ani, jocurile se complica si se dezvolta. Copilul incepe sa se joace mai mult cu mingea, cu cercul, cu papusile, care le considera bebelusi.
Jocul sau comportamentul ludic, este o componenta cotidiana a vietii delfinilor. In largul marii, departe de privirile omului sau in preajma ambarcatiunilor, delfinii executa salturi spectaculoase, se urmaresc si se ating, ridica sau imping diferite obiecte cu ajutorul rostrului dovedind abilitati interesante. In timpul jocului comunicarea sonora este cvasicontinua.
La delfin ca si la om, jocul se manifesta pe toata perioada vietii.
Jocul nu este apanajul unei varste sau o caracteristica a unei anumite perioade din an. Este adevarat ca delfinii tineri manifesta un grad ridicat de socializare, dar este remarcabila disponibilitatea pentru joc a delfinilor indiferent de varsta sau de sex.
Comportamentul apetitiv corespunzator jocului este „activitatea de explorare”, prin care jocul caracterizeaza o anumita modalitate de cunoastere a mediului inconjurator.
La delfin jocul se bazeaza pe doua manifestari instinctive ale comportamentului: atentia si activitatea de explorare, indreptate asupra mediului inconjurator. Orice obiect aparut in piscina (mingi, cerculete, colaci) provoaca investigare: delfinul se apropie si se indeparteaza in mod repetat, stabilind un adevarat „dialog” cu noua componenta a ambiantei, dialog care presupune analiza multisenzoriala a acesteia. Obiectul este transformat in „jucarie” pe care delfinul o prinde sau o impinge cu ajutorul rostrului, a inotatoarelor dorsale sau codale.
Copilul manifesta un interes deosebit pentru „jucariile” lui si are o puternica tendinta de a le ascunde, ceea ce se intalneste si la delfin, doar ca acesta, din teama de a nu-si pierde jucariile, le poate inghiti, luandu-le astfel in posesie, ceea ce din pacate duce la accidente ce pot provoca moartea prin blocajul tubului digestiv sau prin favorizarea instalarii unor infectii.
Atat la copil cat si la delfin ascunderea jucariei este stimulata de competitia cu ceilalti: pare sa existe teama ca un congener va pastra definitiv jucaria pentru sine.
Studiata din unghiuri diferite la varsta copilariei, la tineri si adulti, activitatea ludica a constituit obiectul unor cercetari amanuntite si profunde.
La tineret, jocurile capata caracteristici noi. Aceste jocuri se desfasoara sub influenta conditiilor de viata social-economice si culturale, dar care raspund unor cerinte ale modului de viata caracteristic in care traiesc.
Atat rolul cat si subiectul jocului sunt foarte interiorizate, ceea ce denota dezvoltarea complexa a caracteristicilor psihice.
Ca urmare a dezvoltarii acestor capacitati psihice, tanarul manifesta preferinte deosebite pentru jocurile ce au un pronuntat caracter intelectual (sahul, remi, jocul de carti) in care isi poate proba fortele intelectuale.
Jocul devine si element de comparatie intr-o anumita perioada a vietii individuale, cand el se poate distinge ca o activitate principala. Cel mai adesea, producerea sa are loc in ansamblul relatiilor interindividuale stabilite intre membri unui grup. Aici el este tratat ca rezultat al neimplinirii unor tipare cu semnificatie biologica. Astfel, acel „surplus energetic” care la copilul singur ar fi declansat asa-zisele comportamente „nerationale”, „fara scop”, in ansamblul interrelatiilor dintre indivizi, este canalizat spre un schimb de raspunsuri cu un alt partener, eventual spre un obiect care mimeaza un partener de joaca (o papusa, o masinuta).
Fiind vesnic supus cerintelor realitatii, jocul creeaza o apropiere intuitiva complexa, de aspecte si laturi importante ale realitatii sociale si morale. Prin jocul cu obiect si rol, se faciliteaza ca acceptare aspecte legate de frustrare si de regulile de viata sociala mai greu de acceptat.
La delfin, comportamentul ludic, ca forma de folosire a „timpului liber” poate fi la originea dezvoltarii creierului voluminos si complex pe care il poseda, la dezvoltarea inteligentei, comunicarii si a unor manifestari psihice deosebite cum ar fi: prietenia, increderea, tandretea.
Sursa: http://www.despresuflet.ro
