Esti pasionat de muzica veche? Ai citit despre colectionarii care cauta cele mai rare exemplare de discuri de Vinyl si ai vrea sa stii ce este asa special la ele? Definitia acestora este ca fiind un mediu fizic de stocare al pieselor muzicale, care se poate reda cu ajutorul unui pick-up, magnetofon sau patefon.
Care este importanta Vinyl-urilor?
Importanta discurilor de Vinyl este data de valoarea lor istorica. Ele au reprezentat primul mediu de stocare al informatiei audio si astfel au ajutat la dezvoltarea industriei muzicale, prin accesibilitatea publicului la albumele artistilor. Atingandu-si apogeul in prima jumatate a secolului XX, au fost incet inlocuite de medii de stocare digitale, de capacitate mai mare si cu viteze de redare mai rapide. Cu toate acestea, ele au ramas in sufletele pasionatilor si al colectionarilor. Albumele originale ale formatiilor muzicii clasice din orice gen muzical sunt pastrate pe astfel de discuri, astfel daca iti doresti sa achizitionezi primele albume ale trupelor si artistilor preferati, magazinele online iti stau la dispozitie pentru a-ti completa colectiile.
Totodata, acestea trebuiesc ingrijite cu mare atentie si curatate periodic de praf. Cu ajutorul truselor de curatat discuri de vinyl, regasite pe link-ul https://www.nicherecords.ro/catalog.html/suport/accesoriu poti sa iti ingrijesti colectiile corespunzator. Pentru a te asigura ca acestea pot fi ascultate de cat mai multe ori, nu uita sa:
-pastrezi o temepratura optima in camera unde le pastrezi;
-sa le feresti de umezeala;
-sa le manevrezi cu atentie astfel incat sa nu fie atinse pe suprafetele de redare sau sa se zgarie.
Scurta lectie de istorie – de la discurile de Vinyl la BluRay-uri
Discurile de Vinyl sunt forma vintage a actualelor CD-uri si DvD-uri, cu un continut foarte vast, regasindu-se de la albumele band-urilor din categoria “Oldies but Goldies”, pana la basme si povestiri inregistrate audio. Astazi, discurile optice sunt cele mai cautate de catre publicul larg al industriei muzicale. Trecerea de la discurile analoage la cele digitale, s-a facut din nevoia unui spatiu mai mare de arhivare si inregistrare al materialelor audio, in mod special, dar si al altor tipuri de fisiere. Capacitatea unui disc Blu-Ray, in functie de numarul de straturi pe care il are – 1 sau 2, poate stoca pana la 25 GB, respectiv 50 GB. Insa, pentru a reda muzica pe suport Blu Ray, este nevoie de un player care sa suporte acest format sau de un laptop / PC cu cititor special.
Discurile de Vinyl au fost folosite pentru prima data dupa anul 1877 cand a fost inventat fonograful de catre Thomas Edison, cu scopul de a inregistra si reda sunetul. In timp, materialul din care discurile au fost fabricate s-a imbunatatit, asemenea si tehnicilor de inregistrare si a aparatelor de redare.
Un pas foarte important in acest domeniu, a fost facut in anul 1866 de catre inginerul si inventatorul Emile Berliner. Acesta a creat si dezvoltat gramofonul, considerat cel mai performant dispozitiv de inregistrare si redare din domeniul muzical, din perioada aparitiei sale. Spatiile de stocare erau discurile din sticla inegrita, care se foloseau drept matrita de pe care se transfera continutul pe discuri de zinc sau cupru. Desi aceasta metoda s-a dezvoltat constant, principalul rol l-a avut in reproducerea in masa a materialelor audio inregistrate si, implicit, in comercializarea muzicii. Materialele din care acestea erau produse s-a schimbat de la celuloid, cauciuc tare si selac sau ebonita, si pana la forma finala, Vinylul. Materialul din care discul era confectionat a fost selectionat cu scopul cresterii numarului de redari pe care acesta il poate suporta.
Ulterior, pretul discurilor era dat, in afara de continutul acestora, de dimensiunile Vinyl-ului, viteza de rotatie a acestuia, fidelitateade redarii si capacitatea sa de stocare.
Apogeul acestora este considerat ca avand loc in aproximativ prima jumatate a secolului XX, pana la aparitia discurilor optice – CD-urile. Desi acest mediu nou de stocare a fost inventat in anul 1958, el a fost definitivat in forma sa actuala de-abia in 1982, printr-o alianta temporara a companiilor Sony si Philips. Cu toate acestea, CD-ul a avut nevoie de timp atat pentru a fi dezvoltat si facut cunoscut publicului, dar si pentru raspandirea dispozitivelor pe care putea fi redat. El este considerat ca fiind prima generatie de discuri optice.
In timp, mediile de stocare au evoluat, facandu-se posibila arhivarea altor tipuri de fisiere (nu doar audio), imbunatatindu-se calitatea de redare si capacitatea de stocare. Datorita dorintei de depozitare a cat mai multor informatii, la o calitate cat mai mare, au aparut a doua generatie de discuri optice (DvD-urile) si a treia (Blu-Ray-urile).
DvD-urile pot suporta o capacitate de pana la 7 ori mai mare fata de CD-uri si au o durata de viata de aproximativ 5 ani.
Blu-Ray-urile insa, dispun pe langa un spatiu mult mai mare de depozitare al informatiei si de o longivitate mai mare. Un foarte mare avantaj al acestora este capacitatea de redare la o calitate de pana la FullHD al materialelor video. De aceea, in domeniul muzical, sunt folosite de cele mai multe ori nu pentru albume sonore, ci discografii complete sau playlist-uri ce contin inclusiv videoclipuri sau concerte inregistrate video. Denumirea acestuia este data de culoarea albastra-violet a laserului optic ce scrie pe suprafata de copiere si redare.
Desi societatea contemporana se bazeaza pe viteza si evolutia tehnologiei, discurile de vinil pastreaza un loc de baza in istoria tehnicii muzicale si un loc special in inimile celor pasionati de muzica si al colectionarilor.
