Bujorii au o istorie indelungata in toata lumea, iar in antichitate erau folositi atat ca remediu medicinal, cat si ca ingredient in diverse mancaruri. Bujorii sunt originari din Asia, insa se gasesc si in Europa si America de Nord.
Numele de bujor (Peony) vine la Paeon, discipolul lui Asclepius, zeul medicinei. Paeon era insa un tanar foarte talentat care devenise mult mai bun decat maestrul sau. Asclepius a devenit gelos pe el si ii dorea moartea. Pentru a-l scapa de mania lui Asclepius, Zeus l-a trasformat pe Paeon intr-o floare.
Bujorul este una dintre cele mai frumoase flori pe care o poti cultiva in gradina ta. Denumirea chinezeasca pentru bujor este „sho yo” si inseamna „cel mai frumos”, denumire care i se potriveste pe deplin. Bujorul este o planta care poate ajunge la o inaltime de 80-90 de centimetri, are o radacina carnosa, frunze lucioase de culoare verde inchis. Exista numeorase specii de bujor, de diferite forme si culori. Astfel, poti intalni bujori cu petale albe, rosii, roz, coral, visinii si chiar galbene. De asemenea, exista si bujori care infloresc in diverse anotimpuri: primavara, vara sau toamna.
Bujorul este una dintre cel mai vechi plante ornamentale, devenind in timp simbolul Chinei, floarea onoarei si a bogatiei. In 1903, Dinastia Qing a declarat bujorul floarea nationala a Chinei. Bujorii sunt cunoscuti in China inca din anul 100, inainte de Christos, insa de-abia in timpul Dinastiei Sui a fost recunsocuta ca floare ornamentala. In timpul Dinastiei T’ang, in anii 618-906, bujorii au devenit foarte populari la gradina imperiala, unde se aflau chiar sub protectia imparatului.
Multa lume nu stie, insa bujorii au fost cultivati la inceput pentru proprietatile lor medicinale. Florile de bujor au fost folosite in Europa si Asia in scopuri medicale inca de acum 2000 de ani. Coaja de bujor era folosita pentru a pregati o substanta care remineraliza organismul si avea proprietati antibacteriene. Bujorii erau folositi si pentru a calma diverse dureri. In Evul Mediu, bujorul era un remediu general, pentru orice tip de boala sau durere. Se mai credea ca florile de bujor pot alunga spiritele malefice.
Semintele de bujor erau inghitite pentru a preveni cosmarurile si pentru a calma durerile de stomac. Florile de bujor erau uscate, iar din acestea se facea un ceai care era bun pentru raceala. Bujorii mai erau folositi si pentru a vindeca starile de epilepsie, durerile de dinti si icterul.
In zilele noastre, bujorul si-a pierdut din popularitatea dobandita in vremurile de altadata. Cercetatorii insa cred ca florile de bujor contin anumite substante care pot intra in compozitia unor medicamente importante cu care se vor trata bolile secolului XXI. In China, Coreea si Taiwan bujorul inca mai este cultivat pentru proprietatile sale medicinale.
Frumusetea bujorilor a fost sursa de inspiratie de-a lungul timpurilor pentru scriitorii din lumea intreaga. In secolul XVII, artistii din China si Japonia au incorporat tema bujorului in operele lor de arta. Bujorul este de asemenea unul dintre simbolurile nationale ale Chinei si a fost folosit in numeroase creatii literare si in pictura. In China, bujorul este unul dintre cele mai raspandite motive de arta decorativa si poate fi regasit pe obiecte din portelan, picturi, haine si tapiserie. Si in Japonia, bujorul este unul dintre cele mai des intalnite simboluri, atat in arta cat si in opere literare. In Europa, tema bujorului a aparut mai tarziu, insa pictori precum Renoir sau Fantin-Latour au incorporat in tablourile lor si bujori.
Bujorii au fost adusi in Anglia in 1200, de catre legiunile romane. Aceste plante au fost descrise pentru prima oara intr-un manual de botanica in anul 1636. Daca sunt plantati in bataia directa a soarelui, bujorii pot inflori in doar o saptamana, iar daca cresc alaturi de alte plante perene, bujorii vor inflori tot timpul anului. Numele japonez al bujorului, Ebisugusuri, inseamna „leac medicinal adus din China” si era folosit pentru tratarea durerilor mentruale, a astmului si a epilepsiei.
Sursa: http://gradina.acasa.ro
Ramona Lengyel
