Cu siguranta ca trebuie sa fi trait la un moment dat un sentiment coplesitor de frustare, emotii si trairi intense negative, resentimente puternice fata noi, de o persoana sau fata de o anumita situatie de viata. Cateodata chiar si atunci cand suntem constienti ca deocamdata nu se poate schimba nimic, sau ca exageram este greu sa oprim avalansa de reactii negative si sa rupem lantul de sentimente generatoare nu tocmai placute. Am intrat in jocul in care glasul emotiei il lasa cu mult in urma pe cel al ratiunii si este foarte greu sa iesim din el.
Primul pas cel mai simplu pentru a iesi din hora emotiilor distructive putand in acest fel sa investim ratiunea cu un rol principal in scenariul de viata pe care il traim, este sa nominalizam emotia pe care o traim si sa-i spunem pe nume.“You name it, you tame it” (numesti ceva, imblanzesti acel ceva) cum spune englezul.
In ceea ce priveste nominalizarea si clasificarea emotiilor, Tony Robbins, ne propune sa ne raportam “generic” la 10 tipuri de emotii, sa le numim sabloane emotionale. Paleta emotiilor este cu siguranta mult mai variata, dar, pentru a simplifica lucrurile, vom incerca sa ne raportam la zece tipuri de emotii pe care le structureaza Robbins.
Prima categorie, cuprinde emotiile care ne dau un sentiment de inconfort. Nu sunt emotii intense si am putea enumera printre senzatiile generate de aceste sentimente plictiseala, nerabdarea, o stare de jena. Al doilea tip de emotii sunt cele din categoria: frica, putand sa varieze de la ingrijorare, preocupare, grija, teama, efectiv frica, groaza sau o senzatie de terifiere. Al treilea tip, sunt cele pe care le vom numi emotii ale suferintei care aduc cu sine un pregnant sentiment de pierdere (fizica, sufleasca, materiala). Al patrulea tip de emotii sunt cele care provoaca furie, ponind de la o stare de iritare evidenta pana la enervare profunda si dezlantuire de reactii extreme. Al cincilea tip de emotii sunt cele generatoare de frustrare.
Aceste emotii ne provoaca un sentiment de neputinta, ca si cum ceva sau cineva ne tine, contrar vointei noastre, pe loc sau nu ne lasa sa avansam in directia dorita. Al saselea tip de emotii se refera la cele generatoare de dezamagire. De fiecare data cand standardele noastre nu sunt indeplinite, de catre noi sau oamenii din viata noastra, traim un sentiment de dezamagire. Al saptelea tip de emotii sunt cele ale vinovatiei sau regretului. Al optulea tip de emotii sunt cele care ne fac sa ne simtim inadecvati unui context de viata, inoportuni, nesemnificativi, mai putin fata de un etalon cu care comparam. Cel de-al noulea tip de emotii sunt cele in care ne simtim deprimati, coplesiti in mod negativ, fara speranta, depresivi. Si in cele din urma al zecelea tip de emotii sunt cele care ne fac sa ne simtim singuri si care aduc cu sine un sentiment de separare si de izolare.
Facand primul pas de identificare a emotiei pe care o traim, cu una dintre cele zece categorii de mai sus (“Ah, acum ma simt singur” sau “Acum ma simt furios”,etc.), ne ferim sa catalogam emotia drept fiind buna sau rea (“Nu este bine, iarasi ma simt nesemnificativ”). O acceptam (“Accept ca ma simt nesemnificativ”) in viata noastra si o tratam cu respect incercand sa o vedem ca pe un semnal care ne atrage atentia si ne furnizeaza un mesaj (“Oare de ce ma simt nesemnificativ?”).
Faptul ca apreciem mesajul pe care ni-l transmite o emotie este cel de-al doilea pas in gestionarea emotiei.
Ca sa gasim acel mesaj, putem sa:
1. Analizam modul in care percepem lucrurile: “Cum aleg sa percep lucrurile?”, “Ar putea exista si un alt mod in care sa aleg sa vad lucrurile”, “Ce trebuie sa cred/ sa nu cred, ca sa vad lucrurile in lumina acesta?”, “Ce experienta trecuta ma influenteaza, ca sa vad lucrurile in felul acesta?”
2. Analizam modul in care comunicam:“Cum am cerut ceea ce vreau sa primesc?”, “Reactia pe care o primesc ar fi fost alta, daca as fi comunicat altfel?”, “Primesc ceea ce comunic?”, “Cum trebuie sa comunic ca sa primesc ceea ce vreau?”
3. Modul in care ne comportam: “Modul in care m-am comportat este unul corect?”, “Cum as fi reactionat eu daca cealalta persoana s-ar fi comportat la fel?”, “Sunt multumit de felul in care m-am comportat?”, “Intr-o situatie de viata asemanatoare, m-am comportat mai bine?”, “Exista ceva ce as fi putut face diferit?”
Cel de-al treilea pas este acela al curiozitatii. Ne tratam emotia dintr-o stare de curiozitate si interes. Pornim de la o setare specifica a directiei in care vrem sa fim adresandu-ne intrebarea: “Cum as vrea sa ma simt defapt?” si “Ce ar trebui sa cred pentru a putea sa ma simt in felul in care imi doresc?”. Intelegand contextul in care s-a generat acel tip de emotie: “Ce trebuie sa cred ca sa ma simt in felul acesta?” si vazand in fiecare emotie un semnal de atragere a atentiei, emotiile devin adevarate lectii despre noi si contextul de viata in care traim: “Ce pot invata din acesta emotie?”.
Urmatorul pas este cel de crestere al nivelului de incredere, reamintindu-ne ca in trecut au fost situatii in care am gestionat bine sau mai bine emotia din prezent. Rememoram o experiente concreta in care noi am iesit invingatori si nu emotia traita.
Cel de-al cincilea pas in gestionarea emotiei este cel al certitudinii. Certitudinea ca exista cel putin 3-4 moduri diferite in care am putea reactiona sau vedea altfel fata de prima reactie. Reusim sa vedem fatete diferite ale problemei adresandu-ne intrebarea “Ce altceva poate insemna aceasta situatie de viata in care ma aflu?”.
Si in final, ultimul pas este cel de crestere al nivelului incantare si entuziasm pentru capacitatea noasta de a trata emotia traita ca pe o lectie de viata. Starea de incantare se materializeaza cel mai bine trecand la actiune (comunicand altfel, sau modificandu-ne comportamentul sau alegand sa vedem lucrurile dintr-o alta perspectiva) si exersandu-ne capacitatea de a gestiona emotiile, asa cum exersam o grupa de muschi la sala. Trecand la actiune imediat ce am parcurs acest proces de identificare si intelegere a emotiei, ne creste enorm sansele de reusita. Pana la urma nu degeaba se spune: “Kill the monster, while is little” (Omoara monstrul cat este mic).
Un articol de Alina Buzatu
