Cea mai veche mentiune scrisa despre visin dateaza din anul 340 i.Hr, intr-o lucrare a lui Aristotel, in care este descrisa tehnica de inmultire a acestuia.
Visinul este un copac din aceeasi familie cu ciresul, dar este mai putin inalt, are frunze lucioase si dintate pe margini, flori albe si este cultivat pentru fructele sale globuloase, de culoare visinie, mai mult acre decat dulci.
In scopuri medicinale, de la visin se folosesc coditele fructelor, frunzele si scoarta ramurilor tinere. Coditele contin potasiu, derivati flavonici si tanin. Se folosesc in ceaiuri diuretice, sub forma de infuzie. Datarita taninului din compozitie, ceaiul de codite de visine are proprietati astringente, folosindu-se si in caz de diaree.
Frunzele de visin, bine uscate si maruntite, se folosesc, sub forma de decoct, prin fierbere, la foc mic, timp de 15 minute, pentru un ceai diuretic. Datorita iodului si potasiului din compozitie, ceaiul se foloseste si in tratarea afectiunilor cardiace si a diareei.
Ceai de codite, contra febrei
Scoarta bine uscata de pe ramurile tinere se fierbe, obtinandu-se un excelent ceai impotriva febrei. De altfel, ceaiul din scoarta de visin se recomanda, din cand in cand, si oamenilor sanatosi, in scopul prevenirii bolilor de rinichi.
E recomandat sa se consume visine atat proaspete, cand le este vremea, cat si congelate, deoarece contin o mare cantitate de potasiu, care contribuie la stabilizarea ritmului cardiac si la sanatatea pielii. Apoi, ajuta in boli de rinichi, stomac si ale cailor respiratorii, scad colesterolul, scad nivelul de acid uric din sange, ajutand astfel la prevenirea atacurilor de guta, detoxifica organismul, au actiune usor laxativa.
Contraindicatii
Nu trebuie insa exagerat, 200 de grame de visine pe zi fiind suficiente. Visinele trebuie consumate cu mare prudenta de persoanele care au o aciditate ridicata a sucului gastric, de cele care sufera de diaree sau diabet, obezitate ori afectiuni cronice ale plamanilor.
Pentru a avea visine pe tot parcursul anului, exista doua metode de conservare, prima fiind congelarea, care pastreaza integral toate proprietatile fructului. Visinele se spala bine, li se scot samburii cu acul si se lasa la scurs. Apoi, se baga la congelator intr-o tava pe un singur rand. Cand sunt inghetate, se iau de pe tava si se pun in pungi.
Cum se conserva
O alta metoda de conservare este punerea visinelor la murat, folosind aspirina netamponata. Visinele bine spalate si curatate de samburi se pun cu zahar intr-o cratita mare ca sa-si lase sucul. Pot fi lasate astfel, de seara pana dimineata.
Apoi, se pun in borcane de 400 ori 800 de grame si trebuie acoperite cu suc. In borcanele mici se pune cate o aspirina, in cele mai mari, cate doua. Borcanele se infileteaza bine si se pun in camara.
Astfel conservate, visinele pot fi folosite si iarna la prepararea diferitelor dulciuri – prajituri, torturi, inghetata, siropuri, in care gospodinele noastre sunt mari mestere.
Trebuie amintit aici si faptul ca din visine si alcool se prepara si renumita visinata, licoare cu gust inconfundabil, cu care gospodarii cinstesc marile sarbatori de peste an si nu numai.
Sursa: http://www.ziare.com
Ramona Lengyel
