Afara ningea linistit cu fulgi mari. Peste tot se auzea rasete de copii ce se jucau cu bulgari de zapada. Strazile erau pline de oameni ce se pregateau de Marea Sarbatoare a Craciunului, fiecare isi dorea sa cumpere cat mai multe bunatati pentru a avea ce manca si ce bea cu cei dragi si sa trimite scrisorile copiilor lor mosului ca el sa poate sa le indeplineasca dorintele celor mici. Numai Danut mergea singur si era trist cand vedea lumea carand brazi dupa ei sau avand in maini o multime de pungi pline. Aceste zile de sarbatoare ura cel mai mult pe lume. De cand se stia a fost singur de Craciun, se plimbase ani de zile din orfeliat in orfelinat. Nu a putut sa-si faca macar un prieten bun, mereu era tinta glumelor proaste a celorlalti copii. Orice dar ce mai primea si el de la altii din mila era furat sau distrus de ceilalti. Acum dorea sa dispara undeva aceste zile de sarbatoare sa nu auda si sa nu vada nimic.
Danut mergea prin ninsoare avand aceste ganduri in minte. La un moment dat ii atrage atentia ceva, o biserica se vedea in indepartare. Ceva din interiorul lui l-a impins sa intre in acea biserica si sa se duca la icoana Maicii Domnului si sa se aseze in genunchi sa se roage in soapta: ” Tu esti singura mama ce o cunosc, nu am pe nimeni.Te rog ajuta-ma si pe mine sa indur mai bine aceste zile, m-am saturat atat de mult sa fiu singur pe lume, sa nu-i pese nimanui de mine, m-am saturat sa fiu batut si bajocorit mereu. De ce trebuie sa fie viata mea asa? Nu inteleg de ce nu pot fi si eu iubit macar putin. Imi doresc si eu sa ma imbratiseze strans si pe mine cineva odata asa cum vad la scoala ca se intampla. Asta este cea mai mare dorinta, dar stiu ca e o dorinta imposibila. Vreau doar sa ma ajuti sa treaca mai repede Craciunul, sa-mi dai putere sa trec peste toate cele ce o sa-mi se intample. Iti multumesc pentru tot ce faci pentru mine ” . Danut s-a ridicat in picioare si s-a apropiat de icoana si o saruta. Lacrimile ii scugea pe obraji. Acum se simtea mai bine, era covins ca Maica Domnului il va ajuta.
Cristina se simtea cea mai fericita persoana din lume, in sfarsit a reusit sa-si gaseasca copilul pierdut acum 12 ani. Era foarte emotionata, dar in acelasi era si speriata gandindu-se cum va reactiona baiatul ei cand va afla de ea, daca o va urî sau nu, daca va dori sa vorbeasca cu ea sau nu. Abia astepta sa-l vada, sa-l imbratiseze si sa-i spuna cat de mult il iubeste. O sa faca tot posibilul sa-l faca s-o creada, de 12 ani visa acest moment. Nu prea era obisnuita sa sarbatoareasca Craciunul, mereu cauta sa fie cat mai ocupata sa nu-i atraga atentia atmosfera de sarbatoare. Toata lumea o credea o ciudata, dar numai ea stia ce e in sufletul ei. Oamenii o ranise foarte mult, parintii ei murise intr-un accident de masina cand era mica si a fost adoptata de o matusa care n-a iubit-o niciodata. Intotdeauna s-a simtit o straina in familia aceea, mereu era considerata oaia neagra a casei care nu avea voie sa faca nimic. In timpul liceului s-a indragostit de un baiat si incepuse sa creada ca viata ei s-ar putea schimba. Dar baiatul nu simtea la fel, el dorea sa se distreze si nu i-a pasat deloc de ea atunci cand din greseala a ramas insarcinata. Toata lumea si-a batut joc de ea cand s-a aflat, mai ales parintii adoptivi. A fortat-o de multe ori sa avorteze, dar bebelusul ei a ramas in viata si l-a nascut la termen. A fost cea mai frumoasa zi din viata ei de cand murise parintii. Intr-o zi cand s-a trezit bebelusul nu mai era langa ea, familia adoptiva i-a furat copilul si nu i-a mai spus niciodata ce a facut cu el. In acel moment nu a putut sa faca nimic altceva decat sa se roage ca fiul ei sa fie bine. Un an a mai rezistat sa locuiasca cu matusa ei, apoi a fugit de acasa si a luptat sa-si gaseasca un rost in viata. Luni de zile a dormit pe strazi, a mancat din gunoaie, a cersit. Apoi incet incet oamenii au capatat incredere in ea si i-au dat de lucru. Apoi a obtinut primul loc de munca stabil si a reusit sa locuiasca intr-o camera. Nu s-a oprit pana cand nu a reusit sa aiba propria locuinta si posibilitatea financiara sa inceapa sa-si caute copilul. Dupa 11 ani de lupta reusise sa afle unde e fiul ei chiar inaintea Craciunului care nu mai era o bucurie pentru ea de cand ramase singura fara parinti. Acum isi amintea cu ce bucurie pregatea mama ei toate bunatatile, ce brad frumos impodobea in fiecare an si cate cadouri primea de la mosul. Acum dorea sa-i faca si fiului ei la fel. Pana sa mearga sa-l cunoasca, a facut o multime de cumparaturi luand multe bunatati, cadouri surpriza, a impodobit un brad inalt cat apartamentul. Totul era pregatit pentru un Craciun de poveste.
La orfelinat toata lumea a ramas blocata de vestea primita. Cristina l-a rugat pe director s-o lase sa vorbeasca singura cu Danut. Directorul l-a chemat pe copil, apoi a plecat. Usa s-a deschis si dupa 12 ani mama si fiul se intalnea din nou. Danut era surprins, nu stia ce se intampla.
Buna, spuse Cristina abtinudu-se cu greu sa nu planga.
Buna ziua.
Am venit sa te cunosc… Eu… trebuie sa-ti spun ceva. Ma asculti?
Spuneti.
Cand aveam 10 ani parintii mei au murit intr-un accident de masina si am fost adoptata de o matusa cu care nu m-am inteles prea bine. Orice faceam nu era bine pentru ea, am luat multa bataie de la ea. La liceu am cunoscut un baiat ce am crezut ca ma iubeste, atunci am facut o greseala si am ramas insarcinata. Cand am nascut, parintii adoptivi mi-a furat copilul cand dormeam si nu mi-a mai spus unde l-a dus. Au inceput sa ma bata iar, sa ma tina in casa izolata pana cand am reusit sa fug de acasa. La incceput am dormit in parcuri, am mancat din gunoaie. Apoi cu greu am inceput sa-mi gasesc de lucru, sa am un acoperis unde sa dorm. De la un timp am propria mea locuinta, un serviciu bun. Asa am putut sa incep sa-mi caut baiatul si sa-l gasesc. Cristina a izbucnit in plans, Danut era tot nedumerit.
Te iubesc atat de mult! Visez la aceasta clipa de 12 ani. Cristina se apropie de fiul ei si il imbratiseaza puternic. Te rog iarta-ma ca nu am fost alaturi de tine pana acum, crede-ma ca nu am vrut sa te parasesc. Te iubesc!
Danut nu avea nicio reactie, statea nemiscat.
Te rog spune ceva. Danut din nou nu a reactionat.
Te rog! Esti bine? Cristina ii luase capul in mainile ei si ii mangaia fata. Incepuse sa se ingrijoreze de pasivitatea fiului ei, ii era frica sa nu fi fost socul prea mare. Il privea si tot mai multe lacrimi se vedea pe obraji.
Va rog, nu mai plangeti, spuse Danut dupa cateva momente de tacere.
Cristina a inceput sa planga si mai tare.
Va rog! Danut se intoarce cu spatele la mama lui si isi acoperi fata cu mainile. Atunci Cristina se opri din plans si ramase nemiscata uitandu-se la copilul ei. Nu stia ce sa faca.
Te simti bine?
Nu suport sa vad pe cineva plangand…
Imi pare rau, promit ca n-o sa mai plang.
Bine.
Cristina il prinse de mana si il aseza pe scaun, apoi ii da sa bea putina apa din sticla pe care o avea in geanta..
Esti bine? Danut o privea atent pe mama lui.
Este un vis?
Nu inteleg.
Eu acum visez?
Adica tu crezi ca visezi acum?
Nu… stiu…
Nu e un vis, sunt chiar mama ta cu adevarat…
Cristina l-a luat in brate si l-a imbratisat indelung.
Si acum crezi ca e un vis?
Pai tocmai asta mi-a fost dorinta…
Ce dorinta?
Acum doua zile i-am spus Maicii Domnului intr-o biseica ca… cea mai mare dorinta a mea ar fi ca cineva sa ma imbratiseze si pe mine si sa-mi spuna ca ma iubeste.
Cristina ramase fara cuvinte, incepuse iar sa planga. L-a imbratisat din nou pe fiul ei si mai puternic.
Te iubesc! De 12 ani imi doresc sa-ti spun asta si sa te tin in brate. Si mie mi se pare ca visez, dar se intampla cu adevarat. Te iubesc atat de mult!
Chiar se intampla cu adevarat?
Da, dragul meu. Cristina il tinea in continua in brate pe Danut si il saruta pe obraji, pe frunte, pe gat.
Esti cu adevarat mama mea?
Da… Cristina plangea in hohote.
Te rog, nu mai plange…
Sunt lacrimi de fericire, este cea mai fericita zi din viata mea.
Nu-mi place.
Bine, n-o sa mai plang. Promit
In acel moment a intrat directorul pe usa. Cristina il anuntase ca dorea sa-si ia copilul cu ea acasa sa petreaca impreuna Craciunul daca si Danut era de acord cu asta. Desi era inca ametit de tot ce se intampla n-a ezitat deloc sa fie de acord sa plece cu mama lui. Era convins ca oriunde ar fi mers era mai bine decat la orfelinat
Cand au ajuns acasa era seara cand toti se pregatau de marea sarbatoare, copiii bateau la usile oamenilor sa le prevesteasca Nastera lui Iisus, toata lumea sperau ca dimineata sa gaseasca sub brad cadourile mult dorite. Cand a deschis usa apartamentului, un miros placut de brad ii intampina.
La noi a venit mosu mai repede! Ce dragut, nu?
Danut se uita nemiscat la bradul frumos impodobrit.
Hai sa vedem ce ti-a dus? Vad ca sunt o multime de cadouri.
Cristina l-a dezbracat de haina pe fiul ei si l-a tras langa pom si l-a indemnat sa desfaca fiecare pachet frumos imbracat in hartie. Danut era mirat de tot ce se intampla, nu putea face niciun gest de bucurie, nu era invatat cu asa ceva. Apoi au mancat din toate bunatatile avute cate putin si dupa aceea s-au pus la somn, drumul si emotiile i-a obosit. Dar nici unul nu a putut sa adoarme imediat. Mama isi privea baiatul, nu-i venea sa creada ca in sfarsit putea sa fie alaturi de el. I se parea cel mai frumos copil din lume. Lui Danut ii era teama sa adoarma sa nu cumva sa fie iar la orfelinat atunci cand se va trezi dimineata, dar in cele din urma adormi. Dupa mai multe ore de somn a tresarit atunci cand s-a miscat in pat si s-a lovit de Cristina. Atunci deschise ochii si isi aminti tot cea ce se intamplase ziua trecuta, in acel moment era convins ca totul era real si a inceput sa planga.. Mama lui se trezi brusc speriata din somn.
Ce s-a intamplat?
Mi-a fost atat frica sa adorm sa nu cumva sa ma trezesc din nou la camin!
Cristina isi lua fiul in brate si l-a sarutat pe frunte. Avea si ea lacrimi in ochi.
N-o sa mai mergi niciodata acolo, nu ne vom mai desparti niciodata, dragul meu.
Promiti?
Promit. Te iubesc atat de mult!
Cei doi au petrecut cel mai frumos Craciun din viata lor. Si urmatorii ani au facut-o la fel amintindu-si mereu cum mosul a avut grija ca ei sa se cunoasca si sa se aibe unul pe celalalt o viata intreaga.
Ramona Lengyel
