Sfanta Nina este praznuita pe 14 ianuarie. Sfanta Nina s-a nascut in jurul anului 290, in Capadocia. Era ruda apropiata a Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, potrivit unui vechi manuscris fiind chiar verisoara acestuia. La implinirea varstei de 12 ani, ajunge in grija staretei Niofora, pentru ca tatal ei devine pustinc, iar mama sa ia decizia sa-si petreaca viata ingrijindu-se de saraci si de cei in suferinta. Cu binecuvantarea episcopul Iuvenalie, pleaca din Ierusalim catre Armenia. In anul 315 ajunge in Mtskheta, locul in care, potrivit celor marturisite de stareta Niofora, s-ar afla „Camasa lui Hristos“. Savarseste diverse minuni: converteste la crestinism pe conducatorul sinagogii din Abiatar, revarsa darurile Sfantului Duh asupra sotiei imparatului Miran, care era demonizata, ii va reda vederea imparatul Mirian. Cea din urma minune va face ca imparatul Mirian sa paraseasca inchinarea la idoli si sa-l primeasca, pentru crestinarea Iviriei, pe Eustatie, arhiepiscopul Antiohiei. Sfanta Nina a trecut la cele vesnice pe data de 14 ianuarie 338. La moartea ei, Sfanta Nina a fost depusa in racla la Manastirea Bodbe din Kakheti, mormantul acesteia devenind un vestit loc de pelerinaj. De asemenea, crucea Sfintei Nina, facuta din crengi de vita-de-vie si prinsa cu parul sfintei, a devenit simbolul crestinatatii georgiene.
Increstinarea tinutului Georgiei de astazi a inceput destul de devreme datorita propovaduirii Sfantului Apostol Andrei. Inca din anul 40 au aparut in Iviria (veche denumire a Georgiei) primii crestini. Acesta a fost momentul in care candela credintei a fost aprinsa. Totusi, lumina ei a devenit cunoscuta tuturor mult mai tarziu, incepand cu secolul al IV-lea, prin propovaduirea Sfintei Nina, „cea intocmai cu Apostolii“. Sfanta Nina a fost numita astfel datorita sacrificiului intregii vieti pentru crestinarea Georgiei. Precum Sfintii Apostoli s-au nevoit pentru a face cunoscuta tuturor popoarelor Evanghelia, la fel si Sfanta Nina si-a inchinat existenta lucrarii misionare de convertire a populatiei gruzine.
Sfintii Parinti care au fost ucisi in Muntele Sinai si Rait, sunt sarbatoriti pe 14 ianuarie. Au trait in secolele IV si V si au fost omorati de barbarii din Arabia si Etiopia. Parintii din Muntele Sinai isi petreceau zilele in chilie, pentru dobandirea linistii. Avva Antonie spunea in acest sens, ca precum pestii care stau la uscat mor, tot astfel si calugarii care stau in afara chiliei, isi pierd linistea. Se adunau in biserica si faceau impreuna priveghere de noapte numai sambata seara spre duminica, iar dimineata, la Sfanta Liturghie se impartaseau cu totii. Vederea lor era ingereasca, pentru ca se topisera trupurile lor de infranare si de priveghere; caci vietuiau ca si cand erau lipsiti de trupuri, neavand nimic din cele ce s-au obisnuit a aduce placere si patimi. Isi hraneau trupul cu putine finice sau muguri de stejar. Unii mancau o data pe zi, altii in a doua sau a treia zi, iar altii numai o data pe saptamana isi intareau trupul neputincios cu hrana.
Barbarii, cautand aur si negasind, i-au ucis pe parintii din Muntele Sinai si Rait. Monahul Amonie marturiseste ca in prima navalire a barbarilor au pierit 38 de parinti in Sinai si 39 in Rait.
Sursa:http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfintii-parinti-ucisi-sinai-rait-98737.html
