Pe data de 10 ianuarie, ortodocsii il praznuiesc peSfantul Antipa de la Calapodesti. Desi roman, Sf. Antipa de la Calapodesti este mai putin cunoscut la noi, dar foarte cinstit de rusi si de greci. Rusii il cinstesc drept „sfant cuvios”, iar grecii il cinstesc drept „sfant athonit”, ca unul ce s-a distins intre calugarii de la Sfantul Munte. Biserica Ortodoxa Romana l-a trecut in randul sfintilor in urma sedintelor de canonizare din 20-21 iun
Cuviosul Antipa s-a nascut in anul 1816, in satul Calapodesti, din judetul Bacau. A intrat in monahism la Manastirea Calapodesti, la varsta de 20 de ani. Dupa doi ani a plecat la Muntele Athos si s-a stabilit la schitul romanesc Lacu. In randuiala aspra de la Schitul Lacu si-a petrecut 15 ani, dupa care s-a mutat la Manastirea Esfigmen, una dintre cele mai vechi manastiri ale Sfantului Munte. Aici a stat patru ani, iar in aceasta perioada a fost calugarit cu numele de Antipa si hirotonit diacon.
In anul 1860, s-a reintors in Moldova si a vietuit prin manastirile din apropierea Iasului. Din anul 1865 se nevoieste in Manastirea Valaam, situata pe o insula din Lacul Ladoga. Iubind fericita liniste si instrainare, Cuviosul Antipa s-a asezat la aceasta manastire in anul 1865, unde a trait inca 17 ani in frica Domnului. Datorita sfaturilor duhovnicesti, in aceasta perioada a fost hirotonit preot.
Cuviosul Antipa Athonitul trece la cele vesnice la 10 ianuarie 1882. A fost inmormantat in gropnita Manastirii Valaam.
Canonizarea si trecerea in randul sfintilor a fost facuta in Muntele Athos, in anul 1906. El este cinstit mai ales in manastirile din Sfantul Munte, fiind singurul calugar athonit roman trecut in randul sfintilor si numarat printre cei din urma cuviosi parinti ai Athosului.
Peste pamant arcuindu-te ca un curcubeu, ai ajuns din Sfantul Munte in Athosul de la miazanoapte, Valaam. O, Sfinte Parinte Antipa, mult laudatule, asemenea mult minunatilor batrani ai Moldovei te-ai facut; si acum, locuind in slava cerescului Valaam, roaga-L pe Hristos Dumnezeul nostru sa ne povatuiasca pe calea ingereasca.
Sfantul Grigorie de Nyssa este pomenit de Biserica Ortodoxa pe 10 ianuarie. Pentru teologia sa inspirata si rodnica, ce a influentat peste veacuri autorii de dupa el, Sinodul al VII-lea ecumenic l-a numit „Parinte al Parintilor” iar teologii moderni il recunosc drept „cel mai mare cuget patristic al Rasaritului”.
Bogata lui activitate de scriitor cuprinde scrieri sau omilii cu caracter exegetic, dogmatic sau ascetic-duhovnicesti („Despre crearea omului”, „Talcuire apologetica la Hexameron”, „Despre viata lui Moise sau despre desavarsirea prin virtute”, „La titlurile psalmilor”), scrieri dogmatice („Marele cuvant catehetic”, „Cuvant despre suflet si inviere” sau „Macrinia”, „Catre Eustatie, despre Sfanta Treime”), cuvantari ascetice („Despre feciorie”) si epistole. Dar aproape toate scrierile Sfantului Grigorie de Nyssa au un accentuat caracter ascetic-duhovnicesc. Intotdeauna explicarea textelor din Sfanta Scriptura ii da prilejul de a descrie conditiile si modul inaintarii credinciosilor in viata duhovniceasca, iar expunerile dogmatice ii dau de asemenea prilejul de a le arata ca temeiuri pentru viata duhovniceasca.
Exegetii operelor sfantului sunt in genere de acord asupra influentelor platonismului, neoplatonismului si origenismului (mai cu seama in folosirea metodei alegorice de interpretare); dar aceste influente au fost depasite prin roadele sfintei inspiratii, urcandu-l la menirea de creator autentic, intemeietor al teologiei mistice si numele de cel mai mare ganditor mistic crestin al secolului al IV-lea.
Sfantul Grigorie de Nyssa – Viata
Sfantul Grigorie de Nyssa, fratele mai tanar al Sfantului Vasile cel Mare, s-a nascut in jurul anului 335 in Cezareea Capadociei, intr-o familie minunata, din care Biserica va trece in randul sfintilor numerosi membri: bunica sa, Macrina, mama sa, Emilia, sora sa – Macrina, fratii sai: Vasile si Petru de Sevasta.
Aproape intreaga educatie moral crestina o primeste de la sora lui, Macrina, de la fratele sau mai mare, Vasile, pe care il va numi apoi „tatal si invatatorul meu”. Sub aceasta inraurire, Grigorie este atras de viata eclesiastica si intra in cler, unde ajunge la rangul de citet.
In timpul lui Iulian Apostatul este atras spre cultura filosofica profana, citind mai ales pe Platon, dar si pe retorii Libanus si Stagirius. Astfel influentat, Sfantul Grigorie va ajunge profesor de retorica. Aceasta perioada a fost denumita de unii patrologi drept „o criza de constiinta”, sau in orice caz o perioada de departare a lui Grigorie de Nyssa de Biserica. Indemnurile lui Vasile si ale prietenilor sai l-au intors insa la calea de slujitor al Bisericii.
Cei mai multi dintre exegetii Sfantului Grigorie sustin ca acesta a trait pentru o vreme viata de casatorie. La anul 385 Sfantul Grigorie de Nazianz il mangaie pe Sfantul Grigorie de Nyssa pentru moartea sotiei sale, Teosevia (pomenita impreuna cu sfantul pe 10 ianuarie), „sotie de preot cu adevarat sfanta”. Nu exista insa documente care sa ateste hirotonirea lui Grigorie de Nyssa inainte sau dupa moartea sotiei sale. Dar se pare ca cei doi soti se despartisera cu mult inainte, prin buna intelegere, imbratisand amandoi viata monahala. Inca in scrierea sa „Despre feciorie,” alcatuita la 370 sau 371 la in demnul fratelui sau Vasile, Sfantul Grigorie de Nyssa isi exprima regretul ca n-a ramas necasatorit ca sa poata ajunge „la culmea fecioriei”. La aceasta convingere si la hotararea pentru viata de monah trebuie sa fi ajuns amandoi sotii cu destul timp inainte de alcatuirea scrierii „Despre feciorie”.
In 370-371, Grigorie s-a retras la o manastire intemeiata de fratele sau Vasile, pe malul raului Iris, in Pont, si unde se retrasese dinainte de 358.
In 371 a fost numit episcop al Nyssei de catre Vasile. Din cauza naivitatii si firii sale mai mult contemplative, este condamnat de arieni si depus din treapta intr-un sinod local, in 376. In 378, dupa moartea imparatului arian Valens, este primit triumfal de catre enoriasii sai.
Dupa moartea fratelui sau Vasile in 379, Sfantul Grigorie devine un infocat luptator pentru cauza crestinismului ortodox si impotriva ereziilor. In toamna anului 379 participa la Sinodul de la Antiohia, unde se remarca prin cultura sa deosebita. Din insarcinarea sinodului facu dupa aceea o vizita canonica in eparhiile Pontului (Pont, Palestina si Arabia). In acest timp, aproape fara voia lui, a fost numit episcop de Sevasta, in Armenia, unde a stat doar cateva luni.
La Sinodul II ecumenic, din 381 (Constantinopol), Sfantul Grigorie participa ca unul din teologii de mare autoritate.In scopul indeplinirii hotararilor Sinodului, un decret al Imparatului Teodosie, din 30 iulie, 381, dispunea ca toti ereticii din eparhiile Pontului, care nu se aflau in comuniune cu episcopii Heladie din Cezareea, Otreius din Melitine si Grigorie de Nyssa, sa fie expulzati.
Deoarece in zilele sinodului s-a intamplat sa moara imparatesele Flacilla si Pulheria, Sfantul Grigorie a fost chemat sa rosteasca necrologurile. Tot in Constantinopol, in 1934, ia parte la alt sinod, dupa care nu se mai stie nimic despre el.
Sfantul Grigorie de Nyssa a murit probabil in 394 sau 395.
Moaste ale Sfantului Grigorie de Nyssa se gasesc in Manastirea Visoki Decani din Serbia, in Biserica Sfantul Eustatie din Peissos, Grecia, iar in Romania, in Biserica Domnita Balasa din Bucuresti.
Sursa: http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/cuviosul-antipa-la-calapodesti-sfantul-grigorie-nisei-74679.html
