Patriarhul Teoctist Arapasu ( Toader Arapasu) s-a nascut la data de 7 februarie 1915 in satul Tocileni (jud. Botosani), din parintii Dumitru si Marghioala Arapasu, ca al zecelea din cei unsprezece copii ai acestora si a decedat la 30 iulie 2007.
A urmat scoala primara din satul natal (1921-1927). A intrat de tanar ca frate, la Schitul Sihastria Voronei (jud. Botosani), apartinand de Manastirea Vorona, aflata in apropierea tinuturilor natale in anul 1928. A urmat vreme de un an cursurile Seminarului Teologic de la Manastirea Neamt (1931-1932), pe care le-a continuat apoi la Manastirea Cernica (1932-1940).
A fost uns in monahism la 6 august 1935 la Manastirea Bistrita (jud. Neamt), sub numele de Teoctist. La 4 ianuarie 1937, Mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei aproba hirotonia monahului Teoctist in treapta de ierodiacon. A fost hirotonit de catre arhiereul Ilarion Bacaoanul, in biserica Precista din Roman, pe seama Manastirii Bistrita. In anul 1940 s-a inscris la Facultatea de Teologie din Bucuresti, pe care a absolvit-o in anul 1945, primind calificativul Magna cum laude pentru lucrarea sustinuta in cadrul Catedrei de Liturgica, sub conducerea Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu. In acest timp a indeplinit diferite functii in cadrul Arhiepiscopiei Bucuresti si diacon la Patriarhia Romana.
In anul 1948 Justinian Marina avea sa fie instalat in scaunul de Patriarh al Romaniei. In perioada 1948-1950, PC Arhimandrit Teoctist Arapasu detine functia de Vicar Administrativ al Arhiepiscopiei Iasilor. La scurt timp dupa aceasta, la 28 februarie 1950, Arhimandritul Teoctist Arapasu a fost ales de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, la propunerea Patriarhului Justinian, in rangul de episcop-vicar patriarhal, cu titlul de „Botosaneanul”. A fost hirotonit in treapta arhieriei la 5 martie 1950, in Catedrala „Sfantul Spiridon-Nou” din Bucuresti, de catre Patriarhul Justinian, mitropolitul Firmilian Marin al Olteniei si episcopul Chesarie Paunescu al Dunarii de Jos.
In aceasta calitate de episcop-vicar patriarhal, PS Teoctist a fost secretar al Sfantului Sinod, rector al Institutului Teologic Universitar din Bucuresti (1950-1954) si a condus diferite sectoare din cadrul Administratiei Patriarhale. In perioada 1954-1962, a condus cancelaria Arhiepiscopiei Bucurestilor.
La 28 iulie 1962 este ales de catre Colegiul Electoral Bisericesc in postul de Episcop al Aradului, iar la 16 septembrie 1962 este inscaunat episcop la Arad, pastorind acolo timp de 10 ani. In aceasta calitate, a avut sub jurisdictie Vicariatul de la Gyula si doua protopopiate din Banatul Sarbesc. In aprilie 1963, Congresul Episcopiei Ortodoxe Romane din America l-a ales in postul de Episcop de Detroit (S.U.A.), iar Sfantul Sinod a aprobat alegerea si i-a acordat rangul de Arhiepiscop. Din cauza neacordarii vizei, n-a putut lua in primire conducerea efectiva a Episcopiei Ortodoxe Romane din Statele Unite ale Americii si Canada. De asemenea, in perioada decembrie 1969-decembrie 1970, PS Teoctist a indeplinit functia de loctiitor de episcop al Oradiei.
La 28 ianuarie 1973 a fost ales in rangul de arhiepiscop al Craiovei si mitropolit al Olteniei, fiind inscaunat la 25 februarie 1973 de catre Patriarhul Justinian in Catedrala Mitropolitana din Craiova. La 25 septembrie 1977 este ales in rangul de arhiepiscop al Iasilor si mitropolit al Moldovei si Sucevei, fiind inscaunat la 9 octombrie 1977 in Catedrala Mitropolitana din Iasi. De asemenea, in perioada iulie 1980-ianuarie 1982, indeplineste si functia de loctiitor de mitropolit al Ardealului.
Dupa moartea Patriarhului Iustin Moisescu la 31 iulie 1986, IPS Mitropolit Teoctist a devenit loctiitor de patriarh. La 9 noiembrie 1986 este ales in urma votului Colegiului Electoral Bisericesc ca arhiepiscop al Bucurestilor, mitropolit al Ungrovlahiei si patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, fiind intronizat la 16 noiembrie 1986 in Catedrala Patriarhala din Bucuresti de catre mitropolitii tarii, Antonie al Transilvaniei, Nestor al Olteniei si Nicolae al Banatului, in prezenta membrilor Sfantului Sinod, a patriarhilor Ierusalimului si Bulgariei, a reprezentantilor tuturor Bisericilor Ortodoxe, ai Bisericii Romano-Catolice, ai Bisericilor Protestante si a reprezentantilor forurilor de Stat.
In perioada noiembrie 1986-iunie 1990, PF Teoctist a suplinit postul vacant de mitropolit al Moldovei si Sucevei, ca loctiitor de mitropolit, intrucat nu se obtinuse aprobarea de ocupare a scaunului ramas vacant.
Dupa moartea Patriarhului Iustin Moisescu la 31 iulie 1986, IPS Mitropolit Teoctist a devenit loctiitor de patriarh. La 9 noiembrie 1986 este ales in urma votului Colegiului Electoral Bisericesc ca arhiepiscop al Bucurestilor, mitropolit al Ungrovlahiei si patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, fiind intronizat la 16 noiembrie 1986 in Catedrala Patriarhala din Bucuresti de catre mitropolitii tarii, Antonie al Transilvaniei, Nestor al Olteniei si Nicolae al Banatului, in prezenta membrilor Sfantului Sinod, a patriarhilor Ierusalimului si Bulgariei, a reprezentantilor tuturor Bisericilor Ortodoxe, ai Bisericii Romano-Catolice, ai Bisericilor Protestante si a reprezentantilor forurilor de Stat.
In perioada noiembrie 1986-iunie 1990, PF Teoctist a suplinit postul vacant de mitropolit al Moldovei si Sucevei, ca loctiitor de mitropolit, intrucat nu se obtinuse aprobarea de ocupare a scaunului ramas vacant.
La 1 martie 1945 a fost transferat, la cererea sa, la Centrul eparhial Iasi. Este hirotonit ieromonah la 25 martie 1945 de catre PS Valeriu Moglan Botosaneanul, arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei. Este hirotesit arhimandrit in anul 1946. Intre anii 1946-1947 a studiat la Facultatea de Litere si Filosofie din cadrul Universitatii din Iasi. La Iasi, activeaza in calitate de preot slujitor (1945), apoi Mare Eclesiarh la Catedrala Mitropolitana din Iasi si Exarh al manastirilor din Arhiepiscopia Iasilor (1946-1948).
La inceputul anului 1947 Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane i-a retras rangul de arhimandrit, din cauza pozitiei sale procomuniste. Decizia Sfantului Sinod este publicata in periodicul oficial al Patriarhiei Romane, revista „Biserica Ortodoxa Romana”, nr. 1-3 din ianuarie-martie 1947. Teoctist Arapasu s-a asociat cu arhiereul-vicar Justinian Marina, prelat perceput de asemenea ca procomunist, care-si submina superiorul, mitropolitul Irineu Mihalcescu al Moldovei, prin atacuri in presa cotidiana. Autoritatile comuniste au organizat in paralel scoaterea lui Irineu Mihalcescu din scaunul de mitropolit si inlocuirea sa cu Justinian Marina, fapt care a facilitat ascensiunea lui Teoctist Arapasu, apropiatului sau.
Teoctist a fost ales, in urma votului Colegiului Electoral Bisericesc, ca arhiepiscop al Bucurestilor, mitropolit al Ungrovlahiei si patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, la 9 noiembrie 1986.
A fost acuzat pentru obedienta sa fata de autoritatile comuniste, fapt care a culminat cu aprobarea demolarii a 26 de biserici istorice din Bucuresti. A adresat numeroase telegrame de felicitare dictatorului Nicolae Ceausescu, caruia i-a facut cadou vechi tiparituri si obiecte de patrimoniu.
Dupa Revolutia din decembrie 1989, intelegand contestatiile de ordin politic, in legatura cu demolarea unor biserici in Bucuresti de catre regimul de dictatura, la sedinta Sfantului Sinod din 10 ianuarie 1990 Patriarhul Teoctist a cerut in scris retragerea din slujirea sa, in semn de pocainta. El s-a refugiat apoi la Manastirea Sinaia. In sedinta sa din 10 ianuarie 1990, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a acceptat demisia Patriarhului Teoctist. Primind cereri din toata tara din partea credinciosilor, a clerului de la parohii si manastiri, pentru revenirea Patriarhului, precum si a unor scrisori din partea Patriarhilor Bisericilor Ortodoxe locale, Sfantul Sinod in sedinta sa din aprilie a hotarat chemarea Patriarhului la locul sau prin revocarea deciziei de acceptare a demisiei patriarhului Teoctist. Dand ascultare Sfantului Sinod, Patriarhul Teoctist si-a reluat slujirea sa pentru care a fost ales in noiembrie 1986.
Activitatea publicistica a patriarhului Teoctist include o monografie inchinata Mitropolitului Iacob Putneanul, o editare a Liturghierului Romanesc de la 1679 al Mitropolitului Dosoftei. De asemenea, este autorul a 18 volume de predici, omilii, studii reunite in colectia „Pe treptele slujirii crestine”.
In cele doua decenii de patriarhat ale PF Teoctist au fost infiintate 12 noi eparhii in tara, a fost reactivata Mitropolia Basarabiei, s-a infiintat Mitropolia Ortodoxa Romana pentru Europa Centrala si de Nord, respectiv Occidentala si Meridionala, precum si Episcopia Ortodoxa Romana pentru romanii din Ungaria si Serbia. De asememea, au fost infiintate sau reactivate aproape 400 de manastiri, s-au construit peste 2.000 de noi lacasuri de cult si s-a realizat reintegrarea invatamantului teologic preuniversitar si universitar in invatamantul public, concomitent cu introducerea predarii religiei in scolile publice si reintroducerea asistentei religioase in armata, spitale, penitenciare.
Totodata, sub patronajul Bisericii Ortodoxe Romaneau fost infiintate peste 230 de institutii sociale pentru toate categoriile defavorizate. Au fost organizate campanii umanitare la nivel national pentru ajutor de prima necesitate in cazul unor calamitati naturale, dar si programe in parteneriat cu autoritatile centrale si locale si cu organizatii nonguvernamentale privind combaterea saraciei, violentei domestice, traficului de fiinte umane, consumului de droguri, prevenirii HIV/SIDA si cancerului, actiuni de integrare sociala.
In plus, in cei 20 de ani de la numirea ca Patriarh a PS Teoctist, a avut loc consolidarea relatiilor fratesti cu toate Bisericile Ortodoxe, a relatiilor ecumenice cu Biserica Romano-Catolica (de referinta fiind intalnirile Parintelui Patriarh Teoctist cu Papa Ioan Paul al II-lea in 1989, 1999, 1992) si Bisericile Protestante, cu celelalte culte si organisme ecumenice, fiind deschise reprezentante ale Bisericii Ortodoxe Romane pe langa Uniunea Europeana, la Bruxelles.
Ramona Lengyel