Lacramioara

Lacramioara , cunoscuta si sub denumirea de Margaritar sau Dumbravioara si avand denumirea stiintifica Convallaria majalis, este singura specie de planta care apartine genului Convallaria, familia Ruscaceae. Planta poate fi intalnita in zonele cu temperatura temperata din Emisfera Nordica in Asia si Europa. Ea mai poate fi intalnita izolat si in Estul Statelor Unite.

Lacramioara este o planta erbacee, perena care se extinde pe suprafete mari prin tulpini subterane, numite rizomi. Noile tulpini ale plantelor se formeaza la capatul stolonilor, vara. Planta infrunzeste primavara, din radacinile ramase in pamant pe timpul iernii, care continua sa se extinda.

Tulpina plantei are o inaltime de aproximativ 15-30 cm si este incadrata de una sau doua frunze mari, eliptice, de aproximativ 10-25 cm. Tulpina cu flori are in general doua frunze si inflorescenta in forma de chiorchine formata din 5-15 flori la capatul tulpei.

Florile sunt albe (rareori roz pal), au forma de clopotei, masoara 5-10 mm in diametru si au un parfum imbietor. Planta infloreste de la inceputul primaverii pana la inceputul verii.

Fructul de lacramioara este de culoare rosu aprins si masoara 5-7 mm in diametru. Acesta contine cateva seminte de culoare albicioasa sau maronie. Cand se usuca capata o culoare translucida si sunt rotunde, avand dimensiunea de 1-3 mm.

Lacramioara nu se poate inmulti prin polen, iar coloniile formate dintr-o singura tulpina nu produc seminte.

Se cunosc trei varietati de Lacramioare , care au fost uneori separate de unii botanisti ca fiind specii sau subspecii diferite.

• Convallaria majalis var. Keiskei – intalnita in China si Japonia are fructe rosii si flori in forma de clopotei.
• Convallaria majalis var. Majalis – intalnita in Europa si Asia are petalele albe.
• Convallaria majalis var. Montana – intalnita in SUA care are o dunga verde pe nervura principala a petalelor florilor.

Lacramioara este o planta de gradina cultivata pentru frumusetea florilor si parfumul acestora. Unii botanisti o considera planta invadatoare deoarece se extinde cu repeziciune si nu poate fi controlata.

Lacramioara este folosita ca hrana pentru larvele unor fluturi si molii.

In unele legende crestine se spune ca Lacramioara provine din lacrimile Evei, dupa ce a folst alungata impreuna cu Adam din Rai. In acelasi timp, alte legende crestine spun ca lacrimile Fecioarei Maria s-au transformat in Lacramioare cand a plans la crucea lui Iisus. Potrivit altor legende, lacramioara provine din sangele Sfantului Leonard din Noblac, din timpul bataliei sale cu un dragon.

Lacramioara este un simbol al umanitatii in picturile religioase. Se spune ca planta este a doua revenire a lui Iisus pe Pamant. Puterea barbatului de a succede la o lume mai buna, a fost de asemenea atribuita plantei.

Planta are mai multe denumiri populare precum: cercelus, clopotele, clopotei, coada-cocosului, curpina de padure, dumbravioara, floarea turcului, flori domnesti, geogite, iarba lui Sfintu Gheorghe, iarba margaritarului, lacramita, lilion bun, margarit, margaritare, margea, paharute, suflete, umbravioara.

Denumirea stiintifica majalis sau maialis inseamna „apartinand lunii Mai”. Vechile carti astrologice au pus planta sub dominatia lui Mercur, de cand Maia, fiica lui Atlas, a fost mama lui Mercur (cunoscut si ca Hermes).

In „limbajul florilor” Lacramioara inseamna intoarcerea fericirii. Legenda povesteste despre afectiunea Lacramioarei pentru o privighetoare, care s-a intors dupa ce planta a inflorit, in luna Mai.

Lacramioara este vanduta pe strazile Frantei in data de 1 Mai.

Planta a devenit in anul 1967 planta nationala a Finlandei.

Autoritatea municipala Lunner a Norvegiei are ca stema o Lacramioara.

Este simbolul mai multor fraternitati.

Lacramioara este folosita pentru proprietatile sale medicinale. Aceasta este folosita pentru imbunatatirea memoriei , tratarea afectiunilor cardiace, a migrenelor de natura nervoasa, a nevralgiilor si a ametelilor. Planta are totodata si efecte diuretice.