Hrana inaintasilor nostri continea o mare cantitate de fibre si, de aceea, ei aveau un intestin sanatos. Insa de la inceputul secolului 20, populatia din tarile cu economie avansata s-a orientat tot mai mult spre alimentele procesate industrial, astfel incat consumul de fibre s-a redus drastic si prevenirea tulburarilor digestive, printre care se numara si diverticulita, este tot mai dificila –
Prin diverticuloza se intelege o afectiune a colonului, intalnita frecvent la persoanele varstnice, mai exact la circa 50% dintre oamenii trecuti de 70 de ani. Ea se manifesta prin constituirea unor diverticuli: niste cavitati de forma unor saculeti sau degete de manusa, un fel de „buzunarase” de mucoasa iesite in exterior, prin peretele intestinului. In ele se pot aduna resturi de alimente digerate ori seminte marunte. Cand inauntrul acestor cavitati apar inflamatii sau chiar o infectie, avem de-a face cu cel de-al doilea stadiu al bolii, si anume diverticulita. Spre deosebire de diverticuloza, care poate trece mult timp neobservata si e descoperita de obicei intamplator, de exemplu cu ocazia unei colonoscopii, diverticulita provoaca o serie intreaga de simptome neplacute, care obliga pacientul sa se prezinte la medic: printre altele, dureri cronice in abdomenul inferior, balonari, crampe si o alternanta de constipatie si diaree. Merita retinut faptul ca aceasta boala – prezenta frecvent in tarile europene si mai ales in vestul continentului, se intalneste rarisim in acele regiuni ale globului unde oamenii continua sa consume alimente bogate in fibre, asa cum se intampla in Africa si Asia.
Cum se ajunge la formarea acestor saculeti in mucoasa intestinala? Medicii acuza fara drept de apel deprinderile alimentare gresite ale pacientilor. Dr. Andrew Weil, profesor la „College of Medicine” din cadrul Universitatii Arizona din Tucson, este de parere ca majoritatea suferinzilor de diverticulita au un stil de viata nesanatos. Ei ingereaza de regula prea putine fibre, sufera deseori de constipatie, deci au probleme cu defecatia, scaunul lor fiind uscat si dur. Efortul si „presiunea” la care sunt supusi pe scaunul de toaleta slabesc, in cele din urma, peretii intestinului gros. Apar diverticulii, in interiorul carora se depoziteaza resturi de alimente care fermenteaza, se descompun si creeaza probleme pe tubul digestiv.
Vestea buna este ca diverticulita poate fi evitata relativ usor, pur si simplu adoptand o alimentatie corecta. Secretul unui intestin sanatos il reprezinta hrana cu un continut ridicat de fibre. Tot ce aveti de facut este sa mancati cat mai multe legume, fructe, leguminoase, cereale integrale si paine din faina integrala. Apoi, este nevoie sa beti suficiente lichide, pentru ca fibrele sa poata aluneca fara dificultate prin intestin. Nu uitati: combatand constipatia, preveniti si diverticulita. Dar atentie! La o diverticulita acuta va fi necesar, dimpotriva, sa micsorati cantitatea de fibre, astfel incat sa dati intestinului ragazul de a se vindeca. Timp de cateva zile, incercati sa va rezumati la mancaruri sarace in fibre si sa beti lichide care nu au aspect tulbure. Apoi reintroduceti progresiv fibrele in meniu, suplimentandu-le aportul cu cate 5-15 grame zilnic. In acest mod, veti permite intestinului sa se obisnuiasca din nou cu ele.
Alimente cu valoare terapeutica impotriva diverticulitei
** Merele
Un mar mancat in fiecare zi ar putea sa va scuteasca de o vizita la doctor. Consumul de fibre solubile si insolubile (un mar de marime medie cuprinde aproximativ 3 grame de fibre) asigura o desfasurare normala a procesului digestiei, prevenind atat constipatia, cat si consecintele ei, inclusiv diverticulita. In cartea sa „The Color Code” („Codul culorilor”), medicul american James Joseph ne sfatuieste sa alegem mere de diverse culori.
** Semintele de canepa
Cantitatea recomandata zilnic, de 2 linguri de seminte decorticate de canepa (19 grame), contine 5.360 miligrame de acizi grasi Omega-6, 1.500 miligrame de acizi grasi Omega-3 si 3 miligrame de acid gamma-linolenic. Semintele de canepa dau gust bun diferitelor combinatii de musli, ca si salatelor si supelor. Chiar daca nu sunt foarte ieftine, ele raman, totusi, o sursa de Omega-3 mai convenabila ca pret decat capsulele cu ulei de somon, de pilda. Le gasiti in magazinele naturiste, ca si pe internet, la diversi distribuitori.
** Musetelul
In limba spaniola, musetelului i se mai spune si „manzanilla”, adica „mar mic”. Intr-adevar, el degaja o aroma de mar si s-ar putea sa va fie de tot atata folos ca si fructul. Fitoterapeutii Simon Mills si Kerry Bone il recomanda in lucrarea lor „Principles and Practices of Phytotherapy” („Principii si practici de fitoterapie”), insa, mai curand, in scop profilactic, decat curativ.
Terapeutul american David Hoffman, care a studiat metodele de tratament natural cu plante in Marea Britanie, propune ca remediu antiinflamator pentru problemele intestinale ceaiuri de musetel sau menta, baute pe intreaga durata a zilei, precizand totodata ca menta are si un efect de neutralizare a acidului gastric (antiacid). S-ar crede ca salicilatii din musetel (similari cu cei din tabletele de aspirina) ar fi contraindicati la diverticulita, dar Hoffman afirma ca aceasta planta medicinala este deosebit de eficienta la afectiunile intestinale in general, iar la diverticulita acuta in special, fiindca poate ameliora durerile datorita apigeninei (un puternic inhibitor al enzimei COX-2) si mai multor compusi cu actiune calmanta pe care ii contine. Odata ajuns in intestin, ceaiul elibereaza uleiuri cu efect antiinflamator. Reteta lui David Hoffman arata astfel: se toarna apa clocotita peste 2 lingurite de musetel, se lasa la infuzat 5-10 minute, apoi se strecoara si se bea la sfarsitul meselor.
** Curcuma
Oricat ar parea de ciudata ideea ca mancarurile indiene iuti va pot fi de ajutor in diverticulita, ea corespunde, totusi, adevarului. Curcuma este principalul ingredient din pulberea de curry, are o puternica actiune antiinflamatoare si si-a cucerit locul in medicina traditionala, deja cu milenii in urma. Terapeutii indieni ayurveda o intrebuintau contra inflamatiilor de orice fel. Ea are multiple indicatii terapeutice pentru problemele aparatului digestiv si poate, printre altele, sa reduca inflamatia la nivelul diverticulilor.
Cea mai importanta substanta bioactiva din curcuma este curcuminul, care poseda proprietati tamaduitoare iesite din comun. Dr. Jonny Bowden, specialist in nutritie, autorul volumului „The Most Effective Natural Cures on Earth” („Cele mai eficiente tratamente naturiste din lume”) elogiaza extraordinarele efecte antiinflamatoare ale curcumei, recomandand-o ca pe un remediu salvator pentru diverticulii inflamati si infectati. Daca suferiti de diverticulita, ati putea incerca sa preluati in meniul dvs. feluri de mancare asezonate cu curry. O solutie mai blanda ar fi sa presarati pulbere de curcuma peste legumele fierte din farfurie. Sau sa luati capsule cu curcumin.
** Semintele de in
In cartea lor superb ilustrata „Natural Geographic Desk Reference to Nature’s Medicine”, Steven Foster si Rebecca L. Johnson recomanda semintele de in ca pe un laxativ neagresiv si lipsit de riscuri, util in constipatia cronica, diverticulita si sindromul colonului iritabil. Pentru tratarea diverticulitei este indicat sa se ia una, pana la trei linguri de seminte de in macinate, de 2-3 ori pe zi, cu multa apa. Nu inghititi semintele intregi, fiindca va pot ramane in diverticuli. Semintele de in sunt foarte bogate in fibre, iar acestea reprezinta conditia de baza pentru a avea un intestin sanatos. Totodata, mai contin si acid alfa-linolenic, unul din acizii grasi nesaturati Omega-3.
In cartea doctorului Donald O. Rudin, intitulata „The Omega-3 Phenomenon” („Fenomenul Omega-3”), ca si intr-o serie de articole publicate ulterior, se arata ca, atunci cand se afla intr-o proportie corecta cu Omega-6, acizii grasi Omega-3 pot fi de ajutor in peste cincizeci de afectiuni, printre care si diverticulita. Din pacate, in organismul majoritatii oamenilor, Omega-3 si Omega-6 sunt prezenti intr-o proportie nefavorabila. Cand echilibrul se restabileste, Omega-3 are un efect antiinflamator dovedit, asadar poate contribui la evitarea aparitiei unor complicatii de natura inflamatorie sau infectioasa la diverticuli. Alte surse bune de acid alfa-linolenic sunt canepa, chia si nucile.
** Menta
Nu exista pana in prezent un studiu care sa confirme actiunea benefica a mentei la diverticulita, insa ea este un remediu clasic, intrebuintat cu rezultate excelente la felurite tulburari digestive. Frunzele ei contin cateva substante carminative (care favorizeaza evacuarea gazelor din intestin) si peste o duzina de compusi cu efect antiinflamator, calmant si analgezic. Acest continut de substante vegetale secundare o recomanda de la sine. Iar unii terapeuti – ca de pilda David Hoffman, pe care l-am mentionat anterior – considera ca infuzia de menta este foarte utila contra diverticulitei.
** Cimbrul
Cimbrul este o sursa buna de fibre si, pe langa ele, mai cuprinde un mare numar de compusi cu rol antispastic, antiinflamator si analgezic. Il puteti include cu incredere, ca pe o arma eficienta, in arsenalul dvs. de lupta contra diverticulitei. Folositi-l pentru a imbunatati gustul sosurilor, al supelor si salatelor.
** Prunele uscate
Sunt foarte bogate in fibre si au fost privite dintotdeauna ca remediul cel mai eficient impotriva constipatiei, care este principalul factor de risc al diverticulitei. De asemenea, contin dihidroxifenil-isatin, o substanta care stimuleaza contractiile intestinului, necesare pentru a avea scaune regulate. In prunele uscate se mai gaseste si sorbitol, un zahar natural care, asemenea fibrelor, atrage mari cantitati de apa in tubul digestiv, facand astfel posibila deplasarea continua a continutului intestinal.
** Taratele de grau
In opinia medicilor si a nutritionistilor, taratele de grau sunt cea mai sigura, mai eficace si mai ieftina modalitate de evitare si combatere a constipatiei – deci, implicit, si a diverticulitei. Medicul britanic Neil Painter a fost cel dintai care a afirmat, in concluziile indraznetului sau studiu din anul 1972, ca diverticulita ar putea fi cauzata de cantitatea insuficienta de fibre din alimentatie. Potrivit estimarilor sale, in taratele de grau se gasesc de cinci ori mai multe fibre decat in painea integrala, ceea ce face din ele o adevarata „bomba” de fibre. Cu taratele de grau n-aveti cum sa dati gres.
Va putem sugera o combinatie care va fi si foarte buna la gust. Puneti intr-un vas un pumn de scoarta de ulm rosu si doi pumni de frunze proaspete de menta, turnand deasupra atata apa, cat este nevoie ca sa le acopere. Fierbeti-le putin la foc mic, apoi luati vasul deoparte si ingrosati amestecul cu miere, asa incat sa capete consistenta unui sirop. Pastrati-l la rece. Luati din el cat doriti sa mancati, adaugandu-i tarate sau fulgi de grau.
O formula speciala
La o diverticulita acuta, va puteti ameliora simptomele folosind cateva plante emoliente. Ele captusesc peretii colonului cu un strat protector, il calmeaza si ajuta la vindecarea tesutului inflamat si iritat. In America, se intrebuinteaza in asemenea cazuri un amestec de plante cunoscut sub denumirea „Robert’s Formula” („Formula lui Robert”). El se compune din ulm-rosu, nalba-mare si palaria-cucului. Uneori se mai adauga echinacea si gentiana, pentru intarirea sistemului imunitar.
Alimente de consumat cu prudenta
Semintele, ca si fructele si legumele care au seminte si samburi risca sa provoace mari neplaceri pacientilor cu diverticulita, in special in faza acuta a bolii. Ele pot ramane in diverticuli, iritand intestinul. De aceea, ar fi indicat sa evitati urmatoarele alimente.
Seminte: mac, susan, floarea soarelui.
Fructe si legume cu samburi: capsuni, rodii, zmeura, rosii.
Pop-corn-ul poate sa creeze aceleasi probleme, de aceea ar fi mai bine sa renuntati la el.
Din camara cu ierburi de leac
Radacina de ignama salbatica reduce inflamatia si amelioreaza spasmele dureroase, fiind din acest motiv un remediu foarte util in tratarea afectiunilor gastrointestinale, deci si a diverticulitei. Efectul ei calmant la sindromul colonului iritabil este de asemenea sustinut cu dovezi stiintifice.
Vorbim aici despre o planta perena din flora spontana a Americii Centrale si de Sud, care creste in zone umede si impadurite. Nu trebuie confundata cu ignama vanduta uneori in supermarketuri, care face parte din familia cartofilor dulci. Dioscorea villosa, ignama salbatica, se comercializeaza numai prin magazinele naturiste.
Fitoterapeuta californiana Kathi Kevill, autoarea cartii „The Illustrated Herb Encyclopedia” („Enciclopedia ilustrata a plantelor”) ne propune o reteta ce merita incercata: 2 parti radacina de ignama salbatica (antispastica si antiinflamatoare), 1 parte valeriana (relaxeaza si linisteste tubul digestiv), 1 parte calin american – Viburnum prunifolium (antispastic), 1 parte menta (antispastica si antiinflamatoare).
Suferinzilor de diverticulita li se recomanda sa dea intr-un clocot un litru de apa cu cateva linguri din acest amestec de plante.
Sursa: http://www.formula-as.ro/2016/1198/sanatate-35/afectiunile-colonului-diverticulita-20176
