Interviu cu PhD. Steve Gilligan
PhD. Steve Gilligan si Robert Dilts au studiat impreuna si, la inceputurile NLP-ului, ambii au lucrat cu Bandler si Grinder. Robert si-a implementat in continuare viziunea proprie asupra NLP-ului, lucrand in lumea larga in contexte terapeutice, educationale si business.
Steve a fost ucenicul lui Milton Erickson si si-a dezvoltat astfel propria metodologie de “Relatii cu Sinele” in psihoterapie. Acesti doi pionieri ai dezvoltarii personale isi pun laolalta expertiza, explorand domenii surprinzatoare ce se intersecteaza.
Sian Pope l-a intervievat pe Gilligan in numele PPDPD. Sian este coach personal in tehnicile NLP, procese business si metode spirituale de abordare.
Q: Ati lucrat si inainte cu Robert Dilts. Ce vi s-a parut deosebit in training-ul realizat cu el in seminarul “Geniul si Sinele Generativ”?
SG: Robert si cu mine avem o intreaga istorie impreuna. Am studiat la UC Santa Cruz impreuna, am fost amandoi studenti ai lui Bandler si Grinder. Am plecat din Santa Cruz in 1977 si nu am reluat legatura cu Robert pentru aproape 20 de ani. Ne-am intilnit intamplator la un Congres in Orlando, Florida si astfel am aflat fiecare noutati despre celalalt. Studenti comuni de-ai nostri au remarcat cat de complementara este munca noastra si am descoperit, spre deliciul propriu, ca asa si este. Am decis sa lucram impreuna si asta am si facut.
Un punct de intersectie este ideaa de “geniu” si “generativitate”.
Robert a facut studii deosebite despre persoane de geniu si eu am lucrat la ideea Sinelui Generativ deja de multa vreme. Este asadar un subiect atractiv pentru amandoi.
Q: Care ar fi ideea in aceasta combinatie?
SG: Un inteles multinivel a ceea ce inseamna geniu, in oricare din domeniile de activitate importante pentru noi: slujba, relatii, familie, casatorie, arta, sanatate, schimbare politica, etc. Fiecare din aceste domenii este plin de provocari si probleme deosebite. Notiunea in sine, de generativitate sau geniu este cum sa stabilesti un nivel profund creativ, impreuna cu un intreg ansamblu de abilitati, pentru a trata problemele, dar si ocaziile aparute, fara a fi blocat de ele. Atunci, spunem noi, problema devine solutia ei; adica o ocazie pentru a crea, a creste si a schimba. In munca mea privind Relationarea cu Sinele, spuneam ca oricit de mare pare sa fie o problema, Sinele este intotdeauna superior, campul Sinelui are simultan si largimea si adancimea mai mari decit problema in sine. Cind te centrezi pe sine si te extinzi in domeniul Generativ, gasesti capacitatea de a gandi, simti si raspunde provocarilor. Aceasta este partea pe care o numim “Geniu”.
Q: S-ar putea spune ca abordarea ta profunda de transa si cea puternic si in detaliu cognitiva sunt aproape polaritati – ce parere ai?
SG: N-as spune chiar asta. Daca la suprafata pare ca Robert este mai orientat pe detalii si eu sunt mai degraba orientat pe proces, nu este cazul. De fapt, contributiile majore ale lui Robert si Judith De Lozier la NLP sint NLP-ul sistemic si o intelegere bazata pe domenii. Acest lucru este implicit in tot ce face Robert si toate descrierile atribuite de el abilitatilor tehnice sunt clar limitate la intelegerea contextuala. Pe cand eu amplific mai degraba pe domeniul “ascultarii inconstientului”, acest lucru bazindu-se pe multiple nivele de abilitati subtile de organizare si ghidare a atentiei. Sa ramai prezent in conditii adverse, dar intr-un mod creativ necesita o lentila extinsa si atentie la micro-detalii. Desi exista modalitati complementare de exprimare a acestui lucru, cred ca Robert si cu mine de fapt efectuam acelasi lucru.
Q: In ce mod doriti sa realizati training-uri impreuna?
SG: Robert intelege in profunzime ceea ce doresc sa realizez, sa experimentez si asta este o bucurie. Sunt impresionat de cat de atent este la ceea ce spun; apoi, urmatoarea noastra lectie impreuna, sunt intotdeauna placut surpins sa vad cat de mult a inteles si integrat. Sunt surprins sa vad felul in care Robert vorbeste. Poate ca este influenta irlandeza, dar cred ca poate vorbi in mod creativ la infinit. Pare sa fie conectat la un izvor perpetuu de idei esentiale si este atat de nerabdator si pasionat in a transmite ideile acestea lumii intregi. Un alt mod de a exprima acest lucru este sa sustin ca Robert are un ego remarcabil de mic combinat cu o inteligenta extraordinara. O conversatie cu o asemenea persoana este intotdeauna o placere.
In termeni de stil de predare, ne complementam. El este solist pentru o vreme in timp ce eu il acompaniez, apoi eu sunt solist in timp ce el ma acompaniaza. Uneori cantam armonice impreuna. Este o metafora, bineinteles; nu cintam impreuna. In tot cazul, intregul este mai mare decat suma partilor.
Q: Aveti vreo intentie legata de finalitatea seminarului?
SG: Am intotdeauna un plan, dar niciodata nu ajung intocmai la ceea ce mi-am propus – este parte a procesului creativ. Trebuie sa fii pregatit si focusat, cu idei clare legate de destinatie, de scop. Insa, intrucat nu esti o autoritate in domeniu, trebuie sa permiti influenta unor factori externi in proces, astfel, dand peste cap planurile initiale. Cand Erol Flynn, eroul peliculei alb-negru, a fost intrebat cum isi tine sabia, a raspuns ca o tine imaginindu-si ca este o pasare. Daca ar tine-o prea strans, pasarea s-ar sufoca; daca ar tine-o prea lejer, i-ar scapa. Incerc sa aplic si eu principiul: “nici prea strans si nici prea lejer” in orice activitate creativa, inclusiv in tinerea unui seminar. Prea strans si urmand indeaproape un plan, ar lipsi creativitatea; prea lejer, ar lipsi rigoarea si coerenta.
Q: Ati putea sa detaliati ideea de Relationare cu Sinele si a unui Sponsor promitand solemn sa fie prezent? Este intens, o provocare imensa, o adevarata aventura.
SG: Viata noastra este o aventura mare, si totusi, o traim? Este important sa stii ca ceasul ticaie, uneori este chestiune de momente pana cand viata se sfarseste. Asa incat, atunci cand lucrez cu cineva, intrebarea pe care i-o pun este:
“Unde vrei sa ajungi? Ce vrei sa faci cu viata ta?”. Daca intrebarea asta nu este pe prim plan, risti sa ajungi intr-o viata de mana a doua, nefericit si neproductiv. Si cand mori, pe piatra ta de mormint sa scrie: “a mancat multi cartofi prajiti si apoi murit” sau “s-a plans foarte mult si apoi a murit” sau “s-a uitat mult la televizor si apoi a murit”. Viata e plina de astfel de oameni. Noi invitam oamenii sa fie atenti, cu mandrie, cu gentilete, cu corectitudine la directiile profunde ale vietii.
Ascultati ce spun parintii copiilor: “fii atent!”, “fii atent!”. Si noi le cerem oamenilor sa fie atenti intr-un mod calitativ, pasionat, creativ. Le cerem sa diferentieze intre modalitatile in care se pot organiza si isi pot folosi sinele creativ. Am fost invatati, majoritatea dintre noi, sa folosim sinele cognitiv in primul rand in mod critic, separat, neangajat in viata, fie prin consumism (stam deoparte si devenim lenesi), fie prin fundamentalism (atacam tot ce este diferit), fie prin intelectualism (suntem reci si detasati).
In ceea ce priveste indivizii de geniu sau generativi, ei isi organizeaza sinele cognitiv pentru a fi intruchipat in totlitate, pasionat, concis, treaz si dedicat imbogatirii lumii cu noi experiente de viata. Mizele sunt extrem de mari. Cind pierdem din vedere aceste traditii “de geniu”, traditiile unei vieti lipsite de onoare vor prevala. Priviti in jurul dumenavoastra: grija plina de pasiune este un stigmat.
Subiectul imi aduce aminte de W.B.Yeats si poezia lui “A doua venire”:
“Invartindu-se mereu si mereu in spirale ce se inalta,
Soimul nu isi mai aude stapanul;
Lucrurile se pierd; centrul nu mai poate fi mentinut;
Anarhia se imprastie in lume.
Valul de inocenta insingerata se descatuseaza si pretutindeni,
Ceremonia inocentei este inecata.
Celor mai buni dintre noi le lipseste credinta, in timp ce cei mai rai,
Sunt plini de intensitate pasionata.”
In seminarele noastre avem in vedere capacitatea cognitiva a sinelui de a “sponsoriza” si binecuvinta si transforma orice intilneste in cale. Pentru a realiza acest lucru, una din proprietatile majore ale sinelui cognitiv este atingerea. Pare poate straniu, dar ginditi-va la modul in care va indreptati catre animalul preferat la sosirea acasa sau felul in care va apropiati de un copil de 2 ani. In mod intuitiv, mintea noastra se “extinde” si “atinge” animalul sau copilul pentru a stabili raportul si comunicarea. Pe cand facem acest lucru cu animalele de companie sau cu copiii, ca adulti, ne restrictionam prin reguli absurde in ceea ce priveste alti adulti sau un proiect creativ. Trebuie sa incalcam aceste reguli pentru a aduce energia vietii noastre in contact cu tot ceea ce facem, pentru a da nastere acelei diferente creative.
Q: Sunteti un practicant dedicat al artei martiale Japoneze Aikido. Astfel se abordeaza in aikido combatantul?
SG: Ei bine, nu chiar asa. Ca orice principiu creativ, aikido cauta punctul central ce permite o folosire echilibrata a principiilor complementaritatii. Aikido este o metafora extraordinara pentru a studia raspunsurile posibile la atacuri intense in mod creativ. Pornim de la principiul: “scufunda-te in centru, extinde-te in imprejurimi”. Asta inseamna ca nu te axezi pe atac, ci te scufunzi in sine si apoi in spatial care te va cuprinde pe tine si pe atacant. Apoi aplici principii precum “distanta potrivita”, care inseamna nici prea aproape dar nici prea indepartat; “extensie relaxata”, ceea ce inseamna focusare totala, dar nu blocaj sau rigiditate musculara, “amestec”, care inseamna sa urmezi tiparul atacului pentru a-l redirectiona; si “a ramine conectat” care inseamna depistarea punctului de contact dintre tine si atacator; de exemplu, punctul de priza al acestuia ca punct central comun permitind “emisia si receptia” de informatii la nivel profund. Ideea de baza este sa primesti de bunavoie energia primita in timpul atacului ca pe o posibilitate de relationare si sa ajungi de acolo in alte puncte interesante. Este si credinta de baza a sinelui generativ, cred. Trainingul pentru a face asta presupune energii dificile, perturbatoare. Inseamna folosirea unui intreg bagaj de abilitati, nu doar o filozofie generala. De aceea facem traininguri. Si aceste workshopuri.
Q: Sunt acestea abilitatile primare ale Sinelui Generativ?
SG: Da. Abilitatile Sinelui Generati se pot regrupa cu ajutorul a trei principii.
Primul se refera la “a centra” sinele somatic. Acest lucru implica o conexiune profunda si comunicare cu corpul fizic. A sti cum sa ne calmam, cum sa ramanem relaxati sub actiunea stresului, cum sa ne conectam somatic cu o alta fiinta pentru a lasa experiente somatice sa curga prin corpul nostru, asa incat sa fie active modele arhetipale de cunoastere si raspuns. Astfel gandim mai clar, mai putin negativ, mai putin anxios. Spunem ca atunci cand suntem centrati, lucruri bune tind sa se intimple; cand nu suntem centrati, lucruri rele tind sa se intample.
A doua clasa de tehnici se refera la “conexiunea campului”. Principiul acesta inseamna a ne deschide intotdeauna spre ceva mai mare decat problema curenta. Indiferent de obiectul atentiei – o persoana, o amintire, un gand, o imagine, o suferinta – putem sa ne antrenam atentia asa incat ea sa se extinda putin dincolo de acel obiect. Astfel, putem trata o problema fara a fi captivi in ea. De exemplu, daca cineva ne critica, mintea tinde sa ramana blocata pe acea persoana. Astfel ea gandeste fie in termeni de “lupta” (a ataca inapoi persoana), fie in termeni de “fuga” (a se retrage din conversatie). Antrenamentul extinderii campului inseamna de exemplu sa ne concentram atentia dincolo sau in spatele persoanei in timp ce ramanem centrati, asa incat sa simtim atacatorul fara a fi blocati in “inductia lui negativa”. Poti sta cu o problema fara a deveni problema. Campul este doar o alta modalitate de a vorbi despre “inconstientul creativ”. Este similar cu ceea ce se numeste in NLP a treia sau a patra pozitie. Unii oameni experimenteaza campul atunci cand sunt in mijlocul naturii, se roaga, canta, in timpul unei partide de sex, sau stand impreuna cu un prieten. Se poate invata accesarea campului creativ nu doar in circumstante pozitive, ci si in circumstante negative. Atunci cand ramanem conectati cu campul, lucruri bune tind sa se intimple; cand ne indepartam de camp, lucruri rele tind sa se intimple. Cu clientii, orice blocaj poate fi vazut ca o pierdere a conexiunii cu campul creativ si pierderea centrarii sinelui.
A treia clasa de tehnici se refera la “sponsorizare cognitiva”. Sinele cognitiv este ca o punte intre centrul sinelui si camp. Responsabilitatea lui principala este sa duca darurile si calitatile sinelui in lume si in acelasi timp sa aduca darurile si calitatile lumii inspre sine. Este baza creativitatii. Am vorbit adineaori despre sinele cognitiv care poate fi construit si utilizat in atatea modalitati. Credem ca sinele creativ poate fi folosit drept un sponsor al vietii. Avem multe tehnici de sponsorizare a vietii. In workshop cerem oamenilor sa identifice domenii in care ar dori ca geniul lor sa se manifeste – prin integrarea principiilor de centrare, conexiune a campului si sponsorizare cognitiva.
Q: La seminar sunt multi coachi dar si terapeuti – cum explicati acest lucru?
SG: Trainingurile pe care le tin sunt deschise ambelor categorii, asa ca abia astept sa ii intilnesc pe toti. Vad mai degraba asemanari decit deosebiri intre cele doua categorii. Munca pe care o efectuam in timpul seminarului nu tine de vindecare si nici de diagnostic – nu spunem oamenilor pe cale intelectuala care este problema cu ei. Nici nu le sugeram schimbari de comportament sau cognitive. Mai degraba mergem in nucleul lor cognitiv, intr-un loc situat dincolo de problema sau de cadrele cognitive, asa incit ei sa invete sa-si stapineasca caii salbatici ai creativitatii profunde devenind “imblinzitori”. Seminariile se concentreaza pe chestiuni de performanta, cum si unde vrei sa fii diferit? Apoi e vorba de o invitatie de a urma calea geniului pentru a ajunge acolo unde iti doresti.
Q: Ce parere aveti despre NLP-ul practicat astazi?
SG: Nu cred ca putem vorbi despre NLP la singular. Sint multe descrieri diferite ale NLP-ului, asa am impresia. Este dealtfel sanatos si inevitabil. Cred ca intr-o directie NLP-ul a gresit, si anume de a sugera abordarea reductionista, structurala a creierului – creierul este organizat asa, si comportamentul acesta inseamna asta si comportamentul celalat inseamna asta, s.a.m.d. Stiu ca doi dintre “nasii” NLP-ului, Bateson si Erickson, s-ar cutremura la asemenea abordare. De asemenea ea este foarte departe si de energia initiala a lui Bandler si Grinder. Ei au despicat firul in patru pentru a obtine pentru fiecare descriere o conexiune mai adanca pe care sa o foloseasca mai departe. Este constientizarea faptului ca fiecare teorie este in cel mai bun caz o poezie si nu o descriere literara.
Oameni precum Robert, Judy si Julian Russell reprezinta, pentru mine, cea mai veritabila definitie a NLP-ului. Un vehicol, o poezie a exprimarii creative. Ceva aflat mereu in flux, in schimbare, nu incastrat intr-o stinca. Ma bucura asemenea abordari.
Q: Ati auzit de munca lui Arnie Mindell? El vorbeste de asemenea despre “camp” si foloseste notiuni din Samanism, Budism Zen, Tao si Jung? Vorbeste si despre activism social.
SG: Cred ca Milton Erickson, pe care il consider profesorul meu principal, era de fapt un saman. Mergea adesea in transe profunde, in alte lumi si de asemenea in lumea pacientului si folosea inconstientul pentru vindecare creativa. Am inceput munca mea in traditia lui Milton, dar a fost pentru mine un drum prea lung. Nu stiu cat de sanatoase emotional erau acele transe profunde, pentru mine acest stil de viata nu se potriveste. Cred ca multi oameni au acces la acele stari din cauza ranilor profunde, devenind astfel tamaduitori pentru altii. Insa in cazul meu, poate si in cazul lui Milton, transele profunde m-au impiedicat sa ma tamaduiesc pe mine. Munca in Relationarea cu Sinele pe care am dezvoltat-o in hipnoterapie ericksoniana a fost o tentativa de a aduce putin echilibru intregului process. Sa ma plimb si sa lucrez in ambele lumi – lumea de dedesubt si cea din afara – in acelasi timp. Gasind punctul de echilibru intre aceste lumi si avind abilitatile care permit o intrepatrundere a lor. Asta cred eu ca este un proces cu adevarat creativ.
Cred ca fiecare ar trebui sa se gandeasca serios la aceste lucruri. Aikido a fost pentru mine un fel de educatie mult diferita fata de experienta mea cu Erickson. Ramanand intr-un camp in conexiune senzitiva cu miscarea si pulsul, si conectindu-te cu cealalta lume. Cum situezi Sinele asa incit sa simti aceasta intersectare dintre cele doua lumi si sa te plimbi in amandoua? Cred ca nu exista o singura modalitate de a face acest lucru.
Traducerea: Roxana Dan
Articol preluat de pe: http://www.ppdlearning.co.uk
