„Creierul omului este un lucru minunat ….Functioneaza din momentul nasterii pana cand te ridici pentru prima data ca sa tii un discurs….”(H.G.)
Cercetarea ta a luat sfarsit. Discursul tau este pregatit. Data prezentarii este stabilita. Ce se intampla dupa aceea?
Daca esti la fel ca si majoritatea vorbitorilor, mintea ta se orienteaza spre expunere. Te intrebi daca iti vei putea aduna curajul sa stai in picioare si sa vorbesti in fata unui auditoriu. Raspunsul la aceasta intrebare este : ” Bineinteles!”. Ai ajuns pana aici si acum este timpul sa incepi calatoria…
De fapt, au mai ramas doar doua obstacole: sa-ti depasesti propria anxietate si sa gasesti o modalitate ca sa repeti.
Frica sau anxietatea este ceva care-i afecteaza pe toti vorbitorii in public. Asa ca, daca incerci o oarecare neliniste inainte, in timpul sau dupa sustinerea discursului, poti fi sigur ca ne esti singurul. Studentii permit uneori fricii sa stapaneasca ceea ce este mai bun in ei. Astfel, in loc sa foloseasca anxietatea ca pe o forta pozitiva, ei ii permit sa-i copleseasca. Pentru a combate aceasta iti vom sugera metode pentru a facea ca „teama de discurs”sa lucreze in favoarea ta.
Intelege-ti temerile!
Autoanalizeaza: cat iti este de teama? Cat esti de anxios privind sustinerea discursului? Mai jos vei gasi un inventar care te va ajuta in acest sens. Chiar daca acesta nu este un instrument stiintific, iti va da niste indicatii cu privire la nivelul fricii tale. I aminte ca trebuie sa prezinti cateva niveluri de anxietate pentru a putea fi considerat drept”normal” . Daca nu-ti este teama defel sa vorbesti in public, nu vei fi considerat „normal” ba, mai mult, probabil nu esti un vorbitor prea eficient.
La fiecare declaratie, incercuieste numarul care reprezinta cel mai bine raspunsul tau, 1 reprezentand intensitatea cea mai mica a starii, iar 5 intensitatea maxima.
1. Mi-e teama ca voi uita ceea ce am de spus. (1,2,3,4,5).
2. Mi-e teama ca ideile mele vor parea confuze si incoerente. (1,2,3,4,5).
3. Mi-e teama ca aspectul meu fizic va fi necorespunzator. (1,2,3,4,5).
4. Mi-e teama ca auditoriul va gasi discursul meu plictisitor.(1,2,3,4,5).
5. Mi-e teama ca auditoriul va rade de mine. (1,2,3,4,5).
6. Mi-e teama ca nu voi sti ce sa fac cu mainile.(1,2,3,4,5).
7. Mi-e teama ca instructorul meru ma va stanjeni.(1,2,3,4,5).
8. Mi-e teama ca membrii auditoriului vor socoti ca ideile mele sunt simpliste.(1,2,3,4,5).
9. Mi-e teama ca voi face greseli gramaticale. (1,2,3,4,5).
10. Mi-e teama ca toti ma vor privi fix. (1,2,3,4,5).
Apoi, aduna numerele alese si clasifica-te astfel:
41-50-foarte temator
31-40-temator
21-30-ingrijorat in limite normale
11-20-prea increzator
10-……esti viu?
Cauzele fricii de discurs
„Suntem in mare masura jucaria temerilor noastre…”(H.W.)
Inainte de a putea face fata temerilor noastre trebuie sa ne dezvoltam intelegera clara a cauzelor acestora. Iata cateva dintre cele mai obisnuite cauze ale fricii de discurs.
Teama de a fi nepotrivit.
Daca a fi potrivit este o stare in care te simti sigur pe tine si capabil, nepotrivirea este chiar opusul-ceea ce inseamna sa te simti inferior si incapabil. Faptul ca te simti „nepotrivit”poate duce la asumarea ideii ca nu vei fi capabil sa scrii sau sa vorbesti. Ti-e teama sa-ti asumi riscuri pentru ca-ti imaginezi ca realizarea ta nu va fi destul de buna, ori nu va fi considerata adecvata? Atunci cand nu esti de acord cu ceva ce ai citit sau ai auzit te simti mai bine sa inghiti in sec si sa stai cuminte decat sa intervii in apararea unei scrieri pe care o socoti corecta? Iti este mai usor sa”mergi”cu grupul decat sa scrii sau sa vorbesti despre obiectiile tale cu privire la actiunile sau cuvintele altora? Daca te simti nepotrivit, probabil preferi sa „joci prudent”…nu vrei sa te pui intr-o postura in care te-ai putea simti si mai nepotrivit.
Teama de necunoscut
Un serviciu nou te poatea face sa te simti speriat, deoarece colegii de munca, situatia si responsabilitatile iti sunt nefamiliare, necunoscute sau inca neclare. Teama sa scrii o lucrare sau sa tii un discurs poate avea aceleasi cauze. Fiecare eveniment are o calitate amenintatoare, necunoscuta, o calitate cu care multi oameni prefera sa nu aiba de-a face. Cand un astfel de eveniment implica scrisul sau vorbitul, putem fi speriati pentru ca nu stim cum vor reactiona oamenii la ceea ce scriem sau spunem. Pur si simplu ne simtim mai confortabil cu ceea ce ne este mai familiar- cu ceea ce am experimentat. Cu toate ca dispunem de o intelegere cognitiva cu privire la ceea ce este sau nu probabil sa se intample in fata auditoriului sau in mintea cititorului, permitem totusi ca sentimentele noastre sa puna stapanire pe noi, facandu-ne sa reactionam emotional si sa ne comportam irational.
Ramona Lengyel
