Ce repede trece timpul. Nu-mi vine sa cred ca se apropie iarna, parca acum era vara si aveam de dat o multime de examene la facultate. Imi aduc aminte cu placere de acea perioada deoarece intr-una din acele zile mi s-a intamplat ceva minunat.
Cand am iesit odata de la un examen am observat fara sa vreau un anunt pe usa facultatii prin care se cauta o persoana care stie sa danseze. Eu sunt pasionata de mica de dans, chiar am luat lectii in copilarie. Nu cred ca exista o zi fara sa ascult muzica si sa fac cateva miscari de dans in timpul liber petrecut acasa.
Fara niciun scop anume m-am dus si eu la adresa care era scrisa pe anunt sa vad despre ce e vorba. Doi baieti si o fata doreau sa infiinteze o trupa de breakdance si mai cautau inca o fata sa intre in echipa lor. Eu nu aveam de gand sa particip la preselectie, dar baietii cand m-au vazut, au insistat sa le arat ce miscari de dans stiu sa execut. Dupa ce le-am aratat, mi-au cerut numarul de telefon. Va dau cuvantul de onoare ca nu m-am gandit nicio clipa ca ma vor suna si imi va spune ca ma asteapta la repetitii. A fost una dintre cele mai frumoase zile din viata mea.
Din acea zi traiesc o alta viata, am gandul doar la dans si la repetitii. Colegii mei de trupa sunt persoane de treaba dornici sa se faca cunoscuti in tara. Planul nostru este sa participam la emisiunea Romanii au talent. Pentru a lasa o impresie buna, trebuia sa muncim mult, sa formam o echipa unita din toate punctele de vedere. Eu nu-i cunosteam deloc si asta se vedea si in dansul nostru. Intr-o zi unul dintre baieti a propus sa mergem cu totii undeva sa ne petrecem timpul impreuna pentru a ne cunoaste mai bine. Eu mi-am dat cu parerea ca un team building la Straja ar fi o ocazie buna sa ne imbunatatim relatiile dintre noi. Colegii mei nu auzisera de Statiunea Straja, dar le-a placut ideea sa fim impreuna cateva zile intr-un loc necunoscut.
In scurt timp am rezervat locuri de cazare la Vila Alpin din Straja si dupa o saptamana ne-am facut bagajele si am plecat dornici sa ne simtim bine impreuna si sa ne atingem scopul propus. Cred ca a fost cea mai buna decizie a noastra pentru succesul trupei in viitor. Spun asta deoarece aceste zile petrecute ca intr-un cantonament la Straja ne-au prins foarte bine. Stand doar impreuna si facand diverse activitati, am avut ocazia sa aflam multe unul despre altul.
De exemplu am aflat ca putem avea incredere unul fata de celalalt vorbim deschis intre noi, spunand ceea ce simtim, astfel incat sa fie multumita toata lumea. Asa vom reusi sa realizam ceea ce ne dorim cu totii. Cea mai palpitanta activitate dusa la bun sfarsit la Straja, a fost sa escaladam un munte. Eu si cu inca un coleg de trupa nu mai facusem asa ceva, ne-a fost teama sa urcam pe munte in sus, dar trebuia s-o incercam pentru colegii nostri.
Comunicarea dintre noi toti patru ne-a ajutat sa depasim frica. Cei doi care au mai facut alpinism ne-au indrumat pe drumul cel bun, au fost alaturi de noi cand a fost cazul. Usurinta lor de a se misca, ne-a dat incredere ca se poate. Eu mereu o intrebam pe colega mea unde sa pun mainile si picioarele pentru a putea sa ma sprijin cat mai bine. Ea cu calm imi arata cum trebuie sa fac, mi-a placut mult ca tot timpul m-a incurajat ca ma misc foarte bine si ca voi reusi sa ajung sus in varful muntelui. Toate astea mi-au dat aripi, am uitat de teama, ma simteam protejata. Nu puteam in niciun caz sa-i dezamagesc pe colegii mei de trupa, trebuia sa reusesc sa merg pana la capat
Am ajuns sus pe varful muntelui toti patru impreuna. Cei doi colegi care mai facusera asa ceva puteau sa ajunga mult mai repede fata de mine si celalalt , dar au ramas alaturi de noi sa fim impreuna atunci cand vom ajunge la destinatie. Am fost o senzatie unica sa fim toti acolo deodata. Am simtit cu adevarat ca suntem o echipa, ca ne vom intelege foarte bine si ne vom implini toate visele
Drumetiile in padure ne-au aratat ca trebuie sa respectam opinia fiecaruia dintre noi pentru a reusi sa ajungem cu bine la destinatia finala. Doar impreuna am putut sa mergem pe calea cea buna comunicand foarte mult. Fiecare si-a pus punctul de vedere atunci cand nu stiam exact pe unde sa mergem ca sa nu ne abatem de la drumul ce ne ducea unde trebuie. Asta ne-a dovedit inca o data ca putem fi o echipa sudata si ne putem baza unu pe celalalt in orice situatie
Serrile le-am petrecut stand la povesti ore intregi servind cate ceva. Am aflat multe despre colegii mei si am concluzionat ca sunt persoane de treaba cu care ma voi intelege perfect. Avem multe in comun, ne plac cam aceleasi lucruri, avem cam principii de viata asemanatoare si ne dorim cu totii sa luptam pentru a ne implini visurile la care ne-am gandit toata viata. Cu ajutorul lor imi voi indeplini visul de a avea o cariera ca dansatoare.
Team building-ul de la munte petrecut la Strajaa cu colegii mei de trupa ne-a prins foarte bine. Ce am facut acolo ne-a ajutat sa ne cunoastem mult mai bine. si sunt bucuroasa ca m-a ajutat Dumnezeu sa-i cunosc. Acum sunt cei mai buni prieteni ai mei. Sunt convinsa ca vom realiza multe impreuna. Sper sa avem succes la Romanii au talent.
Articol scris pentru SuperBlog 2014
