Parcul din Titan este locul in care nepotul meu, Matei, s-a invatat sa mearga, a mancat prima data inghetata cu cicolata si menta si a baut suc de portocale, dar mai ales a admirat biciclistii si s-a indragostit de acest mijloc de deplasare.
Era acolo un deal pe care il urcam si noi in zile bune de unde cutezatori cu biciclete. Cutezator Ev-Portocaliu Cupru de la Pegas coborau in viteza panta.
Actul lor de mare curaj era posibil datorita calitatii produselor, bicicletele robuste fiind facute si pentru a merge pe strazile ingijite ale orasului, dar si pe cele pietruite din afara lui. Create pentru a sustine o greutate de 120 de kilograme, ele au corp de aluminiu si rama din otel.
-Ce biciclete bune si frumoase, spunea Matei privind cu oamenii nu cadeau niciodata, desi panta era periculos de inclinata!
Ore in sir stateam si ne uitam la biciclisti comentand amandoi, iar cand venea seara ne intorceam suparati acasa. Spectacolul lua sfarsit si era continuat abia a doua zi.
Astazi, Matei a crescut si concomitent cu el au crescut si pretentiile:
-Sa-mi alegi pe cea ma buna dintre biciclete electrice aflate la vanzare in magazinul Pegas, imi spune! Tii minte ca am crescut asistand la spectacolele oferite de ciclistii talentati cu biciclete Pegas. Acum vreau una electrica fiindca:
-se poarta si trebuie sa fiu si eu cool (Imi place de o fata din clasa a VIII-a, iar ieri i-am dat un pupic pe obraz. Daca vede ca am bicicleta electrica…ma place si mai mult!)
-cand ma dor foarte tare picioarele nu mai pedalez, ci astept sa lucreze motorul in locul meu
-sa fiu eu protagonistul care coboara pentile abrupte de la munte sau din parcuri si oamenii din jur spectatorii mei.
-sa fiu mandru de Suprem Dinamic E-Bike, Rosu Mat si sa am o autonomie de 70 de kilometrii
-sa stau comod pe saua din piele neagra
-sa trec fara grija cu ea prin apa, nisip si pietris
-sa mabucur de cele 5 trepte de viteza.
Am ascultat rabdatoare argumentele si l-am facut fericit.
