Ridichile

29 mart., 2013

images (17)

Ridichile (Raphanus sativus ) sunt in cele mai multe cazuri ingrediente nelipsite ale salatelor sanatoase insa nu sunt putini cei care le consuma simplu, crude, de sine statatoare. Asta pentru cei care le apreciaza gustul, fiind iutimea lor (data de gradul de maturare) nu este pe placul multora. Ridichea provin inca din antichitate, iar originea ei se afla undeva la granita dintre Europa si Vestul Asiei.

 

PROPRIETATILE DE BAZA

 

Ridichile sunt legume bogate in acid ascorbic (vitamina C, 100 de grame de ridichii asigurand un sfert din necesarul zilnic al organismului), acid folic (6%) si potasiu (5%), si cu un continut mediu de vitamina B6, riboflavina, magneziu, cupru , zinc, fier si calciu. Deasemenea, 100 de grame de ridichii contin 1,86 grame de zahar si 1,6 grame de fibre.

Consumul regulat de ridichi proaspete are mai multe avantaje pentru sanatate:

  • Sucul proaspat obtinut din ridichi este un remediu excelent pentru infectiile urinare, in urma consumului, timp de o saptamana, a doua pahare – unul dimineata, altul seara, inainte de culcare;
  • Are efecte antibacteriene, dezinfectante dar si anti-inflamatorii;
  • Pot fi un adevarat pansament gastric, cu efecte de calmare si pentru afectiunile ficatului;
  • Ajuta la inlaturarea constipatiei, avand proprietati laxative;
  • Pot impiedica dezvoltarea pietrelor la rinichi dar si la vezica biliara;
  • Amestecat cu mierea, sucul natural de ridichii combate afectiunile pulmonare.

In fine, alte beneficii ale ridichiilor sunt distrugerea parazitilor intestinali sau combaterea tusei, in timpul racelilor, prin sucul natural obtinut din ridichii.

Calorii: 20 la 100 de grame de ridichi proaspete.

 

ATENTIE CE CUMPARATI SI CUM DEPOZITATI RIDICHIILE

 

Cu cat sunt mai mature, cu atat ridichiile sunt mai iuti, asa ca daca nu iubiti prea mult iuteala acestora, este bine sa alegeti si sa cumparati ridichi mai tinere. Exista mai multe sortimente de ridichi, dar cele mai importante sunt cele rosii, negre si albe, in Romania ridichile rosiile acoperind majoritatea pietei.

Ridichile rezista in general destul de bine in frigider, insa trebuie consumate in maximum doua saptamani de la data cumpararii, pentru continutul maxim de vitamine.

 

CELE MAI UTILE INTREBUINTARI CULINARE

 

Ridichile se consuma cel mai des crude, cu sare, sau in salate, in intreaga Europa, una dintre cele mai cunoscute salate fiind cea facuta din ceapa si din ridichii. O alta reteta delicioasa: combinati doua legaturi de ridichii, taiate felii, cu 50 de grame de masline, cu 100 de grame de cartofi fierti, cu patrunjel, cu 25 ml de ulei de masline, o legatura de ceapa verde si putina sare si veti obtine un preparat delicious, dar si energizant, indicat a fi consumat in prima parte a zilei.

Insa ridichile pot fi si un important snack sanatos, intre mesele principale, tinute in prealabil la frigider si spalate bine cu apa rece.

INEDIT DESPRE RIDICHIi

  • Hreanul si semintele de mustar sunt foarte apopiate, biologic, de ridichii, cele trei alimente avand mai multe ingrediente comune;
  • Sunt una dintre legumele care cresc cel mai rapid, fiind gata de cules in aproximativ 3 saptamani de la data plantarii;
  • Semintele de ridichi pot deveni un ingredient important pentru obtinerea biocarburantilor, deoarece au un continut de 48% de ulei, care nu este comestibil pentru organismul uman.

Ridichile sunt nu numai gustoase, dar sunt si energizante, fiind o excelenta alegere si pentru curele de slabire, gratie continutul caloric foarte scazut. Pot fi luate la job, in locul dulciurilor, pot fi cultivate rapid si usor (chiar la bloc, in ghivece mai mari insa), pot ajuta cu succes in tratarea mai multor afectiuni. Iata asadar mai multe avantaje aduse de aceasta mica si rosiatica leguma, ridichea, una atat de populara in preferintele culinare ale romanilor.

 

Ridichea neagra curata ficatul de toxine

 

Ridichea neagra, cunoscuta inca de pe timpul Egiptului antic, a fost introdusa in Europa de catre romani. Acestia o foloseau mai mult datorita calitatilor ei terapeutice si foarte des in bucatarie. Cercetarile au evidentiat faptul ca ridichea neagra favorizeaza o circulatie corecta a sangelui, ducand la scaderea colesterolului si prevenind aparitia bolilor de inima.

Siropul de ridiche neagra calmeaza tusea si duce la eliminarea substantelor nocive din bronhii si plamani. Asupra sistemului nervos, ridichea neagra actioneaza ca un sedativ. In ceea ce-i priveste pe copii, ridichea neagra poate fi un excelent remediu impotriva rahitismului, ajutand la fixarea calciului si la fortifierea organismului, optimizand procesul de crestere si dezvoltare.

Ridichea neagra are un gust distinct, usor iute si are in compozitia ei rafanol, vitaminele B si C, magneziu, fier si calciu, iod. Este recomandata in litiaza biliara, insuficienta hepatica, afectiuni pulmonare, tuse, reumatism, guta, artrita, astm, alergii, boli de piele.

Depurativa si energizanta, ridichea neagra, mai ales sub forma de suc, are darul de a curata ficatul si rinichii de toxinele care le inunda, ajuta intestinele, stomacul si vezica biliara.

Sucul se obtine din frunze si radacini cu ajutorul storcatorului de fructe. Se iau cate patru – sase linguri pe zi. Sucul poate fi luat si in amestec cu miere de albine. Se amesteca un sfert de litru de suc cu o jumatate de pahar de miere de albine si se pastreaza la frigider. Se iau zilnic cinci – sase linguri, intre mese.

Datorita continutului mare de vitamina C, ridichea neagra are un rol important in prevenirea racelii, fiind unul din cei mai puternici antioxidanti, motiv pentru care se si recomanda in perioadele reci ale anului, cand organismul e predispus racelilor si gripei.

Deoarece vremea din ultimul timp a fost si inca este deosebit de capricioasa si predispune la raceli, invata sa prepari in casa siropul de tuse din ridiche neagra, recomandat atat copiilor, cat si adultilor, cu efect suta la suta garantat.

Ia doua ridichi negre, de marimi potrivite, spala-le bine, scobeste-le la un capat si umple scobitura cu zahar sau miere de albine. Pune ridichile, fiecare in cate un bol, ca sa nu se rastoarne, si asaza bolurile langa o sursa de caldura: soba, calorifer.

Curand vor incepe sa lase sirop. Pe masura ce lasa sirop, consuma-l si umple golul ramas cu zahar pana cand coaja ridichii incepe sa se stafideasca.

Gustul siropului din ridiche neagra nu e prea placut, dar ca leac in caz de tuse este de neegalat si foarte ieftin, tocmai bun pentru aceasta perioada cand tusea nu stie de criza.

Precautie: nu forta formarea siropului bagand ridichea in cuptor. Isi va pierde din proprietati.

Pe masa de Paste, alaturi de cas proaspat si ceapa verde, trebuie sa fie si doua, trei ridichii. Mici, rosi, stralucitoare, zemoase si cu un gust inconfundabil, le vezi in gramezi uriase pe tarabele din piete, asteptandu-si cuminti clientii.

Stim mai toti ca ridichile sunt bune in salata, cu branza sau sunca ori o felie de paine cu unt. Putini cunosc si calitatile terapeutice ale acestor legume de primavara despre care insusi Herodot povesteste ca egiptenii le apreciau foarte mult pentru virtutiile lor terapeutice, in timp ce grecii ofereau zeilor lor ridichii de aur.

Pentru prima data insa, ridichile au fost mentionate intr-o reteta chinezeasca in secolul al XI-lea iHr. Dovada ca se bucura de foarte multa apreciere, ridichile au chiar si un festival al lor, care se desfasoara, in fiecare an, la 23 decembrie, la Oaxaca, in Mexic.

In timpul festivalului, mesterii sculpteaza si asambleaza din ridichi scene religioase, peisaje rurale, oameni, personaje mitologice sau evenimente din trecut. Localnicii si turistii veniti la eveniment petrec si servesc mancaruri pe baza de ridichi, iar la miezul noptii se ofera marele premiu celei mai reusite lucrari, executata din ridichi.

Exista ridichi rosii, albe, negre si galbene, cu dimensiuni variate, de la micutele ridichi rosii de primavara pana la detinatoarea recordului Guiness care cantarea 31,2 kilograme. Ridichile de luna trebuie sa fie mici, ferme si netede, de un rosu aprins, plin de viata, in timp ce richile negre trebuie sa fie grele.

Ridichile sunt nu numai un aliment gustos, ci si o sursa excelenta de fibre alimentare, minerale, precum potasiu, calciu, fier, fosfor, cupru, zinc si fluor si oligoelemente. In ridichi este prezenta si o gama variata de vitamine, precum vitamina C, cel mai bine reprezentata si care-i confera proprietatea de detoxifiant si intaritor al imunitatii, si vitaminele din grupul B.

In medicina populara, ridichile sunt folosite pentru imbunatatirea digestiei, impotriva depresiei si a oboselii, contra tusei, in insuficienta hepatica, boli reumatice, paraziti intestinali, astm, alergii, pietre la rinichi.

Impotriva pietrelor la fiere si rinichi se beau cate sase linguri de suc de ridichi rosii de trei ori pe zi. Calculii nu se mai dezvolta si sunt maruntiti. Sucul de ridichi este foarte bine tolerat de tubul digestiv.

In bolile de plamani se recomanda consumul a zece ridichi pe zi. Ridichile au actiune antiinfectioasa si favorizeaza degajarea cailor respiratorii, prin expectoratie. Eficienta tratamentului creste, daca se consuma, in salata, si frunzele proaspete de ridichi, care au efect vitaminizant si detoxifiant.

In colita, se recomanda salata de ridichi, de doua ori pe zi. Ridichile trebuie taiate marunt si amestecate cu putin ulei si otet de mere. De mentionat ca ridichile calmeaza starile de excitatie cerebrala si au actiune extrem de favorabila asupra digestiei. Se consuma doua-trei ridichi crude pe stomacul gol. Efectele vor aparea in maxim 25 de minute.

Ridichiile rosii ajuta la o mai buna functionare a ficatului. Primavara, persoanele care au afectini ale ficatului si ale vezicii biliare ar trebui sa faca o cura de ridichi rosii, consumate pe stomacul gol.

Cand cumperi ridichi, ai grija ca frunzele sa nu fie ofilite. Nu arunca frunzele. Spala-le bine si foloseste-le la salata.

Sursa: http://www.dietetik.ro

Ramona Lengyel

Distribuie

About the author

Related Posts

Leave a reply