Am venit in Romania din Filipine avand statutul simplu de muncitor strain.
De la capatul lumii, dintr-o tara saraca-saraca, venisem aici sa ma vindec: mi-am vazut sotia si cei doi copii inghititi de tzunami si n-am putut sa fac nimci sa ii salvez. Lacrimile nu mi se uscau din suflet si mi-am zis: ”Ce rost mai am eu in tara asta in care am pierdut totul?”
Cautam o bucata mai alba de paine si mai ales liniste si vindecare. Sa plec, dar unde? Cine sa ma duca la capat de lume, intr-o tara unde valurile nu spulbera totul intr-o clipa si parintii nu sunt atat de neputinciosi, incat sa isi vada copiii murind in fata lor?
Cum am auzit ca la centrul de recrutare din orasul in care locuiam acum pe strazi, fiindca locuinta disparuse sub valuri, se fac recrutari pentru posturi de ajutor de bucatar, m-am prezentat la testare. Iar ma durea sufletul, fiindca invatasem sa gatesc de la sotia mea. Petrecuseram multe zile si nopti unul langa altul in bucataria moderna sa facem mancare sanatoasa pentru cei mici si pentru noi. Era un ritual sa stam in bucatarie: cei mici in compania jucariilor lor, noi unul langa celalat facand planuri.
Am asteptat 3 luni si credeam ca nu voi mai pleca niciodata. Se apropia iar anotimpul ploios cu valurile uriase, imi era dat sa retraiesc cosmarul…Dar telefonul a sunat, iar de la centru mi-au fost inmanate actele de intrare legala in Romania si permisul de munca.
Asa am ajuns eu la un restaurant mare din Bucuresti. Ma asteptam ca bucatarul sa fie un urias sau o femeie voinica, dar era o femeie delicata si sensibila, cu ochi abastri. Vorbea destul de bine engleza. I-am intins mana, m-am prezentat si vazand ca voi ajuta tot o femeie frumoasa la bucatarie, am inceput sa plang in hohote. M-a luat in brate, fara sa stea pe ganduri si m-a intrebat de ce plang. I-am povestit totul, iar din acel moment am devenit prieteni.
Imi place tara asta, tara mea de suflet fiindca Filipine mi-a facut numai rani in suflet! Am invatat deja romaneste si m-am integrat perfect, dar mai ales mi-am gasit marea dragoste: acum sunt ajutor de bucatar pe viata si cu acte in regula!
Suntem casatoriti de un an si ne-am luat masina. In concedii strabatem Romania de la un capat la celalalt si nu ne saturam de dulceata acestui pamant. De Craciun, cand privim ca doi copii cuminti cum ninge feeric prin Bucuresti, ma intreb cat de intunecat ar fi fost destinul meu fara Jordanriver.eu?
Astazi sunt un om realizat si linistit datorita lor. Am plecat din tara mea sa uit si m-a adoptat acesta tara bogata, frumoasa, cu oameni calzi ca painea abia scoasa din cuptor.
Scriu pentru voi, dragi filipinezi ramasi acasa! Va recomand sa aplicati pentru posturile din Romania fiindca aici este Raiul pe pamant! Omul care munceste este pretuit de cei din jur si are tot ce vrea. Orasul este magnific in toate momentele zilei si in toate anotimpurile.
Un muncitor strain si-a gasit aici casa si linistea!
Povestea de viata a unui muncitor strain
