Maine este 25 decembrie, o zi foarte importanta in lumea crestinatatii. Tatal nostru din Ceruri ne-a daruit pe singurul Sau Fiu, noua oamenilor, prin Fecioara Maria, sa ne faca fericiti si sa ne mantuiasca pe toti de toate pacatele. Asa cum ingerii au coborat din Ceruri si au cantat deasupra ieslei din Betleem si cei 3 Magi au venit cu daruri la Iisus, asa ar trebui si noi oamenii sa ne bucuram de aceasta Sfanta Sarbatoare a Craciunului. Sa avem sufletele pline de lumina divina, sa simtim bucuria Nasterii lui Iisus, sa daruim si sa primim daruri de la cei dragi, sa iertam si sa traim in armonie alaturi de familiile noastre. Sa uitam 2 zile greutatile vietii prin care trecem si sa ne aducem aminte de Cel care ne ajuta mereu la necaz fara sa ceara nimic inapoi si ne iarta mereu pentru cea ce facem. Sa le aducem aminte celor dragi si celor care ne-a facut un bine ca-I iubim si ca vom fi mereu alaturi de ei cand are nevoie de noi. Si sa ne gandim cu speranta spre viitor, sa avem credinta ca totul va fi bine
In continuare va redau o poveste de Craciun asa cum ar trebui sa se intample in toate casele noastre.
Poveste de Craciun
Ca in fiecare an de cand era invatatoare, Andra facea sedinta cu parintii cu 9-10 zile inaintea Craciunului ca sa-i informeze pe parinti de situatia scolara a elevilor sai si sa le dea scrisorile facute de copiii lor catre Mos Craciun.
Pentru Andra obiceiul asta de-ai pune pe elevi sa-i scrie Mosului era un lucru foarte important. Ea considera ca asa copilul invata sa-si deschisa sufletul, sa-si exprime toate emotiile, supararile si bucuriile. Si totodata parintii aveau ocazia sa vada ce gandeste, ce simte copiii lor.
Asa cum proceda mereu, la sfarsitul sedintei, Andra le-a dat la fiecare parinte scrisoarea copilului sau s-o citeasca acasa in liniste. In clasa a treia copiii deja stiau mai bine sa se exprime si sa-si spuna ce au pe suflet.
Anca era una dintre mamele de la sedinta ce avea 2 baieti gemeni in acea clasa. Mereu primea numai laude pentru ei de la Andra si pentru asta era mandra, reusise sa creasca 2 copii singura. Ca in fiecare zi, Anca, venind de la scoala, a facut cumparaturi, a venit acasa, i-a salutat pe copii. Dupa ce s-a facut comoda a inceput sa gateasca in timp ce Cristi si Marius isi faceau temele. Seara au luat toti trei cina in liniste.
Cand a terminat toate treburile prin casa si baietii s-au culcat, Anca a inceput sa citeasca scrisorile catre Mosul. Cristi era o fire puternica, semana cu ea, nu a spus prea multe in scrisoare. Era multumit cu orice dar ce-I aducea Mosul, isi dorea ca mama si fratele lui sa fie bine. In schimb Marius era o fire foarte sensibila, scrisoarea lui era lunga, isi dorea un Craciun adevarat. Recunoastea ca mama lui avea grija sa nu le lipseasca nimic, mereu de Craciun le cumpara haine noi, tot felul de bunatati, dar nu simtea ca venea Mosul. Spunea in scrisoare ca vrea s-o simta pe mama lui vesela, sa nu fie ata de obosita, plitisita s-o simta ca il iubeste, sa nu mai fie atat de dura cu ei, sa fie si in casa lor atmosfera de sarbatoare. In incheierea scrisorii, Marius spunea ca ar vrea ca in acest an Craciunul sa fie o mare surpriza pentru el si familia lui.
Scrisoarea lui Marius a emotionat-o foarte tare pe Anca, ii iubea mult pe copii, n-ar putea trai fara ei. Dar era foarte greu sa cresti 2 copii singura si sa ai si un servici greu ca sa-I poti intretine asa cum trebuie. Anca adormi cu gandul la copii.
A doua zi, Anca a intarziat sa vina acasa de la servici, a facut cumparaturi de Craciun. Cand a sosit acasa a pus cumparaturile la locul lor, apoi s-a odihnit putin, era foarte obosita. La cina ii se paruse ca baietii erau putin incordati, dar nu avea chef de povesti. La ora zece cand a intrat in camera lor, a avut parte de un mare soc, un caine mare era intins pe covor. A inceput sa tipe la baieti.
– Ce se intampla aici? Ce inseamna asta?
Baietii incremeni, stiau ca mama lor era impotriva tinerii animalelor in casa. Marius mai o rugase sa-l lase sa aduca un caine in casa.
Marius plangand ii spune:
– L-a calcat masina, l-am dus la doctor si el a spus ca daca nu sta la caldura moare.
– Si te-ai gandit sa-l aduci in casa mea fara sa stiu eu? Il intreba Anca tipand.
– Afara cu el acum!
– Mama, te rog! Spuse Marius plangand.
– Cristi, da-l afara acum! Sa nu mai aud niciun sunet!
Cristi a luat cainele in brate adormit si l-a dus afara. Marius plangea in hohote, a tinut-o asa cam o ora. Cristi in tot acest timp l-a tinut in brate. Fratii se intelegeau foarte bine, Cristi il proteja mult pe Marius. Anca nu se asteptase la asa ceva, era inca in stare de soc. Plansul lui Marius o facea praf, isi aducea aminte de scrisoarea catre Mosul. Dupa vreo doua ore s-a dus sa vada ce face baietii. Privelistea ce a vazut-o, o facuse sa planga, Marius plangea incet in bratele lui Cristi. Nu putea sa suporte sa-l vada pe Marius asa, trebuia sa faca ceva. S-a dus in camera ei, a luat o patura si a plecat sa ia cainele de afara. Cand a venit inapoi cu el in patura, cainele tremura, l-a asezat pe covor si le-a spus baietilor ca poate sa ramana pana se face bine.
Doua zile cainele nu s-a miscat. Marius si Cristi statea numai langa el si se rugau sa se faca bine, se chinuiau sa-i deschida gura sa-I dea lapte. Cand s-a miscat au fost cei mai fericiti. In urmatoarele zile l-au ingrijit cu mare drag, a impresionat-o si pe Anca dragostea copiilor fata de acest animal si invers. Si cainele le arata dragoste cpiilor. Anca i-a insotit pe copii la dr, i-a fost atat de drag de copiii ei, felul cum se comporta cu cainele in fata doctorului.
Pe 23 decembrie cainele se facuse bine, Anca isi spuse ca era timpul ca animalul sa plece afara. Nu-I placea deloc ca cainele ii lingea pe baieti pe maini, pe fata, ii mai cadea si parul. Anca era ingrijorata ca baietii ar putea lua microbi de la caine, nu vroia sa-i vada bolnavi.
Dupa cina, Anca s-a decis sa vorbeasca cu baietii.
– Vad ca animalul s-a facut bine. Noi am avut o intelegere nu?
Baietii nu spuse nimic.
– Maine nu mai vreau sa-l vad pe caine in casa, e clar?
Marius incepuse deja sa planga, au fugit amandoi in camera lor. Anca auzea plansul lui Marius si sunetele cainelui, parca intelese si el ca era ultima noapte alaturi de prietenii lui. Cand Anca a mers sa vada ce fac baietii, ei erau cu cainele in pat, Marius tinea cainele in brate si Cristi il tinea pe Marius in brate cu cainele tot, il magaia amandoi cu atata blandete. Inca mai aveau lacrimi pe obraji. Anca simti cum ceva se rupea in ea. Nu stia ce sa faca.
Dimineata, baietii nu au vrut sa vorbeasca cu ea, aveau ochii rosii de atata plans, nu ii vazuse niciodata atat de tristi.Trebuia sa plece, mai avea multe de facut, mai era o zi pana la Craciun. Dupa ce a terminat treaba la servici merse la doctorul care l-a ingrijit pe caine, trebuie s-o ajute sa ia o decizie. Cand a vazut-o dr s-a speriat:
– S-a intamplat ceva cu cainele?
– Buna ziua, nu s-a intamplat nimic. Am venit… sa va intreb ceva.
– Da, spuneti.
– Baieti mei s-au atasat foarte mult de acest caine si… nu stiu ce sa fac. Stiti, mie.. mi-e frica ca baietii ar putea lua microbi de la acest animal, am vazut cum ii linge mainile, fata, ii cam cade si parul. Dv ce spuneti?
– Doamna, baietii dv nu patesc nimic daca au acest catel. Daca il hraniti sanatos si il faceti toate vaccinurile nu e nico problema. Si va mai spun ceva, baietilor dv le vor face foarte bine acest animal, vor invata ce inseamna sa fi responsabil pentru cineva, le vor prinde foarte bine, credeti-ma.
– Sigur n-o sa pateasca nimic daca ii linge?
– Sigur doamna.
– Deci sa-l las in casa?
– Eu asa as face…
Anca tacu cateva secunde, nu putea sa le faca copiilor asta. Au avut o copilarie urata, macar acest caine ii va bucura cand ea va fi plecata.
– Va multumesc, domnule doctoor pentru sfaturi, m-ati facut sa iau decizia cea buna.
– Cu placere, doamna.
– La revedere.
– Larecedere.
Anca fericita iesi din cabinet si se duce unde stia ca era magazin de animale, a cumparat mancare de caine, o zgarda de caine, un os de cauciuc, o minge, un vas unde sa manance si alt vas pentru apa. Apoi facuse si celalalte treburi ce ramase de facut. Cand ajunse acasa era deja pe inserate. La usa scarii era cainele tremurand, se uita la ea si plangea sa-i dea drumul. Nu se astepta ca baietii s-o asculte asa mult, era mandra de ei. O lacrima ii umezii obrajii.
Cand intra in casa, era o liniste totala, bradul era deja facut desi nu le-a spus sa-l faca. Baietii erau obisnuiti sa faca bradul singuri pana venea ea. Camera lor era inchisa, nici nu l-a auzit pe caine ca latra la usa. Cand a deschis usa Anca, stateau in pat tristi ascultand muzica.
– Aveti un musafir si voi nu-l deschideti usa.
– Rex!
Cainele sari in pat si latra si dadea din coada. Anca nu-si mai vazuse niciodata baietii asa bucurosi. Asta o facea foarte fericita. Ar fi vrut sa ramana sa-i priveasca, dar avea multa treaba.
Pe la ora noua suna cineva la usa. Anca ii ruga pe copii sa deschida. Merse Cristi sa deschida si ramana nemiscat cand il vede pe Mos la usa.
– Ho, ho, ho, bine te-am gasit!
Baiatul nu stie ce sa faca.
– Ti-ai mancat limba, baete?
– Mama!
Mosul il da la o parte pe baiat si intra intru. Anca venise repede.
– S-a cam speriat baiatul de mine.
– Buna, Mosule! Ia loc. Cristi cheama-l pe Marius.
Marius fu la fel de socat ca Cristi de ce vedea. Mosul a reusit repede sa-I faca sa se simta relaxati, au cantat, au glumit, au povestit, cei doi baieti au ras cu lacrimi. Cadourilor primite nu mai erau haine , incaltaminte sau orice altceva ce aveau nevoie. De data asta Cristi si Marius au promit doar jucarii traznite, masiniute, roboti, pistoale jocuri video, adevarate surpriize pentru ei. Anca in acest timp ii privea si plangea de fericire, in sfarsit copii ei erau fericiti asa cum trebuia sa fie un copl de Craciun. Dupa doua ore Mosul a plecat. Abia atunci se auzea ca Rex plangea la usa. Mauris se uita la Anca.
– Pot sa ma duc la Rex?
– Adu-l aici. Vin imediat.
Anca se duse sa ia punga cu ce ii cumparase lui Rax
– Nu stiam la cine nu a venit Mosul, spuse Anca zambind.
– La tine, spune Cristi
– N-ai ghicit.
Anca rastoarna tot cea ce ii cumparase lui Rex. Baetilor nu le venea sa creada.
– De azi avem un nou membru in familia de care sunteti voi responsabili. Sa nu va aud ca va plangeti.
– Vrei sa spui ca ne lasi cu Rex in casa?
– Da.
Marius ii sari in brate, apoi si Cristi. Plangeau toti trei.
– Va iubesc atat de mult, sunteti lumina vietii mele, n-as putea sa traiesc stiind ca voi suferiti. Imi pare rau ca am fost dura cu voi! Imi pare rau! Va iubesc atat de mult!
– Si noi te iubim, mama! Rosti baietii deodata.
Baietii se juca cu jucariile si cu Rex pana obosi si adormi. Anca termina si ea treaba spre dimineata si se culca. De mult nu mai fusese asa fericita. A doua zi au petrecut cea mai frumoasa sarbatoare din viata lor. A fost un Craciun minunat.