Acum trei ani din pacate mi-a murit si bunica din partea lui tata. Dorinta bunicii a fost ca eu sa mostenesc casa si pamantul pe care il avea. Stia ca ador acea casa si imi doresc sa locuiesc acolo. Cele mai frumoase clipe din copilaria mea la tara le-am petrecut alaturi de bunici .
Cand s-a imbolnavit nu am ezitat niciun moment sa ma duc sa stau alaturi de ea si s-o ingrijesc cat pot eu de bine. Atunci am simtit ca mi-e destinat sa-mi traiesc viata la tara, eram la fel de fericita ca si in copilarie.
Dupa ce bunica n-a mai fost, am inceput sa renovez casa, dar din cauza lipsei banilor, tot ce am dorit sa fac, s-a facut incet. Abia anul asta am reusit sa termin ce mi-am propus.
Acum am planuri mari cu pamantul mostenit de la bunica. O prietena buna mi-a dat o idée excelenta ce sa cultiv pe pamant. Ea mi-a aratat intr-o seara un site care vine in ajutorul oamenilor ce-si doresc sa aiba plantatii de afine. La inceput nu mi s-a parut o idee prea buna, dar dupa cateva zile de gandire, mi-am schimbat parerea. Mie intotdeauna mi-au placut provocarile si as vrea sa o incerc si pe asta. Am vazut ca cei de pe site-ul pe care mi l-a dat prietena mea imi ofera asistenta pentru a ma informa cu tot ceea ce trebuie pentru a reusi in aceasta noua provocare a vietii mele.
In curand o sa-i contactez pe cei de la Pepinierea de afini Olunden pentru a incepe demersurile de avea o plantatie de afine pe pamantul bunicii. Stiu ca ea ar fi de acord cu mine sa fac acest pas inainte.
Familia inca nu stie nimic de planurile mele. Nu vreau sa ma streseze cu intrebarile si comentarile lor stupide. Si asa nu inteleg de ce am lasat totul si m-am mutat la tara. Toti spun ca mi-am stricat viitorul. Nu au puterea de a intelege ca eu acolo in casa bunicii ma simt fericita si imi place sa fac agricultura. Cred ca incet incet vor vedea cat de bine imi merge si se vor bucura pentru mine
