Sfantul Vlasie a trait pe vremea imparatilor romani Diocletian si Licinus, aprigi prigonitori ai crestinilor. A fost episcopul Sevastiei Capadociei. Din cauza prigonirilor, se retrage in munti.
Sfantul Vlasie se ridicase la o asemenea masura incat si fiarele il ascultau si veneau sa fie binecuvantate de el. De asemenea, prin mainile lui se faceau multe tamaduiri. Vanatorii i-au gasit pestera si l-au dus in cetate.
Patimirea muceniceasca a sfantului nu a fost fara rod, caci in timpul patimirii Sfantului Vlasie, sapte femei care ii urmau s-au alaturat marturisirii sale. Printr-un viclesug, aratandu-se dornice a sluji idolilor, cele sapte femei au reusit sa arunce in apa statuile. Dupa ce au fost torturate, fericitelor femei le-au fost taiate capetele. Cei doi copii ai uneia dintre sfintele femei au fost incredintati de aceasta Sfantului Vlasie.
Tortionarul sfantului, Agricola, a poruncit ca Vlasie sa fie aruncat in iezer, insa acesta, dupa ce a insemnat apa cu semnul Crucii, a mers pe apa ca pe uscat. Vazand aceasta, 68 de barbati si-au pierdut viata incercand sa imite puterea lui Hristos, invocandu-i pe idolii lor. Sfantul Vlasie si cei doi copii au fost apoi ucisi in afara orasului, prin taierea capetelor, la 11 februarie.
Sfanta imparateasa Teodora este cinstita pe 11 februarie. Imparateasa Teodora, alaturi de imparateasa Irina, sunt cele care au stabilit in urma sinoadelor cinstirea sfintelor icoane.
Imparateasa Teodora s-a nascut in jurul anilor 810-815 in orasul Elissa din Paflagonia (o regiune din nordul Asiei Mici), din parinti crestini. Teodora a mai avut doi frati si trei surori.
Este aleasa sotie de imparatul Teofil (829-842) datorita raspunsului primit in urma darului facut de acesta. Amintim ca imparatul daruise un mar fiecarei din cele sapte fete alese de trimisii lui spre casatoria sa. Chemate la palat a doua zi si intrebate ce au facut cu marul primit, cele sase au rapuns ca l-au mancat, in vreme ce Teodora a adus cu sine doua mere, graind: „Marul cel dintai, talantul pe care Dumnezeu l-a sadit in mine, ti-l inapoiez neatins: este fecioria mea. Cel de-al doilea, asemenea dinarilor, este fiul pe care ti-l voi darui”.
Se casatoreste cu imparatul Teofil pe 4 mai 830. Au avut sapte copii: cinci fete si doi baieti. Pentru ca Teodora aducea cinstire sfintelor icoane, iar Teofil era impotriva cinstirii lor, apar neintelegerile intre ei.
Teofil va emite doua edicte impotriva cinstitorilor sfintelor icoane, primul in anul 831, al doilea in anul 838, care aveau menirea de a distruge icoanele si de a-i pedepsi aspru pe iubitorii icoanelor. Il numeste patriarh de Constantinopol pe Ioan Gramaticul (837-843), un iconoclast radical si prezideaza un sinod in Biserica din Vlaherne, in care se arunca anatema asupra tuturor celor ce venereaza sfintele icoane.
Imparatul Teofil moare pe 22 ianuarie 842. Dupa moartea sa, prigoana impotriva iubitorilor de icoane ia sfarsit. Pe tron ajunge Teodora, pentru ca fiul ei, Mihail al III-lea, nu avea varsta potrivita conducerii imperiului.
Dorind sa restabileasca cultul sfintelor icoane, Teodora a convocat in luna martie 843, un sinod in Palatul Kanikleion (sediul cancelariei imperiale) din Constantinopol. Este ales un nou patriarh de Constantinopol: Metodie. Acesta a alcatuit un document cu denumirea de Synodicon, care cuprindea invatatura ortodoxa a Bisericii si condamna toate ereziile si pe toti ereticii. Astfel, pe 11 martie 843, la Constantinopol, a fost restabilit cultul sfintelor icoane.
Pentru ca sinodul de la Constantinopol s-a tinut in ajunul primei duminici a Postului Mare, s-a stabilit ca prima duminica din Postul Mare sa fie numita Duminica Ortodoxieisi sa aminteasca de biruinta Bisericii asupra ereziilor.
Mai taziu, Teodora este silita sa intre in Manastirea Gastrion, unde va primi chipul ingeresc. Sfanta Teodora a ramas in manastire pana la terecerea ei la cele vesnice, 11 februarie 867.
Sursa: http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfanta-imparateasa-teodora-147888.html
