Oregano

Dintre speciile cel mai des intalnite putem aminti:
* Oregano grecesc sau maghiranul de iarna (O. vulgare ssp. Hirtum); este urmatoarea subspecie cultivata pe scara larga: are frunze pufoase, ascutite, flori albe si uneori bractee purpurii. Aroma intepatoare a plantei are un iz de creozot.
* Oregano libanez, oregano alb sau isopul sirian (O. syriacum sin. O. maru) se regaseste in amestecul de ierburi za?atar. Este o tufa marunta, sensibila, cu tulpini dure si pufoase, cu un foliaj verde- gri, intens aromat si flori roz- purpurii cu bractee buclate.
* Frasinelul de Creta (O. dictamnus) este o mica planta aspectuoasa, care trebuie protejata de umezeala pe timpul iernii. Are frunze dese, ondulate, pendente, spice roscate, ca niste conuri si flori roz. Frunzele uscate si varfurile inflorescentelor sunt folosite in scopuri medicinale si pentru ceaiuri de plante.

Exista o varietate de origano cu tulpina scurta, dresata, purtand buchete mari de flori aproape albe si care formeaza tufe mici, viguroase, extrem de compacte, cu o inaltime de maxim 30- 35 cm. Ea se preteaza de minune pentru alcatuit borduri; inmultita prin seminte, isi pastreaza cu mare fidelitate caracterele.

In salbaticie, speciile de Origanum Vulgare cresc in locuri insorite, bine drenate si adesea in zone stancoase. Se dezvolta viguros, iar daca are parte de plin soare, aroma lor este cu atat mai puternica. Origanul este o planta rustica care creste bine pe orice fel de sol, fara a necesita o intretinere deosebita. Se inmulteste primavara prin seminte sau divizarea tufei, iar varietatile ornamentale si hibride, prin divizare sau butasi bazali. Nu necesita udari dese, iar primavara trebuie taiate tulpinile vechi. Planta Origanum este foarte rezistenta la atacurile daunatorilor.

O planta de oregano este bine sa fie intinerita odata la 5- 6 ani.
In scopuri medicinale se intrebuinteaza partile aeriene superioare ale plantei (Herba Origani) recoltate in timpul infloririi si uscate la umbra.

De la oregano se folosesc frunzele proaspete, dar acestea nu au o aroma prea intensa, de aceea ele trebuie uscate, acestea avand o aroma mult mai puternica decat cele proaspete, apoi se pot pastra in vase inchise ermetic.

Gustul este aromatic, usor amarui, iar aroma este complexa, putin pregnanta, cu o nuanta, picant-amaruie. In popor i se mai spune si „busuioc de padure”, datorita miresmei sale, care pe timp de vara, insorit, umple vazduhul de arome imbatatoare. Planta inaltuta si zvelta, te umple de-alean, cu florile ei purpuriu-violete, alungand grijile de unde-au venit. La inceput de septembrie, sovarful este in plina splendoare, numai bun de cules si de pus la uscat. Se recolteaza pe timp frumos, calduros, intre dimineata si miezul zilei, dupa ce dispar ultimele picaturi de roua. Se taie cu o foarfeca sau un cutit ramurele de 20-25 cm, care se pun apoi la uscat, in strat subtire, in odai bine aerisite. Plantele se intorc de 2-3 ori pe zi, altfel se innegresc si pierd din aroma specifica si din calitatile vindecatoare. Greselile in uscarea plantei duc la descompunerea vitaminei C, dar si la pierderea aproape in intregime a uleiului eteric, care se evapora destul de repede.

Planta uscata corect isi pastreaza culorile naturale si o aroma placuta. Dupa uscare, partile dure (tulpinile) se pastreaza separat si se folosesc pentru uz extern, iar din flori si frunze se prepara ceaiuri, tincturi sau infuzii pentru uz intern.

Oregano creste in toata India, zona Mediteranei si a Orientului Mijlociu. Cele mai importante specii de oregano provin din regiunea mediteraneeana cum ar fi: Origanum Vulgare (in toata Europa), Origanum Onites (Grecia si Asia Mica) si Origanum Heracleoticum (in Italia, in zona Balcanilor, Asia de vest), precum si oragano mexican (Lippia Graveolens) cu o aroma mult mai puternica. In Romania creste prin fanetele din regiunile de deal si de munte, in livezi, tufisuri, locuri uscate, vii, pe langa paduri si prin locuri pietroase pana in regiunea alpina.

Oregano salbatic sau sovarful, planta foarte raspandita in Carpati, era cunoscut si de daci, care ii spuneau „budila”. Era folosit atat ca remediu de sanatate, cat si la vopsit. Faima lui era legata de faptul ca vindeca sifilisul si ca frunzele lui, crude sau uscate si amestecate cu seu de oaie, aplicate pe „buba neagra” o tamaduia in timp scurt. Tot de atunci s-a pastrat si obiceiul de a presara planta intre haine in lada de zestre, pentru parfum si protejarea de molii. Fiertura de sovarf se folosea si pentru igienizarea casei, stropindu-se cu ea podeaua de lut.

Toate tipurile de Origanum sunt plante aromatice, fiind intrebuintate si in scopuri terapeutice, rezistente la seceta, unul din motivele pentru care sunt potrivite a fi crescute pana si in ronduri sau in ghivece.

Din punct de vedere Yoga, semintele sunt cu unele trasaturi yang (amare) si yin (iuti, usoare). Conform Ayurvedei, semintele sunt iuti, amare, fierbinti si usoare; avand un efect deshidratant, ele sunt indicate sa fie folosite in tarile cu clima rece.

Principalii constituenti
Principalul constituent al oregano-ului este uleiul esential (max. 4%) ce contine doi fenoli: carvacrolul si thymolul; mai mult, o varietate de monoterpene hydrocarbons (limonene, terpinene, ocimene, caryophyllene, ß-bisabolene si p-cymene) si alcool monoterpene (linalool, 4-terpineol). Planta mai contine: tanin, principii amare, antocianide, flavonoide, substante minerale etc. Semintele contin uleiul esential timol, cu efect rapid asupra organismului.

Intrebuintari culinare
Usor de confundat, maghiranul si oregano se pot inlocui adesea unul pe celalalt, in utilizare. Oregano are o aroma mai intepatoare decat maghiranul, parfumul lui fiind mai intens. In cazul ambelor plante aromatice, cu cat mai fierbinte si uscata este clima in care se dezvolta plantele, cu atat mai puternice le sunt aroma si gustul. Oregano este inrudit cu maghiranul (provenit din Asia Mica), avand totusi gust si aroma un pic diferite.

Inainte de hamei se foloseau frunze sau ramurele de origan la fermentarea berei sau altor bauturi alcoolice similare, foarte populare in Anglia si Germania, pana nu demult. Sovarful este un bun condiment natural. Gospodinele de la tara nu cumparau condimentele din magazine pentru ca natura le oferea o gama bogata de plante aromatice; ele foloseau oregano salbatic pentru a pune la murat ciupercile, castravetii si pe post de condiment la preparatele din carne, pentru supe de legume, la salate, fripturi, ciorbe, peste si branzeturi etc.

Sovarvul uscat se amesteca cu cimbru pentru condimentarea sosurilor. Poate fi combinat cu foi de dafin, piper negru sau seminte de marar. Batranii presarau sovarful peste cartofii prajiti, pentru imbunatatirea gustului.

Pentru o salata de sovarv aveti nevoie de: 25 g frunze proaspete de sovarv sau 5 g praf de sovarv uscat, 100 g morcovi, 50 g mere, 25 g ceapa verde, 25 g smantana, marar si patrunjel verde, dupa gust. Morcovii si merele curatate se dau prin razatoare, frunzele de sovarv si ceapa se taie; se amesteca, se drege cu smantana. Se prepara cu marar si patrunjel verde adaugat dupa gust.

Indiferent ca vorbim de oregan sau sovarv, el se poate folosi cu succes, atit la aromatizarea uleiurilor, cat si a oteturilor pentru salate.
Aroma lui este foarte potrivita cu orice fel de branzeturi si extrem de placuta pentru fripturi, carne la gratar, sosuri pentru carne si paste. Adaugat la preparatele cu oua le face mai apetisante si usor digerabile. Insusiri favorabile pentru digestie are origanul si sub forma de ceai, in special in gastrite hipoacide si alte boli de stomac.
Excelent este untul frecat cu frunze de origan adaugat la rasolul de peste, orez cu scoici sau raci, soteuri de legume. Dintre acestea din urma, se asociaza cel mai bine cu broccoli si cu alte plante din grupa verzei, cu morcovi, dovlecei, linte, cartofi si tomate.

Daca maghiranul este preferatul multora, dar aroma lui se pierde la gatit, fiind folosit cu precadere in preparate care nu solicita un tratament termic intens ori prelungit, sau se adauga abia la final, in farfurie, oregano este mai robust si poate fi gatit mai mult timp. Sucul sau frunzele verzi ale acestei plante pot fi pastrate pentru iarna, in congelator.

Sovarvul uscat este foarte important in gastronomie. Poate fi combinat cu frunze de laur, piper negru sau ienupar. Aceasta combinatie este potrivita la ostropel, in special din carne de caprioara. Oregano se combina armonios si cu lamaia, usturoiul, fiind delicios in sosuri cu vin si marinade, alaturi de carne sau peste gras si, foarte bine, cu maslinele, caperele si leusteanul.

Se foloseste cu precadere in preparatele grecesti si italiene, in mancaruri cu fasole, vinete, ardei, rosii, la prepararea supelor, legumelor fierte si fripturilor.

Impreuna cu busuiocul da aroma caracteristica bucatariei italiene, iar sosul pastelor va avea un gust deosebit daca se adauga oregano.
Felul de mancare cel mai bine asociat cu oregano este pizza, cea careia ii datoreaza celebritatea si care l-a facut universal cunoscut, alaturi de alte paste fainoase de tip italian – spaghete, macaroane etc.

De altfel, origanul este considerat indispensabil in bucataria mediteraneeana, ca si in cea mexicana. Popularitatea sa crescanda se datoreaza gustului apetisant pe care il da supelor de tomate, fasole, fleicilor la gratar, mielului fript, salatelor de creveti si altor mancaruri, gatite in stilul specific, puternic condimentat, atat de drag meridionalilor.

In sudul Italiei el este asociat deasemenea si cu mancarurile picante. In Turcia, oregano este nelipsit in condimentarea kebab-ului.
Oregano este condimentul care da gustul special celebrei „salate grecesti”.

In SUA si Mexic, mai popular este oregano-ul mexican. Cu gust mult mai puternic el este frecvent folosit alaturi de ardei iuti, fasole, in foarte multe mancaruri mexicane, unde se combina si cu alte ingrediente ca: boia, usturoi, ceapa si chimen. Origanul este adoptat din ce in ce mai mult si in tarile mai nordice, unde, odata cu el, aduce parca un val de aer cald, parfumat cu sutele de miresme piperate care se inalta din pajistile incinse de soarele sudului.

Origanum Vulgare a intrat pe usa principala si in bucataria romaneasca cu mult succes.

Oregano se poate pastra in stare proaspata, in frigider, aproximativ trei zile sau, pentru o pastrare mai indelungata, se poate congela. Pentru aceasta, frunzele se spala, se usuca, se desprind de pe tulpini si se pun in pungi de plastic, cu grija, pentru a nu le strivi sau indoi. Nu este nevoie sa fie dezghetate inainte de folosire. Congelate, rezista aproape un an.

Oregano este folosit, de asemenea, in numeroase amestecuri de ierburi aromate cum ar fi zaatar-ul.

Semintele de oregano fac graul si nautul usor digerabile si dau painii si altor mancaruri greu digerabile un gust placut. Poate fi folosit in majoritatea muraturilor, precum si pentru aromarea unor lichioruri si aperitive.

Intrebuintari medicale
Proprietatile sale terapeutice, in special cele antiseptice, sunt cunoscute inca din antichitate. Insusi Hippocrate, il folosea ca remediu pentru boli respiratorii si digestive. In scopuri medicinale de la oregano (sovarv) se folosesc frunzele, florile si semintele.

O infuzie din aceasta planta este un remediu util in stari febrile. De asemenea, se dovedeste de folos in tratarea tusei, a racelii si gripei, datorita capacitatii de a stimula eliminarea sputei si de a relaxa muschii bronhiilor.

Este potrivita si ca planta vindecatoare pentru stomac – trateaza flatulenta si imbunatateste digestia. Totodata si-a demonstrate eficacitatea in cazul infectiilor intestinale. Pe de alta parte, s-a dovedit ca uleiul esential de oregano are proprietati antimicrobiene semnificative, gratie concentratiei mari de timol si carvacrol.

Semintele de oregano stimuleaza pofta de mancare, digestia, vindeca dereglarile de stomac, ficat si splina. Calmeaza crampele, elimina gazele, omoara viermii intestinali (ca si scortisoara). Inlatura senzatia de voma, sughit, hemoroizii, bolile pancreasului, ajuta rinichiul, elimina pietrele si defectiunile de mictiune. Totodata ele ajuta la tuse si febra, au efect antiseptic si calmeaza durerile de dinti. Vindeca bolile urechii, surzenia si curata uterul. Semintele de oregano sunt afrodiziace, avand efect excitant, ca si cuisoarele

Afectiuni/Tratamente
* Dereglari ginecologice
Cea mai apreciata calitate terapeutica a plantei, ignorata partial in zilele noastre, este capacitatea ei de a rezolva cele mai serioase probleme ginecologice. In denumirile populare din multe tari, sovarful se numeste si „Poala Sfintei Marii”, „Iarba mamei” (in ucraineana – materinca). Vindecatorii de odinioara au lasat indicatii stricte despre folosirea lui. Se prescria in mod obligatoriu femeilor cu fibrom uterin, chisturi ovariene, leucoree, intern, dar si extern, pentru spalaturi vaginale. Se spune ca planta se numea „iarba mamei” ca sa fie folosita numai de femei mature, care au copii. Fetelor si mai ales gravidelor le-a fost interzisa categoric folosirea ei, ca sa nu se deregleze ciclul menstrual sau sa nu fie provocat avortul.

1/ Fibrom uterin, premenopauza si chisturi ovariene: 2 linguri de planta uscata, amestecata cu 300 ml apa fierbinte, se tin pe baie de aburi sau in termos, timp de 15 min, apoi se raceste la temperatura camerei, timp de 45 min. Dupa strecurare, se adauga apa fiarta pana la volumul initial. Se bea lichidul cald, cate 150 ml, de 2 ori / zi, cu 15 min inainte de masa.

2/ Eroziunea colului uterin, endometrioza si vaginita: se amesteca in parti egale ulei de catina si ulei de sovarf. Inainte de culcare, se introduce in vagin un tampon confectionat din vata invelita in tifon ( sau un torson menstrual) legat cu o ata la capat si imbibat cu ulei.

3/ Anexita, blenoragie, sifilis si cancer uterin: 1 lingura de sovarv si 1 lingurita cu varf de Pungulita-de-camp ( frunze si flori uscate) se infuzeaza in termos sau intr-un vas bine inchis, cu 400 ml apa fierbinte, timp de 4 ore. Se bea cate 1 lingurita, de 4-5 ori / zi, la un interval de 3 ore. In acelasi timp, se fac spalaturi vaginale cu infuzie preparata din 3 linguri de sovarf si 2 linguri de Pungulita-de-camp ( Thlaspi Perfoliatum) si 1 l apa. Apa rece cu plantele se pun pe foc, se aduce pana la fierbere, apoi se infuzeaza pana la racire.

* Afectiuni ale aparatului digestiv
1/ Colitele de fermentatie, gastrospasmul, atonia gastrica, gastritele hipoacide, tulburarile intestinale, dizenteria, diareea: planta verde se toaca marunt, iar cea uscata se rasneste. Intr-un pahar de apa clocotita (250 ml) se pun 2 lingurite de planta maruntita. Se acopera, se infuzeaza 10 min, dupa care se strecoara. Inainte de fiecare masa, se iau 100 ml (4 linguri) de infuzie.

2/ Afectiunile tubului digestiv ( gura, esofag, faringe): 1 varf de cutit din praf de sovarf se tine sub limba timp de 10 min, apoi se inghite cu putina apa. Se beau 1-3 cani de infuzie sau apa in care se dizolva sucul stors din planta verde ( 1 lingura la un pahar de apa).

* Colici renale
Doua lingurite de frunze uscate de sovarv se oparesc in 500 ml apa. Se beau 3 cani de infuzie/zi, inainte sau intre mese.

* Boli ale aparatului respirator
1/ Astm, bronsite, stari gripale, traheite, tuse convulsiva
Reteta din batrani in cazuri de raceala: se amesteca 2 linguri de sovarf, 4 linguri de podbal si 4 linguri de fructe sau frunze (uscate) de fragi sau zmeura si 2 linguri de radacina de nalba – mare. Se infuzeaza 4 lingurite de amestec in 500 ml apa fierbinte. Se beau cate 150 ml, de 4 ori/zi, intre mese. Fiecare inghititura se tine in gura 10-15 min, inainte de a fi ingerata.

2/ Guturai: se inhaleaza pulberea obtinuta din flori si frunze uscate, cernute prin sita fina.

3/ Febra: frunzele proaspete se piseaza, iar cu masa verde se inveleste laba piciorului.

4/ Bronsite, stari gripale: se amesteca in cantitati egale sovarv, muguri de pin, frunze de patlagina si frunze de podbal. O lingurita din acest amestec se infuzeaza in 250 ml apa clocotita, timp de 30 min. Se beau cate 200 ml de ceai, in fiecare zi, vreme de 1 saptamana.

5/ Amigdalite, tuse, traheita: 4 lingurite de planta se pun in 250 ml apa rece. Se aduc pana la fierbere, apoi se mai tin pe foc mic timp de 10 min. Se strecoara si se face gargara de 6 ori/zi.

* Sistemul nervos
1/ Stimulare tonica generala si efect sedativ
Unul din efectele binecunoscute ale plantei este efectul sedativ, produs de uleiurile volatile, iar prezenta substantelor amare si tanoizilor favorizeaza o actiune tonic amara, de stimulare tonica generala. Pentru sprijinirea sistemului nervos, dieta persoanelor afectate trebuie sa contina multe vitamine si microelemente. Batranii fierbeau planta in lapte dulce. Ca sa se pastreze si vitaminele din lapte si uleiul din planta, se prepara un macerat la rece, din 2 linguri de sovarf si 400 ml lapte rece, care se bea in timpul zilei, fara paine sau alte produse de panificatie.

2/ Epilepsie: la 300 ml de apa fierbinte se pun 10 g de flori si frunze uscate si se infuzeaza pana la racire, apoi se beau cate 10 ml, de 3 ori/zi, cu 15 min inainte de masa. Se bea o perioada mai lunga, in unele cazuri, pana la 3 ani.

3/ Insomnie: se infuzeaza 2 lingurite de planta in 200 ml apa clocotita, timp de 25- 30 min. Se bea cate 1 pahar/zi. Efectul creste, daca se spala si capul cu infuzie preparata dintr-o mana de sovarf, la 3 l de apa clocotita. Se lasa sa se raceasca 1- 2 ore, apoi se reancalzeste usor.

4/ Nevroze: se fac bai sau frectii cu 50 g de planta fiarta in 10 l de apa. Inainte de culcare, se face o baie totala sau locala, la temperatura corpului (36-40 grade). Daca persoana afectata nu are posibilitatea de a face bai, se imbiba cu decoct un prosopel flausat si se frictioneaza tot corpul, de la degetele picioarelor spre inima. Pentru un efect mai bun, in decoct se adauga si 3-5 picaturi de ulei de lavanda si 3 picaturi de tinctura de odolean.

5/ Insomnie, astenie: se prepara un amestec de plante ( 50 g talpa-gastei, 10 g sovarf, 5 g flori de lavanda, 25 g frunze de artar dulce). Din 2 linguri amestec si 350 ml apa fierbinte se prepara o infuzie care se lasa 30 min in termos. Se consuma 1- 2 cani indulcite cu miere, cu 30 min inainte de culcare.

* Afectiuni dermatologice
Frunzele crude sau uscate de sovarf, amestecate cu osanza topita sau unt de tara, se aplica pe arsuri, eczeme, rani, furuncule.
Frunze proaspete sau praf de planta uscata, amestecate cu ulei (preferabil de masline, presat la rece) cat sa le acopere, se lasa sa stea 7 zile apoi se poate aplica, atat uleiul cat si planta, in special pe afectiunile maligne. Se aplica zilnic de 2 ori. Este bine ca inainte, sa se spele local cu un ceai mai concentrat din patlagina.

* Otita, diverse rani
Suc proaspat de planta se picura in ureche la otite sau se pune pe rani. Este bine ca acesta sa fie incalzit putin, la temperatura corpului.

* Baie reconfortanta
Pentru o baie reconfortanta si o actiune calmanta se pun 2 maini bune de flori in 2 l apa clocotita care se adauga in apa din cada.

Alte intrebuintari
In cosmetica
* Actiune tonica asupra pielii
Sovarful are actiune tonica asupra pielii; se prepara o infuzie sau un macerat la rece, din 3 linguri de flori si frunze in 300 ml apa calda si se foloseste sub forma de comprese faciale.

* Combate matreata, stimuleaza cresterea parului si distruge paduchii
Tinctura din amestec de 50 g sovarv, 50 g urzici uscate se pun 15 zile la macerat, la soare, in 1 l alcool de 70 grade; se strecoara si se iau cate 2 linguri de macerat la 200 ml apa, cu care se fac frectii pe cap.

Ulei din sovarf verde
Doua pahare de planta tocata marunt se incorporeaza in 500 ml ulei nerafinat intr-un borcan de sticla cu filet. Borcanul se tine in loc ferit de lumina, la temperatura camerei si se agita de 3- 4 ori/zi, apoi se strecoara. Peste masa verde se mai toarna 250 ml ulei, se inchide capacul si se pune borcanul in apa fierbinte (55-60 grade), se acopera cu o perna sau un prosop flausat si se infuzeaza pana la racirea apei. Se stoarce bine prin ciorap de nailon si se amesteca la un loc tot uleiul, care se pastreaza la rece, in sticla de culoare inchisa.
Celuloza ramasa se pastreaza in alt borcan si se foloseste pentru aplicatii externe in diferite afectiuni.

In parfumerie intra ca ulei eteric rectificat prin redistilare, in compozitii odorante cu nota ierboasa sau in industria sapunurilor fine.

Se foloseste ca nutret in alimentatia vacilor pentru a da un gust placut laptelui.

Precautii
* Este contraindicat la bolnavii cu anemie feripriva si la persoanele care prezinta alergii la plantele din familia Lamiaceae.
* Femeile insarcinate pot sa consume oregano (sovarv) cu unele precautii: se recomanda folosirea lui numai in cantitatile indicate in retetele culinare
* Femeile insarcinate sau cele care alapteaza nu vor folosi uleiul esential – nici intern, nici extern.
* Atentie! Uleiurile volatile pure pot fi foarte toxice!

Sursa: http://www.reteteculinare.ro

Ramona Lengyel