In decembrie 2011 a luat fiinta acest site cu ajutorul familiei mele care m-a ajutat sa platesc domeniul si cu ajutorul unei alte persoane care mi-a construit site-ul gratuit. Am fost foarte fercita in acea zi, visam de mult la asa ceva. De mica mi-a placut sa scriu, sa compun, sa aflu informatii noi . Nu stiu cum eram daca nu aveam probleme de sanatate, dar eu fara sa scriu nu pot sa traiesc. Si acest site mi-a dat ocazia sa vad daca ma pot descurca sau nu.
Am pornit la drum foarte motivata, scriam toata ziua dornica ca lumea sa afle de la mine informatii noi. Dar dupa cateva saptamani eram obosita deja si nici vizitori pe site nu erau prea multi, tot speream sa gasesc pe cineva sa ma ajute cu articolele, sa-mi usurez munca, nu am reusit acest lucru si cu timpul am inceput sa fiu din ce in ce mai dezamagita, simteam ca muncesc degeaba, ca nu prea sunt interesati oamenii de cea ce scriu eu. Prin februarie am hotarat sa las balta site-ul pana gasesc o solutie mai buna. In viata mea intrase alte proiecte, scrierea unei carti si o munca frumoasa la un radio online.
Sincer va spun ca la site ma gandeam tot mai putin cu cat trecea timpul, am foarte preocupata de cartea mea deoarece in vara am primit o veste minunata ca aceasta poveste scrisa de mine e buna de publicat, va dati seama ca toata toamna m-am gandit la asta. Acum m-am linistit, cartea e la o editura, in curand va fi lansarea ei.
Eu cu Vlad Placinta ne cunoastem datorita radioului unde am lucrat. In decembrie m-a intrebat daca vreau sa-l ajut cu blogul lui, sa-i scriu cateva articole despre asociatia lui. Eu am fost de acord si apoi ne-am inteles sa-i pun la dispozitie site-ul meu sa puna acolo tot ce vrea despre asociatie si sa scriu despre cea ce vrea el, sa scrie si el cea ce crede, dar si eu sa vin cu articole proprii. Intre timp eu o cunoasteam pe Dra. Dr. Mirela Wagner si intr-o zi am indraznit s-o intreb daca se poate ca ea sa scrie si pe site, a acceptat fara nicio ezitare ca si altii doctori. Era alta situatie, aveam ajutoare si am putut sa scriu si eu lejer fara sa ma obosesc.
Duminica seara Vlad a hotarat sa intrerupa colaborarea cu mine avand o neintelegere in privinta unui articol. Imi pare rau, dar viata merge mai departe. Sunt iar foarte motivata sa fac ca acest sa fie cat mai popular, dv care cititi articolele noastre ma faceti sa simt ca totul va fi bine de data asta.
Odata cu scrierea cartii, ceva in mine s-a schimbat, credeam ca nimic n-o sa mai ma determine sa simt ca viata e plina de surprize, oricand un lucru poate sa te faca sa vezi si altfel tot ce se intampla in lumea asta. Am invatat ca daca ai o pasiune pentru ceva si ai incredere in tine poti sa-ti indeplinesti orice vis ai avea indiferent de ce se intampla in jurul tau. Nu a fost o noutate pentru mine, dar acum am confirmarea ca cea ce gandeam eu era ceva corect.
Daca doriti sa aflati mai multe despre mine, imi gasiti povestea la cazurile umanitare, articol scris de mine, dar la persoana a treia, ca si cum ar fi scris de altcineva. Asa am simtit eu ca trebuie sa scriu atunci.
Va multumesc.
Ramona Lengyel
