O mama care a nascut intr-un spital de stat ii scrie ministrului Eugen Nicolaescu

16 ian., 2013

 

image-2013-01-15-14008821-46-cornelia-gafiu

5300 de RON este suma pe care am platit-o astazi pentru asigurarile de sanatate. Acopera, e drept, 2 ani plus cateva luni din 2008 cand, desi nu eram in tara si nu aveam venituri impozabile, se pare ca trebuia sa platesc. E mult, e putin?

Mie mi se pare enorm fata de ceea ce primesc de acesti bani. Adica fix nimic. Sau, nu. Primesc dreptul de a intra intr-un spital de stat pentru ca, o data intrata, buzunarele incep sa ti se goleasca cu repeziciune. Din experienta mea recenta – pe care o regret si pentru care mi-am facut milioane de procese de constiinta – o nastere intr-o maternitate de stat te duce undeva la 2800, 3000 de ron.

Nimeni nu cere explicit, insa toti asteapta si in niciun caz nu refuza. De la doctori, moasa, anestezist si pana la asistente, infirmiere, brancardieri si chiar portar, toti iti sugereaza ca ar trebui sa nu le ignori buzunarele larg deschise.

Limbajul corpului este unul complex, iar pentru un neinitiat in tainele violentei actului medical intr-un spital de stat este de-a dreptul confuzant. Asa ca, intre doua contractii care abia te mai lasa sa repiri, la o privire mai insistenta a moasei, cu mainile transpirate si tremurande, ajungi sa-i impingi in buzunar moasei “garantia” sau “promisiunea” unui comportament cat de cat uman.

Ti se sopteste ca nu trebuia, ca nu era nevoie, insa banii raman adanciti in buzunar, si, hocus pocus, glasul se inmoaie, vorba se indulceste, ochii se imbuneaza si, cel mai important, intrebarile nu mai raman fara raspuns. Din aceasta perspectiva, pentru mine, contributia la sanatate este echivalentul unui bilet de intrare intr-un club exclusivist, cu practici sado-masochiste.

Aveti dreptate d-le Ministru Nicolaescu, banii pe care i-am platit eu astazi nu sunt o asigurare, ci un bir, abuziv, neconsimtit si injust. Daca reprezentau o asigurare, se presupune ca de acei bani ar fi trebuit sa primesc ceva in schimb. Ei bine, nu a fost cazul!

Mai dramatic, in ciuda faptului ca mi-am cumparat dreptul la un comportament decent, nu am putut cumpara si dreptul la un act medical emancipat de tarele practicilor anilor ’70, cu bebelus smuls de langa mama, indopat cu glucoza si lapte praf pana nu se mai poate, tata exclus din tot procesul nasterii, alaptare cu portia, in grup, ca vacutele.

Si daca e solidaritate, atunci as vrea sa stiu cu cine sau fata de ce? Pana una alta, fiecare experienta intr-un spital de stat mi-a confirmat ca o majoritate covarsitoare a pacientilor plateste fiecare gest medical de care beneficiaza. Chiar si cand este vorba despre un schimbat de cearceaf, administrat un calmant sau schimbat un pansament. Si atunci, unde sunt banii nostri? Ei, da, sunt in buzunarele care nu dau chitanta!

Insa domnul Ministru inca se indoieste ca romanii sunt pregatiti pentru un sistem de coplata. Cu alte cuvinte, coplata la negru accept, e buna, e benefica, e mult indestulatoare pentru o parte a corpului medical cinica, sarcastica, abrutizata. Nu mai spun ca, pentru a plati acesti bani statului, trebuie sa strangi din dinti si sa iti tii in frau furia pentru a nu-ti pocni o vena la cap.

E nevoie de un drum la Casa de Sanatate unde faci o coada de cel putin o ora doar pentru a-ti fi calculate contributia, restantele, penalizarile, majorarile la penalizari si lista ar putea continua. Apoi de un drum la ANAF pentru a plati efectiv, unde faci 3 cozi de cel putin 2 ore (un functionar iti elibereaza formularele de plata, altul le trimite si la un al treilea platesti). Halucinant nu?

Si cireasa de pe tort: cu chitantele de la ANAF trebuie sa te intorci la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate sa le faci dovada platii. Pe scurt, eu cetatean fac diligente intre institutiile statului care nu sunt in stare sa comunice intre ele. Nu au auzit de sistem integrat de date, de telefon, de internet, de fax, de e-mail.

In drum spre casa, in taxi, m-am simtit usurata ca am “scapat”. Urasc cuvantul asta si stiu ca e doar un efect pervers al unui sistem debil. M-as fi simtit mai bine daca mi-as fi pastrat furia si as fi facut ceva cu ea. E cam trist, nu?

Cornelia Gafiu a nascut in 2012 intr-un binecunoscut spital de stat din Bucuresti. Este consultant de comunicare.

sursa:Hot News

Distribuie

About the author

Related Posts

Leave a reply