Martisorul este, potrivit traditiei, un snur bicolor care aduna zilele, saptamanile si lunile anului in doua anotimpuri, iarna si vara, facut cadou la l martie, ziua Dochiei, stravechi inceput de an agrar, potrivit Agerpres
Generalizat astazi la sate si orase, martisorul este confectionat din doua fire colorate alb si rosu, de care se prinde un obiect artizanal, pentru a fi daruit fetelor si femeilor care il poarta agatat in piept una sau mai multe zile.
Romanii sarbatoreau inceputul primaverii la 1 martie, luna care purta numele zeului Marte, ocrotitor al campului si al turmelor, zeu ce personifica renasterea naturii. Se spune ca martisoarele sunt purtatoare de noroc si fericire. Sunt formate dintr-o fundita rosu cu alb, rosul semnificand iarna, iar albul – primavara. La aceasta fundita se adauga alte simboluri ale norocului, cum ar fi trifoi cu patru foi, potcoava, cosar sau inima. Martisorul este purtat pe haina, la vedere, timp de cateva zile, incepand cu 1 martie.
Pe vremea dacilor simbolurile primaverii erau confectionate in timpul iernii si se purtau doar dupa 1 martie. Martisoarele erau atunci pietricele albe si rosii insirate pe o ata si se purtau la gat. Culoarea rosie, data de foc, sange si soare, simboliza viata, deci femeia, iar culoarea alba, conferita de limpezimea apelor, era specifica intelepciunii barbatului. Snurul martisorului reprezinta, prin urmare, impletirea armonioasa a celor doua.
Potrivit altor surse, martisoarele constau in monede care erau atarnate de fire subtiri de lana, negru cu alb. Alegerea monedei, din aur, argint sau bronz, indica statutul social. Dacii credeau ca aceste amulete aduc fertilitate, frumusete si previn arsurile din cauza soarelui. Erau purtate pana cand infloreau copacii, apoi erau atarnate de crengile acestora.
Conform credintelor bucovinene, martisorul este firul zilelor din an tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile pe munte, asemanator firului vietii omului tors la nastere de catre ursitoare. Culoarea alba reprezinta frigul iernii ce se incheia iar cea rosie caldura verii ce urma in mod firesc in calendar.
Semnificatia martisorului s-a diluat odata cu trecerea anilor. In trecut, el era confectionat de catre mame, care adaugau la snurul bicolor, impletit din fire de lana (stramatura), cate o moneda de argint sau chiar de aur si-l legau la mana copiilor in dimineata zilei de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui. Se credea ca, in felul acesta, copiii erau aparati de rele si de boli si ca aveau sa fie sanatosi, precum argintul, si rosii la fata, precum culoarea rosie din snur.
Fetele isi atarnau firul impletit la gat, in credinta ca nu vor fi fie arse de soare peste vara, conform zicalei: „Cine poarta martisoare / Nu va fi parlit de soare”.
In comunitatile traditionale bucovinene fetele ofereau cu multa bucurie martisorul, in ziua de 1 martie, flacailor din sat, obicei care s-a pastrat pana astazi.
Martisorul era purtat de catre copii timp de 12 zile sau pana la anumite sarbatori de primavara (Mucenici, Blagovistenie, Florii, Paste ), pana la inflorirea pomilor fructiferi sau a unor arbusti precum macesul. In alte locuri, martisorul era purtat pana la sosirea pasarilor calatoare, cand era aruncat in directia de unde veneau acestea rostindu-se: „Ia-mi negretele si da-mi albetele”. In cazul in care martisorul era purtat pana la inflorirea pomilor, acesta se atarna pe crengile inflorite iar cu banul de la fir se cumpara vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii, simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.
Martisorul era un simbol purtat cu multa demnitate si chiar solemnitate de catre membrii societatii traditionale, care evitau orice comportament necivilizat in perioada in care martisorul le impodobea imbracamintea.
Dupa unele traditii, firul Martisorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte. Asemanator Ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul primavara, la nasterea anului agrar.
Astfel, intrucat Martisorul este inseparabil de traditia Dochiei carpatice, se poate afirma cu certitudine ca acesta este un obicei vechi romanesc, atestat in toate zonele locuite de romani si aromani, preluat apoi de alte popoare din centrul si sud-estul Europei.
Martisoarele din zilele noastre sunt confectionate manual sau sunt procurate din magazine, fiind compuse tot din doua fire alb-rosii, impletite din matase, la care se agata mici pandantive artizanale, care ar simboliza norocul, sanatatea, iubirea etc, obiceiul pierzandu-si mult din semnificatiile initiale.
Ramona Lengyel
