Frica de a face baie este o fobie relativ neobisnuita, dar severa. Pare a fi mai prevalenta la femei decit la barbati. Este important de observant ca multor copiii le displac baile, astfel ablutofobia nu este in general diagnosticata la copii, decit daca persista peste 6 luni. Fobia se poate manifesta in multiple feluri, de la frica de a face dus, pina la fobia completa de orice forma de spalare.
Ca toate fobiile, ablutofobia este frecvent legata de un eveniment traumatic in trecut. Acesta se poate sa se fi intimplat individului, unui membru al familiei sau cuiva la televizor. Se poate ca evenimentul sa nu fie reamintit constient. Fobia se poate dezvolta din fricile altor oameni. Daca un parinte sau ruda apropiata are o astfel de frica, individul afectat se poate sa fi internalizat reactiile persoanei in copilarie.
O alta posibilitate este ca fobia sa se dezvolte dintr-un obicei din copilarie. Multi copii incearca sa evite baia, prin frica sau preferinta. Este posibil ca preferintele copilariei sa ramina in subconstient in perioada de adult. Lumea moderna este extrem de obsedata fata de curatenie si igiena. Lipsa unui dus zilnic poate determina aparitia unui miros neplacut, inacceptabil pentru majoritatea societatii. Aceste persoane sunt si la risc de a dezvolta tulburari ale imaginii corpului.
Ca si alte fobii specifice, ablutofobia este tratata frecvent prin terapia cognitiv comportamentala. Pacientul este incurajat sa-si examineze frica si sa inlocuieasca gindurile inadecvate negative cu mesaje adecvate. Vor fi urmati pasi de vindecare acasa, cum ar fi acceptarea deschiderii robinetului sau sa stea in baie cit curge apa.
Scopul este ca prin practicarea relaxarii si folosirea noi gindiri invatate sa-si controleze frica infruntind incet obiectul fobiei. Daca pacientul este extrem de anxios, medicatia sau hipnoza pot fi de ajutor. Fobia este tratabila prin ajutorul profesionistilor, dar nu de unul singur.
Sursa: la-psiholog
