Zilele trecute putea sa mi se intample ceva ingrozitor, viata mea putea sa ia o intorsatura foarte urata. Ziua cu tragicul eveniment a inceput intr-o nota obisnuita. M-am trezit bine dispusa, mi-am baut cafeaua in liniste si apoi m-am pregatit pentru a merge la serviciu. Telefonul deja suna intruna, colegi, clienti doreau ca de obicei sa-mi comunice ba una, ba alta. Trebuie sa recunosc ca nu stiu ce as face daca nu as mai avea posibilitatea sa am mobil, fara el nu pot sa traiesc.
Chiar si cand conduc masina mai butonez telefonul scriind un sms scurt. Sunt constienta ca nu e bine ceea ce fac. Stiu ca se zice ca multe accidente rutiere din Romania se fac datorita faptului ca soferii sunt mai atenti la telefoane decat la trafic. Am vazut si evenimentul organizat de TOYOTA Romania in care se demostreaza cat de periculos e sa nu fi o secunda atent la sofat, fiind preocupat sa scrii un sms sau un e-mail.
Am realizat ca acesti oameni nu spun prostii, dar nu pot sa nu raspund la cate un mesaj urgent. Serviciu ocupa un loc foarte important in viata mea si merita sa fac orice pentru a-mi indeplini obligatiile.
In timp ce eram in trafic in drum spre sediul firmei unde lucrez primesc un sms de la o colega de munca. Ma ruga sa-i raspund tot prin sms. Se intampla ceva neprevazut la firma si ii trebuia urgent o confirmare ca e bine ceea ce avea ea de gand sa faca.
La ora aia nu era aglomeratie pe strada, conduceam relaxata masina, nu era nimic in fata mea. Nu am ezitat sa nu-i raspund colegei, nu era prima oara cand o faceam. Cand am apasat pe trimiterea sms-ului si mi-am intors privirea spre trafic, pe mijlocul strazii era un catel.
Dorind sa-l evit am tras brusc de volan si am ajuns cu masina pe trotuar unde o fetita mergea linistita spre scoala. Am vazut cum masina se indreapta direct spre fetita.. Apoi filmul mi s-a rupt, am lesinat.
M-am trezit la spital cu trei coaste fisurate, cu o durere ingrozitoare de cap. Cand mi-am revenit am avut senzatia ca e doar un cosmar, dar durerile pe care le aveam mi-au dat de inteles ca totul e real. Dupa putin timp mi-am adus aminte si de accident. Nu am crezut niciodata ca este posibil sa te simti atat rau gandindu-te ca din cauza ta a murit un copil.Am inceput sa plang in hohote nebagand in seama nicio durere.
Doctorii m-au linistit cu greu spunandu-mi ca sunt bine, in 2 zile voi fi acasa. Dar eu aveam gandul doar la acea fetita. Dupa cateva ore bune am aflat de la familia mea ca copilul nu patise nimic. Avusese mare noroc ca masina a lovit mai intai altceva si a deviat directia atat cat a trebuit sa n-o atinga pe fata. Masina s-a oprit intr-un gard a unei casei.
A venit si politia sa-mi puna cateva intrebari despre accident, le-am spus ca nu-mi amintesc prea bine ce s-a intamplat. Nu puteau sa-mi faca mare lucru, conform art. 36, alin. 3 din Ordonanta de Guvern 195/2002 care spune ca: conducatorii auto nu au voie sa foloseasca telefonul mobil atunci cand se afla în trafic, cu exceptia celor prevazute cu dispozitive . Puteau sa-mi dea doar o amenda si 4-5 puncte de penalizare.
Dar in sinea mea stiam foarte bine ce s-a petrecut si din ce cauza. Acel blestemat sms dat colegei mele putea sa-mi distruga viata si o familie sa-si piarda copilul.
Puteam sa mor cu usurinta sau sa-mi petrec urmatorii ani la inchisoare conform art. 178, alin. 1 din Codul Penal care zice ca: uciderea din culpa se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani. Iar uciderea din culpa ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale, (36, aliniatului 3 din O.G. 195/2002), se pedepseste cu inchisoarea de la 2-7 ani.
Ce mi s-a intamplat zilele trecute e cel mai ingrozitor lucru din viata mea. N-o sa mai pun mana pe telefon la volan nici daca as ramane fara serviciu si as muri de foame. Si asa cred ca n-o sa fiu in stare sa conduc masina prea curand.
Sursa poze: www.google.ro
Articol scris pentru SuperBlog 2014
