Tehnicile de schimbare a submodalitatii ne ofera o extraordinara flexibilitate in eliminarea declansatorilor anxietatii. Am discutat deja despre modificarea submodalitatilor unei experiente astfel incat aceasta sa fie codata mai firesc (de exemplu astfel incat ochii persoanelor care vorbesc unei audiente care ii infricoseaza sa ramana la dimensiuni normale).
Si alte schimbari de submodalitate pot fi folosite pentru a realiza acest lucru.
In “Magic in Action” Bandler demonstreaza modul de utilizare a unui swish vizual (~fosnet vizual) pentru eliminarea panicii unei femei ingrozite ca familia sa ar putea muri intr-un accident, precum si pentru tratarea traumei prin disociere in cazul agorafobiei unei alte femei.
Versiuni ale acestor procese au fost utilizate si in afara campului NLP de psihologi cognitivi (Beck si Emery, 1985, p.215-231) si de terapeuti ericksonieni (Russel Bourne in ed Yapko, 1989, p.217).
Simpla schimbare a submodalitatii perspectivei temporale va rezolva problemele de anxietate in aproape orice situatie.
Amintiti-va ca persoana anxioasa este orientate spre viitor. In cadrul tehnicii liniei timpului-2, Tad James se foloseste de acest lucru. “Daca ai vrea… mi-ar place sa te gandesti la un eveniment fata de care simti frica sau anxietate…iar atunci cand l-ai gasit… mi-ar place sa plutesti deasupra liniei timpului. Du-te in viitor, la un minut dupa incheierea cu success a evenimentului de care iti era frica. (Bineinteles ca te asiguri ca evenimentul ia turnura pe care o vrei.) Si… mi-ar place sa te intorci si sa privesti spre tine… Unde se afla acum anxietatea? Observa cum razi pe infundate… Frica si anxietatea nu exista in afara timpului.”
Dintre toate interventiile NLP in cazurile de panica, tratarea traumei prin disociere este cel mai bine cercetata. Am predat acest proces psihiatrilor din Sarajevo pentru a fi aplicat supravietuitorilor unuia dintre cele mai ingrozitoare razboaie. Margot a tratat o pacienta trecand-o prin intreaga experienta traumatizanta a razboiului. La inceput plangand femeia a spus in engleza: “Urasc razboiul si urasc sa ma gandesc la el!” Spunea ca dupa incetarea razboiului a avut cosmaruri in fiecare noapte. Pentru ea sunetele erau ancore puternice iar zgomotul exploziilor ii produceau o stare de panica de necontrolat.
Cu o saptamana in urma fusese organizat un spectacol de artificii in Sarajevo. In mod rational ea stia ca este in siguranta dar panica a aruncat-o inapoi in situatia de razboi. A fugit intr-o casa din apropiere si s-a ascuns in subsolul acesteia pana la terminarea spectacolului de artificii. Dupa incercarea esuata de a-i explica procesul traumei (cunostintele ei de limba engleza erau limitate), Margot i-a cerut sa-si imagineze ca se afla intr-un cinematograf si ca deruleaza pe ecranul de acolo un intreg film incepand din perioada de dinainte de razboi, continuand cu perioada razboiului si cu urmatorii trei ani de dupa incheierea acestuia. Apoi Margot i-a cerut sa se gandeasca la spectacolul de artificii si sa observe cum se simte. Ea a ras. Apoi Margot i-a cerut sa sa-si aminteasca momentele cele mai dificile din timpul razboiului si sa verifice cum i se par. Ea a privit lung in fata, cu o expresie de uluire pe chip. “Deci cum e?” a intrebat Margot. “Pai…” spuse ea zambind, “vad imaginile si ma simt ca si cand ele se afla acolo iar eu sunt aici”. Intregul process nu a durat mai mult de 20 de minute.
Crearea unor convingeri mai integrate
Raspunsurile anxietatii si panicii sunt congruente cu restul vietii unei persoane. Ele sunt rezultat al “partilor”.
Este ca si cum acea parte a unei persoane care detine controlul pe perioada de panica sau anxietate are propriile ei intentii, convingeri si alegeri comportamentale, toate fiind destul de diferite de intentiile, convingerile si alegerile comportamentale ale persoanei in perioadele de calm.
Nu exista nici un motiv ca unui adult sa-i fie teama de lifturi dar cand o persoana cu o astfel de fobie ajunge langa un lift, raspunde cu un intreg set de convingeri la propriile intrebari legate de ceea ce s-ar putea intampla si alege un comportament dintr-o serie de comportamente pe care in mod normal nu le-ar folosi, neaccesand abilitati pe care de obicei le apreciaza.
Exista tehnici care permit informatiei sa curga din restul neurologiei persoanei inspre zonele in care este generata anxietatea. Una dintre cele mai simple astfel de tehnici este Integratorul miscarii oculare (Andreas, 1992, p.9-11) in care persoana isi acceseaza (visual, auditiv si kinestezic) amintirile dintr-o situatie de anxietate si urmareste miscarile degetului terapeutului pe masura ce se muta dintr-o parte a fetei clientului inspre cealalta, in plan orizontal, vertical si oblic.
O tehnica similara este folosita in afara NLP si se numeste EMDR (Shapiro, 1995). Francine Shapiro explica: “Una dintre cele mai simple cai de a descrie efectele EMDR este sa spui ca evenimentul tinta a ramas neprocesat din cauza ca raspunsurile biochimice imediate la trauma
l-au lasat izolat in staza neurobiologica.
Atunci cand clientul urmareste un deget miscandu-se sau o usoara bataie de mana, tonul vocii sau chiar un punct fix pe un perete, este initiata procesarea activa a informatiilor pentru a se ocupa de stimulul prezent.” Cu alte cuvinte, creierul tau stie cum sa organizeze materialul pe masura ce tu accesezi succesiv ambele lui parti.
Experienta noastra ne demonstreaza ca pana si cele mai anxioase persoane pot invata sa-si proceseze singure, acasa, propriul material prin utilizarea unei variante a acestei tehnici si anume, accesarea declansatorilor anxietatii.
Alte cateva tehnici NLP genereaza integrarea incepand cu comportamentul “partii” active pe timpul anxietatii si fragmentare in timp ce sunt accesate resursele generale ale intregii neurologii a persoanei.
Una este tehnica urmaririi mintii (Hall si Bodenhamer, 1997, p.35) in care incepi cu un gand auditiv-digital irational si ceri in mod repetat: “Si in spatele acelui gand ce se invarte prin mintea ta sta un alt gand… asa ca pe masura ce iti permiti sa observi…afla ce gand gasesti acolo, in spate…” Propria noastra versiune a acestui proces se numeste “Stari ascendente” (Bolstad, 1998, 17) in care persoana reia experienta kinestezica a anxietatii si intreaba in mod repetat “In timp ce esti atent la acest lucru, ce anume apare de dincolo de el?” Noi am folosit aceasta tehnica pentru a trata anxietatea intr-o singura sedinta.
Dintr-un alt set de tehnici de integrare fac parte si tehnicile “Transformarea miezului” (Core Transformation TM) (Andreas, 1992, p.3-5) si “Integrarea partilor” (Parts Integration).
In cadrul acestora, persoana identifica intentia comportamentelor problema si apoi este intreabata in mod repetat “Si daca aceasta intentie este deplin realizata, ce lucru chiar mai important obtii datorita acestei realizari?” Tehnica colegului nostru Lynn Timpany de generare a stimei combina aceasta tehnica cu instalarea unei noi strategii digital-auditive pentru cei care au o voce interna autocritica. Noua strategie a lui Lynn incepe cu vechii declansatori pentru vocea autocritica. El cere persoanei sa spuna o formula cheie de intrerupere (precum “Gandeste pozitiv!” sau “Hei, stai!”), apoi ii cere sa spuna ceva plin de resursa pentru ea insasi, iar apoi ii cere sa se felicite dandu-si un sentiment pozitiv despre felul cum si-a schimbat gandirea. Lynn determina persoana sa treaca prin aceasta secventa in cazul fiecarui exemplu evocat, in timp ce ea o leaga de incheieturile degetelor persoanei. Folosind aceasta tehnica am rezolvat problema anxietatii multor persoane.
In sfarsit, pentru schimbarea convingerilor putem utiliza o mare varietate de tehnici NLP cu ajutorul carora putem alege convingerile irationale pe care le-am accesat candva. Retineti insa ca atunci cand sunt pastrate separat, in partea panicata a persoanei, ele nu sunt experimentate de persoana ca fiind reale si deci persoana “nu are nevoie sa le schimbe”). Este necesara interventia unui anumit nivel de integrare pentru schimbarea convingerii ca sa poata fi accesata partea care genereaza neurologic credinta problema.
Rezumat
Anxietatea este cea mai comuna stare indezirabila in psihoterapie si este generata de un numar de sinestezii (de la reprezentari ale potentialelor pericole viitoare pana la activarea kinestezica).
Persoana anxioasa are o predilectie pentru potentiale pericole viitoare, se asociaza in acestea si isi amplifica submodalitatile. Acest fapt duce la evaluarea nerealista a pericolului si la sentimentul ca starea emotionala a persoanei respective se afla in afara controlului ei.
Folosind modelul nostru de terapie RESOLVE (Bolstad si Hamblett, 1998, p.107-108), putem sumariza raspunsurile pe care le-am gasit eficiente astfel:
Starea resursa
– Stabiliti mai degraba o relatie de colaborare,
consultativa, decat una magica sau de dependenta.
Stabilirea raportului
– Apreciati si recunoasteti dificultatea cu care
se confrunta persoana;
– Metaprograme de evaluare, calmare si stimulare psihologica.
Specificarea rezultatelor
– Stabiliti numarul de consultatii necesare
pentru obtinerea rezultatelor dorite;
– Construiti asteptarea schimbarii si explicati
necesitatea indeplinirii sarcinilor pentru
acasa.
Deschideti modelul clientului despre lume
– Invatati persoana care este structura
anxietatii, extrageti declansatorii acesteia si
demonstrati puterea acestora folosind Nivelurile logice ale terapiei;
– Reincadrati anxietatea si simptomele ei fizice
astfel incat sa devina controlabile;
– Folositi intrebari orientate spre solutie
pentru a construi resurse.
Ghidarea spre starea dorita
– Practicati si invatati-i si pe altii relaxarea
psihologica, inclusiv controlul muscular
si al respiratiei;
– Stabiliti ancore de relaxare;
– Modificati submodalitatile declansatorilor folosind schimbarea sau fosnetul standard;
– Efectuati tratamentul traumei pe toti declansatorii;
– Invatati persoana sa modifice perspectiva temporala pentru ca aflandu-se in viitor sa poata privi inapoi spre momentul prezent;
– Invatati persoana EMI sau o varianta a acesteia.
– Folositi tehnici de fragmentare pana la starile miez (Mind Backtracking – Urmarirea mintii, Ascending States – Stari ascendente, Core Transformation-2 – Transformarea miezului-2, Parts Integration – Integrarea partilor);
– Luati in considerare utilizarea schimbarii convingerilor sau implementarea unei strategii pentru a realiza obtinerea de noi raspunsuri.
Verificati schimbarea
– Invatati persoana sa se bucure de noua ei
abilitate de a se relaxa.
Iesirea: pas spre viitor
– Utilizand noua perspectiva asupra timpului
cereti persoanei sa se situeze in viitor si sa priveasca spre momentul prezent pentru a observa schimbarile.
Ramona Lengyel