Cu toate stradaniile globalizarii si ecumenismului de a impune respectarea anumitor traditii, asa-zise, europene sau mondiale, romanii continua cu incapatanare sa pastreze traditiile frumoase ale sarbatorilor de iarna.
Dintre acestea, Plugusorul si Sorcova sunt strict legate de Anul Nou, simbolizand cu precadere innoirea anului.
Anul Nou este marcat in comunitatea romaneasca, de urarea cu plugusorul, cu sorcova, cu buhaiul, vasilca si jocurile mimice cu masti de animale sau personaje taranesti.
Colindatul sau uratul pe la case constituie un obicei stravechi, desigur precrestin, dar care, in timp, a ajuns sa faca, s-ar zice, casa buna cu crestinismul. Cantecele respective atrag norocul sau binecuvantarea asupra oamenilor si gospodariilor, pentru tot anul care urmeaza. Trebuie spus ca atat Plugusorul, cat si Sorcova sunt legate de innoirea anului, neavand nici o legatura cu ciclul religios al Craciunului.
Chiar si asa, aceste frumoase traditii romanesti au suferit modificari de-a lungul timpului. Una dintre acestea este modul de atitudine si de manifestare, trecand de la o simpla stare de bucurie, de urare sau colinda de Anul Nou, la o usoara forma tiganeasca de cersit, aceasta datorandu-se si starii agravante de saracie prin care trece majoritatea populatiei (de exemplu, doi din zeceromani isi pot permite sa celebreze Revelionul la restaurant).
Colinda plugusorului prezinta un fapt istoric mitizat: opera imparatului Traian (Badita Traian), care extinde la maximum agricultura in Dacia cucerita, ce trebuia sa devina granarul Imperiului roman. S-a spus ca Plugusorul reprezinta sinteza unui tratat de agricultura.
Unii cercetatori in domeniul folclorului romanesc, leaga obiceiul colindatului de inceputul primaverii, cand se sarbatorea, mai demult, Anul Nou. Insa, odata cu stabilirea datei acestuia la 1 ianuarie, se presupune ca a migrat si obiceiul. Ca rasplata, colindatorilor li se dadeau colaci, fructe, bani, carnati, alaturi de multumirile de rigoare.
Plugusorul este un obicei general, practicat de romani cu prilejul Anului Nou. Obicei agrar, cu adanci radacini in spiritualitatea romaneasca, acesta fiind o colinda; o colinda agrara declamata, cu elemente teatrale, avand ca subiect munca depusa pentru obtinerea painii. Plugul, ornat cu hartie colorata, panglici, servete, flori, pe care se punea, eventual, si un brad, era o prezenta nelipsita in cadrul acestei colinde. Acum este, mai mult, o prezenta simbolica, in cadrul uraturilor care li se adreseaza oficialitatilor.
Plugusorul ca si Sorcova se recita din casa-n casa in Ajunul Anului Nou, seara, sau pana in dimineata primei zile a noului an. Era practicat de copii sau adolescenti, ca si acum. Dar se spune ca, mai demult, il practicau numai barbatii in puterea varstei.
Izolat (in judetele Botosani si Galati) este consemnata si prezenta femeilor in ceata. In general, se practica in cete mici, de 2-3 persoane. Cu Sorcova se poate colinda si individual.
Mai demult, se ura si in cete mai mari, care isi alegeau un vataf. Recitarea textului este insotita de sunetul clopoteilor, al buhaiului si de pocnetul bicelor. In scenariile mai complexe ale obiceiului apar si instrumente muzicale (fluier, cimpoi, toba, cobza, vioara), dar si pocnitori sau puscoace, care amplifica atmosfera zgomotoasa in care se desfasoara obiceiul.
In dimineata Anului Nou, ca o continuare a Plugusorului, copiii umbla cu Semanatul. Ei arunca seminte de grau, porumb sau orez prin case si peste oameni. Rostesc o urare scurta, spre exemplu, prin Bucovina („Sanatate! Anul Nou!”), primind in schimb bani, fructe, nuci, colaci. Mai recent insa s-a generalizat formula de la Sorcova, prezenta, initial, in centrul Moldovei: „Sa traiti/ Sa-nfloriti/ ca merii, / ca perii, / In mijlocul verii, / ca toamna cea bogata / Cu de toate-ndestulata!”.
Sursa: http://www.ziare.com/social/sarbatoare/datini-si-obiceiuri-stravechi-la-romani-de-anul-nou-1209916
Ramona Lengzel