Cuvantul de invatatura rostit la Sarbatoarea Sfantului Grigorie Teologul, ocrotitorul spiritual al Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Nifon Mitropolitul” din Bucuresti
Manastirea Radu Voda,
Elev: Neacsiu Bogdan, clasa XIII-a B
Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Nifon Mitropolitul” din Bucuresti
„Fiti dar voi desavarsiti precum Tatal vostru Cel ceresc este”. (Mt. 5, 48)
Iubiti credinciosi, acest indemn al Mantuitorului Hristos a fost implinit in chip desavarsit de cei ce s-au invrednicit a fi in viata lor pamanteasca slujitori credinciosi ai lui Dumnezeu si aparatori ai dreptei credinte in Hristos, adevarati ingeri pamantesti si „urmatori ai lui Dumnezeu ca niste fii iubiti” (Ef. 5, 1)
Sfintii au fost oameni care prin modul in care au vietuit au bineplacut lui Dumnezeu, invrednicindu-se dupa moarte de fericirea cea vesnica. Ei sunt numiti in Sfanta Scriptura „prieteni ai lui Dumnezeu” datorita vietii lor virtuoase, datorita suferintelor indurate pentru credinta in Hristos si pentru dragostea lor fata de Dumnezeu. Mantuitorul insusi marturiseste ca: „Voi sunteti prietenii mei daca faceti ceea ce va poruncesc”. (In. 15,14)
Urmator al caii sfinteniei s-a invrednicit a fi si Sfantul Grigorie Teologul, un stralucit margaritar al Bisericii lui Hristos, Sfant pe care noi astazi il praznuim si sub a carui ocrotire sta si Seminarul nostru Teologic.
Sfantul Grigorie s-a nascut in jurul anului 330 la Arianz ca fiu al Episcopului Grigorie, zis si „cel Batran”, si al Nonei, o crestina pioasa ce si-a dobandit fiul in urma rugaciunilor fierbinti catre Dumnezeu. Viata acestui inalt si luminat cugetator al teologiei este legata de un alt aparator al dreptei credinte si anume de Sfantul Ierarh Vasile cel Mare impreuna cu care studiaza la Cezareea Capadociei si la Atena.
Intorcandu-se in tara natala Sfantul Grigorie este botezat, retragandu-se apoi in Pont la manastirea infiintata de bunul sau prieten Vasile. Este hirotonit preot in anul 361, invrednicindu-se de treapta episcopatului zece ani mai tarziu, in anul 371.
Sfantul Grigorie de Nazianz ajunge in anul 379 la Constantinopol spre a sprijini Biserica Ortodoxa de acolo, luminand cu invatatura sa toata lumea crestineasca intocmai ca o raza stralucitoare a lui Hristos. Aici, in casa unei rude, infiinteaza o capela numita simbolic „Invierea” in cadrul careia isi rostea predicile sale printre care se numara si cele cinci Cuvantari Teologice care i-au adus mai tarziu numele de Teologul.
Munca lui, virtutile lui de monah cu viata severa, succesele lui misionare contra ereticilor, au dus la randuirea lui ca Episcop al Cetatii Constantinopolului in anul 381.
Un moment de cumpana din viata sfantului il reprezinta Sinodul al doilea ecumenic de la Constantinopol din anul 381, a carei presedintie i-a revenit Sfantului Parinte Grigorie. In cadrul acestui Sinod, el s-a dovedit a fi un adevarat stalp de neclintit al Bisericii lui Hristos si un mare ierarh vrednic de numele de cuvantator de Dumnezeu, combatand si taind cu sabia adevarului toate invataturile eretice. Sfantul Grigorie de Nazianz este unul dintre cei mai mari teologi ai secolului al IV-lea cugetarile sale fiind unele dintre cele mai importante podoabe ale gandirii si literaturii patristice. Inzestrat cu o sensibilitate excesiva, el poseda un deosebit simt al problemelor teologice, avand o mare inclinare catre viata ascetica, o inalta noblete sufleteasca si un exceptional talent oratoric si literar.
Inca de la o varsta frageda, Sfantul Grigorie s-a deprins cu infranarea, dispretuind orice lux, ramanand toata viata curat si sfant inaintea lui Dumnezeu.
Demn de mentionat este faptul ca Sfantul Grigorie, tanar fiind si inca nebotezat, punea mai mare pret pe sufletul vesnic decat pe trupul muritor intocmai dupa cuvintele Scripturii care zice ca trupul este facut ca „sa se intoarca in pamant cum a fost, iar sufletul la Dumnezeu Care l-a dat” (Ecc. 12,7).
Pe cand calatorea pe Marea Partenica a izbucnit o puternica furtuna punandu-i in primejdie viata. Dar pe cand ceilalti tovarasi de calatorie se infricosau mai tare pentru pierderea vietii trupesti, Sfantul Grigorie se inspaimanta mai mult pentru pieirea cea vesnica a sufletului, intrucat nu fusese inca pecetluit cu Taina sfantului botez. Asadar putem spune ca murea inecat in apa mai inainte de a fi fost mantuit prin apa.
Apoi a inceput a povesti celor cu care calatorea toate minunile pe care le-a savarsit Dumnezeu in orice loc, atat pe mare cat si pe uscat, facand apoi fagaduinta ca daca va scapa cu viata din primejdia in care se afla si va ajunge sa aiba parte de botezul cel mult dorit isi va inchina viata slujirii Lui. Dumnezeu l-a izbavit de moarte si prin rugaciunile sale, furtuna s-a oprit.
Sfantul Parinte Grigorie ura mandria si slava desarta, fugind deopotriva de lacomie, de risipa si de averi. El insusi marturiseste in poemul sau intitulat „Despre caile vietii” ca „bogatia nu prezinta incredere, iar scaunul viseaza trufie. Este greu sa fii stapanit de altii iar saracia e o piedica. Sa vietuim insa o viata straina de viata aceasta, schimband lumea aceasta cu alta, suportand toate intristarile apasatoare” spunea Sfantul Grigorie. Era insa stapanit de dorinta de a dobandi intelepciunea intocmai ca cei ce umbla sa dezgroape o comoara, insa o intelepciune de pe urma careia sa nu dobandeasca avutii ci sa lumineze cu invataturile sale toata lumea crestineasca.
Spre sfarsitul vietii sale, Sfantul Grigorie se retrage la locurile natale ducand o viata de sfintenie pana la varsta de 80 de ani cand Dumnezeu l-a chemat la sine din viata aceasta pamanteasca la Imparatia cea cereasca, drept rasplata pentru ostenelile si luptele pe care le-a purtat, pentru buna intarire a Bisericii lui Hristos. Privind viata sa si gandirea sa, in sufletele noastre, ale credinciosilor, ia fiinta o intrebare: Este oare Sfantul Grigorie de Nazianz un model de preot desavarsit pe care sa ni-l insusim spre a-l urma si la asemanarea caruia sa ajungem si noi, elevii seminaristi? Iubiti credinciosi, raspunsul la aceasta intrebare ne este dat de felul in care Sfantul Grigorie a privit Taina preotiei, a privit misiunea de preot si de modul in care si-a insusit-o. Caci, si in privinta hirotoniei sale, Sfantul Grigorie a dat dovada de cumpatare si de intelepciune. Fiind hirotonit preot, Sfantul Grigorie s-a indepartat treptat de slujba de pastor spre a scapa de grijile care indreapta mintea mai mult spre cele lumesti, retragandu-se in Pont alaturi de Sfantul Vasile spre a duce o viata de ascet, intocmai dupa cuvintele Mantuitorului care zice: „Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor.” (Mt. 18, 19-20).
Vorbind despre viata pustniceasca, staretul Grigorie insusi marturiseste: „Mi s-a strecurat in suflet dragostea de frumusetea sihastriei si pustniciei. Eram indragostit dintru inceput de singuratate. Nimic nu mi se pare mai frumos ca viata pustniceasca. Sa-ti incui simturile, sa traiesti mai presus de cele vazute, sa porti in tine insuti totdeauna curate chipurile cele dumnezeiesti. (Tratatul despre preotie)
Iata iubiti credinciosi de ce pregatire are nevoie un preot spre a deveni un carmaci bine priceput al Bisericii lui Hristos, fapt pentru care Sfantul Grigorie s-a retras in pustie alaturi de Sfantul Vasile.
Sfantul Grigorie Teologul ridica preotia la rangul slujirii celei mai inalte considerand ca nici o alta stiinta nu este mai presus de ea. In Tratatul sau el ne spune ca „preotia, arta de a conduce pe om – fiinta cea mai complexa si cea mai felurita in gand si fapta – este arta artelor si stiinta stiintelor.
Sfantul Grigorie de Nanzianz socoteste ca preotii trebuie sa se fereasca a deveni pilde rele pentru pastoriti spunand ca preotul trebuie sa depaseasca oamenii de rand in virtute si in asemanarea cu Dumnezeu spre desavarsirea Bisericii.
Nu numai ca Sfantul Grigorie de Nazianz a pastorit totdeauna cu vrednicie si cu dreptate Biserica si poporul crestinesc ce i-a fost incredintat de Dumnezeu, dar a si aparat dreapta credinta ortodoxa de invataturile gresite care amenintau Biserica in acea vreme. Astfel, Sfantul Grigorie, acest doctor iscusit al Ortodoxiei este ales si trimis de Bunul Dumnezeu in Bizant spre a vindeca bolile sufletesti ale crestinilor de acolo si spre a combate erezia pnevmatomahilor, care nega dumnezeirea Sfantului Duh. Si prin intelepciunea sa, Sfantul Grigorie luminat si impodobit fiind cu mestesugul cuvantarii de Dumnezeu a intrecut pe toti ritorii de-atunci pastorindu-si credinciosii in livada credintei Sfintei Treimi.
Aceste fapte meritorii ale Sfantului Grigorie nu trebuie sa fie trecute cu vederea de catre noi credinciosii, dar mai ales de catre noi seminaristii, ci trebuie sa ni le insusim drept pilda pentru viata noastra crestineasca, caci urmandu-le exemplul putem reusi sa asezam in sfesnicele sufletelor noastre lumina adevaratei credinte, asemenea Sfantului Grigorie, prealuminat arhiereu care, prin puterea cuvintelor sale dumnezeiesti a spulberat neghina eresurilor.
Stalp neclintit al Bisericii lui Hristos, semanator al dogmelor si carmaci bine priceput al corabiei Bisericii crestinesti, Sfantul Grigorie de Nazianz reprezinta asadar un model de preot desavarsit spre care trebuie sa tindem cu totii. El este un exemplu vrednic de urmat pentru noi toti, dar mai ales pentru noi, elevii seminaristi, viitori slujitori ai Sfintelor Altare.
Prin viata sa, dar si prin zestrea sa teologica si poetica ce ne-a ramas de la el, Sfantul Grigorie s-a invrednicit a fi urmator al lui Dumnezeu, vazand sfintenia dupa cum el insusi marturiseste drept: „asemanarea omului cu Dumnezeu prin virtuti si prin curatirea de patimi”.
Asemenea tuturor sfintilor si Sfantul Grigorie Teologul este mijlocitor pentru noi oamenii inaintea lui Dumnezeu dupa cum spune si Scriptura ca: „mult poate rugaciunea staruitoare a celui drept.” (Iac. 5,16)
Se cuvine asadar, iubiti credinciosi, sa ne rugam Sfantului Grigorie de Nazianz sa mijloceasca pentru sufletele noastre zicand: „Cuvioase, de trei ori fericite, Preasfintite Parinte, Pastorule cel bun si ucenic al lui Hristos, mai marele pastorilor, tu cel ce ti-ai pus sufletul tau pentru noi, prealaudate de Dumnezeu cuvantatorule, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre. Amin.
Neacsiu Bogdan
sursa:crestinortodox.ro