De mai multe decenii s-a încetatenit si la noi obiceiul ca unele familii sa organizeze „nunta de argint” la 25 de ani de casnicie, „nunta de aur” la 50 de ani de casnicie si „nunta de diamant” la 75 de ani de de la casatorie.
Nuntile de argint, de aur sau de diamant nu sunt nunti sau cununii propriu-zise. Ele nu repeta Taina Sfintei Cununii. Ele se prezinta sub forma unei slujbe de multumire adusa lui Dumnezeu. „Tinerii” nu se mai îmbraca precum mirii de altadata, ci pot sa vina la biserica în hainele cu care vin în mod obi?snuit la slujbe. Nasii e bine sa fie tot cei de la Cununia din tinerete. Daca nu mai traiesc ori nu pot fi prezenti, nu e o tragedie. Slujba se poate face si cu alti crestini. Nu este nevoie de lumanari „de cununie”, ci sunt suficiente si doua lumânarele sau mai multe de la biserica. Nu este nevoie de „nuntasi”, nici de petrecere costisitoare. Mai degraba un ajutor dat unei familii sarace, sau unui batrân, sau unui orfan, sau unui bolnav este mai bine primit înaintea lui Dumnezeu decât petrecerea cu lautari si cu zbenguiala.
Evenimentul poate fi sarbatorit într-o forma simpla, modesta, fara cheltuieli inutile. „Tinerii” vin la biserica si preotul le oficiaza „nunta” solicitata, adica slujba de multumire cuvenita. Fiecare familie are motive suficiente sa multumeasca lui Dumnezeu dupa 25, 50 sau 75 de ani de casnicie. Câteva din astfel de motive sunt suficiente, ca sa convingem pe oricine de nevoia unei astfel de rugaciuni: multumim pentru viata ce ne-a dat-o, pentru sanatatea de care ne-am bucurat, pentru buna întelegere, pentru copiii din casnicie, pentru toate realizarile ce le-am avut. Îl rugam pe Dumnezeu sa ne ajute si sa ne ocroteasca în continuare pe cararile vietii.
Slujba respectiva nu este o inovatie în cultul ortodox. Rugaciunea însasi este de trei feluri: de cerere, de multumire si de lauda la adresa lui Dumnezeu. Slujba acestor „nunti” face parte din rugaciunile de multumire. Lui Dumnezeu îi place sa i se arate recunostinta din partea celor pe care i-a ajutat. Ne amintim de minunea vindecarii celor zece leprosi. Dintre acestia doar unul s-a întors sa-I multumeasca Mântuitorului, ceea ce L-a facut sa exclame: „– Zece ati fost, dar ceilalti noua unde sunt?”.
(Pr. Nicusor Olariu, Parohia Ruginoasa)
sursa:stiri.botosani.ro
