Constantin Brancus s- a nascut in data de 19 februarie 1876 in Hobita, judetul Gorj, Constantin este al cincilea copil al lui Nicolae si Maria Brancusi. in copilarie a invatat sa sculpteze lemnul pentru a confectiona diferite unelte si obiecte casnice. in Romania, obiectele casnice, stalpii si fatadele caselor erau adesea decorate cu sculpturi in lemn. Stilul acestor ornamente va influenta opera lui Brancusi. in memoriile sale artistul spunea ca tinuta si modul sau de viata au fost influentate de tara sa de origine, respectiv de: simplitatea, bunul simt, dragostea de natura. In 1883, pleaca de acasa ,dar este gasit de mama sa la Targu-Jiu si adus la Hobita.
Urmeaza prima clasa primara la Pestisani. In 1884, elev in clasa a II-a a scolii din Pestisani, e pedepsit pentru ca scrijelise banca cu briceagul ; pleaca si se angajeaza ucenic la un negustor de butoaie. In 1885 are loc moartea tatalui sau, Nicolae Brancusi ; el continua scoala primara la Brediceni. In 1887, are loc a treia fuga de acasa. inainte de a-si fi terminat scoala primara, fuge din nou la Targu-Jiu si se angajeaza ucenic in boiangeria lui Ion Mosculescu, dar e readus la Hobita.
Copilaria este marcata de dese plecari de acasa si ani lungi de ucenicie in ateliere de boiangerie, pravalii
si birturi. La varsta de 12 ani Constantin Brancusi a plecat iarasi de acasa si s-a intretinut singur, lucrand pentru inceput ca baiat de pravalie la Slatina. In 1889 pleaca in Craiova un se angajeaza in birtul fratilor Spirtaru din Piata Garii unde munceste uneori 18 ore zilnic pentru a strange bani. Va ramane aproape 9 ani in capitala Olteniei. In 1892, se angajeaza baiat de pravalie la „magazinul de marfuri si coloniale” al lui Ion Zamfirescu.Incepe sa urmeze cursurile scolii de meserii ,iar in 1894, ajutat de patronul sau, Zamfirescu si de clientii lui, se inscrie la scoala de meserii din Craiova. Aici invata, pe langa mecanica, tamplarie, turnatorie, prelucrarea metalelor, rotarie si sculptura in lemn. Obtine note excelente.
Intre 1894-1898, continua studiile , devine bursier si este admis la specializare in sectia de sculptura in lemn. Modeleaza bustul lui Gheorghe Chitu, fondatorul scolii. in vacanta de vara din 1897 calatoreste la Viena unde se angajeaza in sectia de finisare artistica a unei fabrici de mobila, unde obtine un certificat de capacitate. Dupa ce a urmat scoala de Arte si Meserii in Craiova (1894 – 1898) Constantin Brancusi vine la Bucuresti unde se inscrie la scoala Nationala de Arte Frumoase. in timpul studentiei, chiar in primii ani realizeaza : Bustul lui Vitellius, Cap al lui Laocoon din 1900.
Timp de doi ani, intre 1900 si 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota realizeaza Ecorseu,
un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare careia i se atribuie o medalie de bronz. Precizia detaliilor acestei lucrari va face ca Ecorseul sa fie folosit in scolile romanesti de medicina, dupa ce se vor face cateva copii, iar Marcel Duchamp va include fotografia Ecorseului in expozitia pe care o va organiza la sfarsitul anului 1933 la Galeria Brummer din New York City.
In 1903, primeste prima comanda a unui monument public, Bustul generalului medic Carol Davila,
care va fi instalat la Spitalul Militar din Bucuresti si reprezinta singurul monument public al lui Brancusi din Bucuresti.
In aceasta perioada, Brancusi este captivat de opera lui Auguste Rodin (ale carui concepte ii entuziasmau pe avant-gardisti si ii indignau pe academicieni) si de miscarea artistica din afara granitelor Romaniei, ceea ce il determina sa plece la Paris.
In 1904, pleaca pe jos spre Paris,ramanand pentru scurt timp la Budapesta si apoi la Viena.
Se stabileste o vreme la Munchen unde frecventeaza cursurile Academiei Regale De Belle aArte; iar pentru a se intretine, practica meseria de infirmier. Trece prin Rorschach, Zurich si traverseaza pasul Saint Bernard ; langa Basel e surprins de o ploaie torentiala, se imbolnaveste si e internat intr-un spital patronat de o biserica, pentru care sculpteaza un crucifix. Strabate Alsacia ajungand la Langres (Haute-Marne) de unde pleaca cu trenul spre Paris. Ajungand in Paris, el va locui o perioada la etajul VIII al casei din Cite Condorcet 9, impreuna cu transilvaneanul Daniel Poiana. Lucreaza la taverna Moilard. Se muta intr-o camera de mansarda din Place de la Bourse 10. Devine paracliser al bisericii romanesti din Paris.
In 1905, se muta in mansarda casei din Place Dauphine 16. Tot in Place Dauphine locuiesc si pictorul Theodor Pallady, Otilia Cosmuta, si unul dintre protectorii sai, consilierul de stat Louis Herbette, caruia Brancusi ii solicita ajutorul pentru a fi admis in atelierul lui Ernest Dubois. In aceasi perioada ,el obtine o noua bursa, Ministerul Instructiunii Publice din Bucuresti ii acorda, din „fondul Raducanu-Simonide” o bursa de 600 lei pentru a-si continua studiile.
In 1905 reuseste la concursul de admitere la prestigioasa École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde lucreaza in atelierul lui Antonin Mercié pana in 1906 . In capitala franceza avea sa gaseasca o comunitate de artisti si intelectuali care l-au primit cu bratele deschise, recunoscandu-i talentul si nu in ultimul rand, dandu-i idei pentru operele viitoare.
In 1907, datorita interventiilor Reginei Elisabeta a Romaniei (Carmen Sila), ale Mariei Bengescu si ale Otiliei Cozmuta, Brancusi este acceptat ca practician in atelierul lui Auguste Rodin. O sansa extraordinara pentru tanarul sculptor roman, mai ales pentru ca acesta il admira enorm pe sculptorul francez, fiind profund influentat de stilul acestuia. Dar, in acelasi spirit de independenta care avea sa-l domine intreaga viata, Brancusi l-a parasit pe Rodin dupa doar doua luni, multumindu-se sa declare ca „Nimic nu poate creste in umbra arborilor„. Mai tarziu avea sa recunoasca faptul ca datorita lui Rodin sculptura si-a recapatat dimensiunea si senmificatia umana.
Dupa aceasta despartire oarecum neasteptata de scoala lui Rodin, Brancusi a inceput treptat sa-si formeze un stil propriu, revolutionar, devenind in scurt timp unul dintre cei mai cunoscuti reprezentanti ai modernismului in arta.
Brancusi obisnuia sa-si realizeze operele in lut sau gips, pentru ca apoi sa le toarne in bronz dar dupa despartirea de maestrul sau a revenit la ceea ce iubea cel mai mult : cioplirea. Dupa 1908 a renuntat definitiv la alte tehnici, preferand sa-si ciopleasca lucrarile, indiferent daca era vorba de lemn, marmura sau piatra.
Artistul incepe sa fie tot mai sigur de drumul pe care merge. Modelajul fin, sensibil la efectele luminoase se indeparteaza acum de incidentele de tip impresionist pentru a incepe, in conditiile afirmarii unor tendinte rationaliste, printre care cubismul, o lunga lupta pentru surprinderea esentei, a ceea ce este durabil, sustras clipei.
Expune pentru prima data la Société Nationale des Beaux-Arts si la Salon d’Automne din Paris in 1906.
Sarutul, o prima versiune pe care o va relua sub diferite forme pana in 1940, culminand cu Poarta Sarutului parte a Ansamblul Monumental din Targu-Jiu.
In 1907 inchiriaza un atelier in Rue de Montparnasse si intra in contact cu avantgarda artistica pariziana, imprietenandu-se cu Guillaume Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp.
Va incepe lucrul la Rugaciunea (1910), o comanda pentru un monument funerar ce va fi expusa in Cimitirul „Dumbrava” de la Buzau. Somnul (1908), Muza adormita (1909-1910), Pasarea maiastra (1910), Prometeu(1911), Domnisoara Pogany (serie 1912-1933), Primul pas (1913) sunt lucrari ce marcheaza aplecarea spre valorile artelor arhaice, ale etniilor negre sau oceanice. in aceasta perioada se imprieteneste cu Modigliani. Un alt prieten al sau, pictorul Henri Rousseanu, ii spune lui Brancusi profeticele cuvinte: „…Tu ai transformat anticul in modern”.
Sculptorul – din ce in ce mai cunoscut – se bucura de succes si in S.U.A., la New York, unde, in 1913, participa la Expozitia internationala de arta moderna si deschide prima sa expozitie personala la „Photo Secession Gallery” care provoaca o enorma senzatie.
Expune la manifestarile gruparilor „Tinerimea artistica”, „Arta Romana,”, „Contimporanul” etc.
In atelierul sau vor veni sa lucreze mai multi tineri artisti: Irina Codreanu, Milita Petrascu, Constantin Antonovici, Isamu Noguchi, George Teodorescu s.a.
Colectionarul american John Quinn ii cumpara mai multe sculpturi, asigurandu-i o existenta materiala prielnica creatiei artistice. In acelasi an, ministrul de interne al Romaniei respinge proiectul monumentului lui Spiru Haret comandat cu un an inainte. Brancusi va pastra lucrarea in atelier si o va intitula Fantana lui Narcis. In 1915, incepe sa execute primele lucrari in lemn:
2 Cariatide, Fiul risipitor etc. La Paris, in 1919, apare volumul „La Roumanie en images” cu
cinci reproduceri dupa lucrari ale lui Brancusi. Un an mai tarziu, participa la expozitia gruparii „La Section d’Or” in Franta, la expozitia gruparii „Arta romana” la invitatia lui Camil Ressu in Romania, la „Festivalul Dada”, unde semneaza manifestul intitulat Contre Cubisme, contre Dadaiseme. in revista Little Review din New York, apare, in 1921, primul studiu de amploare cu 24 de reproduceri din opera lui Brancusi, semnat de poetul american Ezra Pound. De altfel, sculptorul avea sa realizeze ulterior un celebru portret al acestuia.
Sculptorul cauta principiile fundamentale ale formei, degajand-o tot mai puternic de aspectele efemere. Reducerea la structura a formelor organice are loc odata cu aplecarea spre formele primare, spre orizontul genezei vietii (Principesa X, 1916; Primul strigat, 1917; Nou nascutul, 1920; Domnisoara Pogany, Leda, 1920;Inceputul lumii, 1924). Seria de „Pasari in vazduh”1923 aduce ideea ridicarii in spatiu, posibilitatea transcenderii cadrului concret de existenta. Alteori – cazul Coloanelor fara sfarsit intre 1918-1928- ideea de inaltare este asigurata de cresterea pe verticala a unor moduli geometrici.
La 30 noiembrie 1924, Constantin Brancusi expune la prima expozitie internationala a gruparii „Contimporanul” din Bucuresti ucrarile „Sarutul”,„Pasarea Maiastra”, „Mlle Pogany” si „Cap”
Doi ani mai tarziu, la Wildenstein Galleries, din New York, se deschide cea de-a doua expozitie personala a sa.
El continua seria de expozitii: 1926 – La „Salonul Independentilor” Brancusi expune „Muza adormita” – in albastru, mentiomand ca este o sculptura pentru orbi ; participa la cea de a 37-a expozitie „Societe des artistes independants” ; la expozita „Salon du Franc” la Muzeul Galliera este prezentata lucrarea „Nou-nascut”
Sculptura „Nou-nascut” este achizitionata de Rolf de Mare, contra sumei de 7000 franci. in 1927 in Tornto participa la – International Exhibition of Modern Art la Art Gallery. A fost o perioada cu multe realizari si participari la numeroase expozitii si aparitii in reviste si carti, a legat prietenii cu oameni celebrii si a reailzat unele din cele mai impresionante opere ale secolului XX .
Brancusi vine in Romania dand curs chemarii Ligii nationale a femeilor din Targu Jiu, care dorea sa inchine un
monument eroilor patriei cazuti in timpul primului razboi mondial. Realizeaza tripticul Masa tacerii, Poarta sarutului si Coloana fara sfarsit ( 1937 – 1938 ) – capodopera a marelui artist. Aici, ca si in alte opere, Brancusi regaseste dimensiunile artei populare, ale intregului patrimoniu cultural romanesc, pe care le-a introdus in atmosfera agitata a artei moderne.
Un clar principiu solar, fundamentand o nevoie de ordine si ratiune, conduce demersul artistului popular spre aproprierea esentelor realitatii. Atitudinea constructiva, pozitiva, ce se degaja din aceasta abordare a fenomenelor vietii face din Brancusi unul din creatorii ce au marcat decisiv evolutia sculpturii moderne. El propune – un unic ecou in constiinta artistica a primei jumatati de secol, ecou prelungit prestigios si in artaâ zilelor noastre – o decantare si o noua integrare a spiritualitatii si nensibilitatii. Asceza formelor, fascinatia geometriei impunand o rigoare carteziana in conceperea spatiului, intalnesc aceasta permanenta tensiune antropocentrista, exprimata cu o caldura, cu o emotionanta intelegere.
Revelatia stravechii culturi ii ofera nu atat o suma de morfologii – reale fireste, dar reduse la un pitoresc invocat de unii exegeti ai sai – ci mai ales o structura morala si filosofica. Preluad elemente de limbaj din zacamantul culturii populare, Brancusi incarca opera sa de forte miraculoase. Iluminat de cultul pamantului patriei si al stramosilor sai, sculptorul, „Genius loci al Romaniei”, cum il numea Giulio Carlo Argon, este fascinat de zorii nasterii omului, descoperind, in fluxul imemorial al vremii, momentele cruciale ale vietii – nasterea, iubirea, munca, creatia, moartea. Spatiul inchis, circular, al marilor sanctuare dacice din Muntii Orastiei, masurand curgerea vremii si mentinand treaz spiritul, este reluat de Brancusi cu dorinta de a sacraliza un loc, un punct evocator, unde timpurile – trecut, prezent si viitor – se unifica. Crescatnd impetuos pe verticala, Coloana ascunde in simplitatea sa efortul constructiv, pentru a pastra, pur si persistent, sensul inaltarii umane, aspiratia spre lumina, spre ratiune.
Pana in 1940, activitatea creatoare a lui Brancusi se desfasoara in toata amploarea ei. Operele sale de seama din ciclul Pasarea in vazduh, ciclul Ovoidului precum si sculpturile in lemn dateaza din aceasta perioada. in acelasi timp, Brancusi participa la cele mai importante expozitii colective de sculptura din Statele Unite ale Americii, Franta, Elvetia, Olanda, Anglia.
In 1943 termina ultima sa opera „testoasa zburatoare”. in atelierul sau din Impasse Ronsin, in inima Parisului, Brancusi si-a creat o lume a lui, cu un cadru si o atmosfera romaneasca. Muzeul National de Arta Moderna din Paris (Centre Pompidou) are un numar important de lucrari ale lui Brancusi, lasate prin testament mostenire Romaniei, dar acceptate cu bucurie de Franta, impreuna cu tot ce se afla in atelierul sau, dupa refuzul guvernului comunist al Romaniei anilor 1950 de a accepta lucarile lui Brancusi dupa moartea sculptorului la varsta de 81 de ani .
In 1957 Brancusi il cheama pe arhiepiscopul Teofil, preot la biserica ortodoxa, se spovedeste si se impartaseste, apoi ii marturiseste ca moare „cu inima trista pentru ca nu ma pot intoarce in tara mea” .
Pe data de 16 martie 1957 Brancusi se stinge din viata la ora 2 dimineata iar in data de 19 martie el este inmormantat la cimitirul Montparnasse din Paris.
In Romania, in epoca realismului socialist, Brancusi a fost contestat ca unul din reprezentantii formalismului burghez cosmopolit. Totusi, in decembrie 1956, la Muzeul de Arta al Republicii din Bucuresti s-a deschis prima expozitie personala Brancusi din Europa. Abia in 1964 Brancusi a fost „redescoperit” in Romania ca un geniu national si, in consecinta, ansamblul monumental de la Targu-Jiu cu Coloana (recunostintei) fara sfarsit, Masa tacerii si Poarta sarutului a putut fi amenajat si ingrijit, dupa ce fusese lasat in paragina un sfert de veac si fusese foarte aproape de a fi fost daramat.
Pentru ca atelierul si lucrarile sa intre in patrimoniul Muzeului National de Arta Moderna din Paris, Brancusi a devenit cetatean francez in 1952.
A murit in data de 16 martie 1957, la varsta de 81 de ani, lasand in urma sa peste 1200 de fotografii si 215 sculpturi, de o valoare estetica si culturala incalculabila.
Din 1963 pana astazi, au aparut in toate partile lumii peste 50 de carti si monografii si mii de studii si articole despre Constantin Brancusi, stabilind in mod definitiv locul lui ca artist genial si chiar ca „unul din cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor” (Jean Cassou). in 1937, cunoscutul sculptor Henry Moore scria: „Brancusi a fost acela care a dat epocii noastre constiinta formei pure”. Mai aproape de noi, Frank Gehry indica cu precizie influenta pe care marele sculptor roman a avut-o asupra sa.
Sursa: http://brancusi.1dez.com
Ramona Lengyel
