Carnea de vita

01 apr., 2013

images (62)

In general, carnea este un aliment fundamental si indispensabil nutritiei umane. Cea de vita slaba contine cea mai mare cantitate de creatina, substanta raspunzatoare pentru cresterea masei musculare, ofera forta si energie (cea mai slaba este pulpa de vita sau de vitel) si e bine sa fie consumata de doua ori pe saptamana. Ratia zilnica a carnii in alimentatia omului se recomanda a fi de 100-200 g.

Efectele consumului de carne

Medicina militeaza pentru o alimentatie mixta, avertizand ca atat alimentatia exclusiv vegetariana, cat si cea bazata exclusiv pe carne, nu sunt lipsite de riscuri. Regimul bazat pe carne in exces, chiar si cu cea mai slaba, de vita, reprezinta sursa unei toxiinfectii lente a organismului.

Dintre efectele pozitive ale unui consum moderat mentionam: stimuleaza secretia sucurilor digestive si cresterea; contribuie la repararea tesuturilor uzate; carnea rosie, prin carnitina pe care o contine scade LDL- si creste HDL- colesterolul, intensificand (cu pana la 60 %) circulatia sangelui in inima; reduce rezistenta vasculara si reduce puternic aritmia.

Efecte negative ale consumului in exces sunt: favorizeaza ateroscleroza, guta, litiaza urica; este mediu prielnic pentru microorganisme (antraxul, tuberculoza, bruceloza) si paraziti (Trichinella spiralis, Taenia solium si Saginaria); carnea poate suferi poluare accidentala cu substante toxice folosite ca pesticide si cu antibiotice utilizate in cresterea industriala a animalelor; are deficit de calciu si acizi grasi esentiali (polinesaturati).

Intre moderatie si exces

Carnea de vita este foarte delicioasa, oferind numeroase beneficii. Pe langa faptul ca este bogata in proteine, este  totodata incarcata de nutrienti esentiali, cuprinzand minerale, vitamine din grupul B care ajuta la producerea celulelor rosii si la metabolismul proteinelor, contribuind la cresterea  masei musculare, fara aport de grasime. In culturism, carnea de vita ocupa un loc important la fiecare masa principala a zilei (micul dejun, pranz, cina, chiar si la gustari).

Carnea de vita slaba contine 5 % grasimi. Mai mult, are in componenta acidul linoleic conjugat (CLA). Acesta are un rol important in arderea grasimilor si in impiedecarea depunerii acestora pe abdomen sau coapse.

Spre deosebire de celelalte tipuri de carne rosie (porc, miel), carnea de vita are cel mai slab continut de grasimi saturate si colesterol fiind considerata cea mai nutritiva. Conform medicinii traditionale chineze, prin mireasma dulce si energia neutra, carnea de vita este adesea folosita in tratamentul afectiunilor splinei ori stomacului.

Nici carnea de vita nu contine fibre. Din metabolismul carnii nu rezulta nici un fel de reziduuri solide si, ca urmare, bolul alimentar trebuie completat cu legume proaspete si cereale, altfel exista riscul ca un regim bogat in carne sa fie urmat de constipatie. Consumata in exces, aceasta ingrasa. Cantitatile mari de carne favorizeaza aparitia cancerelor digestive. Riscul de cancer de colon este de trei ori mai ridicat la marii consumatori de carne rosie, deoarece nu contine fibre alimentare, care protejeaza colonul si usureaza digestia.

Supa concentrata de vita este recomandata ca aliment zilnic pentru suferinzii de diaree cronica. Ficatul de vita este un fortifiant al functiei hepatice, contribuind si la tratarea glaucomului.

Transare si cumparare

Carnea de bovine se transeaza obtinandu-se sortimente de diferite calitati (si preturi); astfel, pe spate se disting muschiul, antricotul si vrabioara, considerate specialitati; urmeaza carnea de “gatit”, cuprinzand spata (pulpa din fata) si pulpa (considerate de calitate superioara), la care se adauga capul de piept, greabanul (din fata antricotului) si fleica (in partea abdominala), considerate de calitatea I. Pieptul, bletul (situate intre piept si antricot) si rasoalele (oasele de la picioare cu carnea aferenta) se considera tot de calitatea I. In sfarsit, gatul (ceafa), coada si sira de antricot si vrabioara se considera de calitatea a II-a. Oase cu valoare sunt cele cu sita si cu maduva. Acestea, ca si rasoalele se folosesc pentru obtinerea supei de carne.

Muschiul este cel mai bun pentru prepararea fripturilor – la tava, la gratar si inabusite; vrabioara si antricotul (cotletul) ca si pulpa si spata se preteaza la fript si prajit, iar carnea de gatit serveste la preparate din carne tocata. Spata mai poate fi folosita la ciorbe si supe. Gatul (ceafa) este sortimentul preferat pentru mititei. Coada este cel mai frecvent folosita pentru supa de carne. Organele – ficatul, rinichii, inima, limba etc. – Stau la baza unor preparate specifice.

Cand o cumparam carne de vita ea trebuie sa fie tare, de culoare rosu-rubiniu, cu grasime alba, tare la pipait, usor sfaramicioasa. Cu cat animalul este mai batran, cu atat culoarea carnii devine mai inchisa, fibra musculara este mai grosiera, lipsita de suculenta, mai putin grasa, iar culoarea grasimii are o nuanta din ce in ce mai accentuata spre galbui. Atentie! Carnea inchisa la culoare, tare si uscata fierbe greu.

Sursa: http://citynews.ro

Ramona Lengyel

Distribuie

About the author

Related Posts

Leave a reply