IoanCantacuzino este nascut pe. 25 noimbrie la Bucuresti si deceteaza pe 14 ianuarie 1931 tot la Bucuresti. El a fost un academician, medic, medic, microbiolog si profesor universitar roman, fondator al Scolii romanesti de imunologie
si patologie experimentala.
Ioan Cantacuzino face studiile liceale (Liceul „Louis le Grand”), cat si cele superioare (filozofie, 1882-1886, stiinte natur, 1886-1891 si medicina, 1887-1904) la Paris. In 1895 obtine titlul de Doctor in Medicina cu teza:„Cercetari asupra modului de distrugere a vibrionului holeric in organism”. Dupa terminarea studiilor, lucreaza in Institutul „Pasteur”din Paris ca asistent al lui Ilia Ilici Mecinikov in domeniul mecanismelor imunitare ale organismului.
Intors in tara, este numit profesor de Medicina experimentala la Facultatea de medina din Bucuresti in anul 1901 si Director general al Serviciului Sanitar din Romania in anul 1907. Vocatia sa de fondat si organizator a fost demonstrata prin infiintarea unor institutii ca Institutul Na?ional de Cercetare Dezvoltare pentru Microbiologie si Imunologie in anul 1921, care astazi ii poarta numele, a Laboratorul de „Medicina Experimentala” in anul 1901 din cadrul Facultatii de Medicina, precum si a unor reviste de specialitate, „Revista Stiin?elor Medicale” (1905), „Annales de Biologie” (1911) si „Archives roumaines de pathologie expérimentale et de microbiologie”.
Ioan Cantacuzino a desfasurat o bogat? activitate de cercetare privind vobrionulholeric si vaccinarea antiholerica, imunizarea activa impotriva dizenteriei si febreitifoide, etiologia si patologia scalartinei.
Incepand cu anul 1896 publica lucrari despre sistemele si functiile fagocitare in regnul animal si despre rolul fenomenelor electrofiziologice in mecanismele imunitare. Pe baza cercetarilor sale privind vibrionul holeric, Cantacuzino a pus la punct o metoda de vaccinare antiholerica, numita „Metoda Cantacuzino”, metoda folosita si astazi in tarile unde se mai semnaleaza cazuri de holera.
Datorita lui Ioan Cantacuzino, Romania a fost a doua aara din lume, dupa Franta, care a introdus in 1926 vaccinul BCG („Bacilul Calmette-Guérin”), avand germeni cu virulenta atenuata, pentru vaccinarea profilactica a nou-nascutilor impotriva tuberculozei.
Ioan Cantacuzino a fost un remarcabil organizator al campaniilor antiepidemice, calitate pe care a demonstrat-o in combaterea epidemiei de tifosexantematic si holerei in timpul primului razboi mondial si in campania antimalaric a.
Ioan Cantacuzino a fost membru titular al Academiei Romane din anul 1925, membru in Comitetul de Igiena al Ligii Natiunilor, al societatilor de Biologie, de Patologie,Exotica si al Academiei de Stiin?e din Paris. Numeroase universitati i-au acordat titlul de Doctor honoris causa, Lyon (1922), Bruxelles (1924), Montpellier (1930), Atena (1931) si Bordeaux (1934).
Ramona Lengyel
