Am tot simtit nevoia sa scriu ceva zilele astea si nu mi-a venit nicio idee pana azi cand mi s-a intamplat ceva ciudat. Si acum mai sunt putin socata de cele petrecute.
Veneam de la serviciu, abia asteptam sa ajung acasa sa mananc ceva. Nu apucasem sa iau pranzul, fusese o zi grea la firma. Aproape de locuinta mea vad mai multe persoane facand galagie. Ma intrebam ce se intampla, auzeam ca tipau in gura mare sa nu creada lumea pe un anumit prost ca ofera gratis felii de paine cu branza. Mi se parea din ce in ce mai bizar ce se petrecea. La un moment dat observ un barbat care statea la o masa pe care scria Delaco. Pe masa erau mai multe sandvich-uri cu crema de branza si rosii. Cand le-am vazut deja mi-a venit apa in gura, matele imi chioraiau. Barbatul tot repeta in gura mare:
– Veniti sa serviti sandvich-uri cu branza gratis! Va promit ca va fi cel mai gustos lucru pe care l-ati mancat vreodata!
Nu am putut sa trec pe langa aceasta persoana fara sa-l intreb daca pot cumpara un sandvich.
– Doamna, nu auziti ce spun eu? Sandvich-urile sunt gratis, poti sa luati cate vreti.
– Serios? Am auzit cateva persoane comentand ca…
– Toata viata va luati dupa altii?
– Nu…
– Atunci e bine.
– Deci poti sa iau un sandvich?
– Da. Care il doriti?
– Oricare.
– Regula spune ca trebuie sa-mi aratati ce sandvich doriti.
Ii arat cu degetul aratator ca pe cel din marginea mesei. Cand sa-l iau, barbatul imi da peste mana si il ia el in mana si il gusta
– Ce bun e! Nu am mancat ceva mai bun! Sunteti fan branza?
– Da, sunt fan. De ce faceti toate astea? De fapt ce vreti?
– Cum adica? Eu sunt aici pentru a servi oamenii cu cea mai buna branza din lume.
Intre timp mai venise o femeie curioasa de ce se intampla. Si acestei persoane i-a
repetat ce mi-a zis si mie, faptul ca poate manca sandvich-uri gratis. Dar cand sa-l ia de pe masa, barbatul a tipat deodata la ea sa nu indrazneasca cumva sa ia. L-a luat tot el si a inceput sa-l manance cu pofta.
– Nu exista ceva mai bun pe lumea asta! Spune barbatul zambind.
Femeia a plecat imediat suparata foc de cele intamplate, spunand ca e un om nebun.
– Sunt nebun dupa aceasta branza Delaco. Ce sa fac?
Eu stateam cu ochii fix pe sandvich-uri, imi doream atat de mult sa mananc unu, Nu intelegeam ce vrea acest om de la mine ca sa-mi dea.
– Imi dati sau nu un sandvich? Sunt obosita si nu am chef de glume.
– Cum sa nu? Alegeti unu si este al dumneavoastra.
– Fara glume da?
Barbatul zambea. Eu aleg alt sandvich si cand sa-l iau de pe masa, barbatul ma prinde de mana. Pana sa-i spun cateva cuvinte de duh sa nu le uite niciodata. El imi zice tipand:
– Credeti ca viata e atat de usoara? Credeti ca asa o bunatate o puteti manca asa usor nefacand niciun efort? Asta in niciun caz. Aceasta branza minunata merita sa luptati pentru ea.
– Sa lupt ? Sunteti nebun de legat! Va bateti joc de oameni!
– Sunt nebun doar dupa branza. Vreau sa fie pretuita asa cum trebuie.
– Lasati-ma in pace! Mi-am pierdut destul tinp aici degeaba.
– Renuntati? Inseamna ca nu doriti sa mancati un sandvich cu branza.
– Imi e tare pofta sa mananc, dar nu am nicio sansa.
– Asa credeti? Eu nu cred asta.
– La revedere!
– Nu credeti ca se merita sa luptati pentru aceasta branza?
– Cum sa lupt? Lasati-ma in pace!
– Nu renuntati la ideea de a manca un sandvich si veti reusi.
Eram deja nervoasa, mai venise un baiat care nu reusise nici el sa guste branza. Dar cum sunt eu incapatanata, nu am plecat. Am vrut sa vad daca acest om poate manca toate sandvich-urile sau mai lasa si la altii. Pana la urma a ramas cu unu atunci cand s-a hotarat sa plece. Si faptul ca nu am plecat mi l-a dat sa-l mananc eu. A fost cel mai bun lucru pe care l-am gustat vreodata. De acum voi fi un adevarat fan al branzei Delaco.
M-am dus la cel mai apropiat magazin si am luat mai multe cutii cu branza Delaco, cand am ajuns acasa am mancat pana nu m-am mai putut misca. Daca intalniti vreodata pe cineva care va ofera sandvich-uri gratis, sa nu renuntati pana nu reusiti sa obtineti sa mancati macar unu, se merita.
Articol scris pentru SuperBlog 2014
