images (5)

Evanghelia de la praznicul Adormirii Maicii Domnului: „In vremea aceea a intrat Iisus intr-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit in casa ei. Si aceasta avea o sora, ce se numea Maria, care, sezand jos langa picioarele lui Iisus, asculta cuvintele Lui. Marta insa se silea sa faca ospat mare si, apropiindu-se, a zis: Doamne, nu socotesti ca sora mea m-a lasat singura ca sa slujesc? Spune-i dar ca sa-mi ajute. Dar Iisus raspunzand i-a zis: Marto, Marto, te silesti si te ingrijesti de multe; dar un singur lucru trebuieste. Maria insa si-a ales partea cea buna, care nu se va lua de la ea. Iar cand zicea Dansul acestea, o femeie din popor, ridicandu-si glasul, a zis catre Dansul: fericit este pantecele care Te-a purtat si sanii la care ai supt. Dar Iisus a raspuns: asa este, dar fericiti sunt cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l pazesc pe el”. (Lc. 10, 38-42; 11, 27-28)

Evanghelia praznicului Adormirii Maicii Domnului vorbeste despre doua surori, Marta si Maria, ele fiind surorile lui Lazar din Betania, prietenul Mantuitorului nostru Iisus Hristos pe care El l-a inviat din morti. Cele doua surori, Marta si Maria, sunt pomenite in aceasta Evanghelie nu pentru ca ar avea o legatura directa cu Maria, Maica Domnului, ci una indirecta, si anume ca Maria, sora Martei, ca si Fecioara Maria, este mai mult preocupata de cele duhovnicesti decat de cele materiale. Ea este mai intai preocupata de a asculta cuvantul de viata facator si mantuitor al Domnului Iisus Hristos, in timp ce Marta voia sa arate pretuirea ei fata de Iisus printr-o ospitalitate materiala deosebita, printr-un ospat mare.

In casa celor doua surori, Mantuitorul vorbea cu Maria despre cele duhovnicesti, lasand-o pe Marta sa pregateasca ospatul mare de bucate. Insa cand Marta a zis catre Domnul: „Spune-i surorii mele, Maria, sa ma ajute” (Lc.10,40), Mantuitorul Iisus Hristos a dojenit-o pe Marta cu aceste cuvinte: „Marto, Marto, te silesti si de multe lucruri te ingrijesti. Dar un singur lucru trebuieste. Maria si-a ales partea cea buna, care nu se va lua de la ea” (Lc. 10, 41-42). Prin aceasta vedem ca Mantuitorul Iisus Hristos doreste ca omul sa caute mai intai cele spirituale si apoi cele materiale. Omul nu este facut sa traiasca doar ca o fiinta biologica, care se hraneste cu alimente materiale, ci el este in primul rand o fiinta spirituala, purtatoare de trup, chemata sa fie si purtatoare de Duh Sfant sau de Dumnezeu.

Maria si-a ales partea cea buna, si anume hrana duhovniceasca a sufletului care vine din legatura vie a omului cu Dumnezeu, prin ascultarea Evangheliei, prin rugaciune si fapte bune. Maria reprezinta aici prioritatea vietii spirituale fata de viata materiala, biologica, deoarece trupul este trecator, dar sufletul este nemuritor, fiind chemat la viata cereasca, la comuniune cu Dumnezeu Cel vesnic. Iar viata cereasca incepe din lumea aceasta pamanteasca, prin Botez, prin credinta in Dumnezeu si prin legatura vie cu El. De viata spirituala a sufletului pe pamant depinde si starea lui de dupa moarte, precum si starea trupului dupa invierea de obste. Aceasta viata spirituala este singurul lucru care trebuieste, este unicul necesar, este partea cea buna aleasa de Maria. Spre sfarsitul Evangheliei de astazi se spune: „Iar cand zicea Dansul acestea, o femeie din popor, ridicandu-si glasul, a zis catre Dansul: fericit este pantecele care Te-a purtat si sanii la care ai supt” (Lc.11, 27).

Femeia din popor, careia nu i se cunoaste numele, reprezinta pe toti credinciosii, reprezinta Biserica intreaga care va lauda peste veacuri pe Maica Domnului cand asculta cuvantul Fiului ei. Femeia din popor L-a auzit pe Iisus si indata a fericit pe Mama Sa, pe Maica Domnului. L-a vazut pe El si a laudat-o pe ea, pentru ca nu despartea pe Fiul de Maica Sa. Femeia aceasta din popor ne arata intelepciunea si comuniunea intru credinta. Si anume, cand Il vedem pe El, pe Hristos Domnul, sa ne gandim si la Maica Sa, cand Il laudam pe El, sa laudam si pe Maica Sa. Femeia din popor ne arata ca toata cinstirea, toata pretuirea, toata lauda pe care noi o aducem Maicii Domnului o aducem pentru ca este Maica Domnului Iisus Hristos.

In Ortodoxie, icoana Maicii Domnului este totdeauna icoana Nascatoarei de Dumnezeu purtand Pruncul pe bratul stang, langa inima, si aratandu-L lumii cu mana dreapta, pentru ca toata cinstirea, toata slava, toata pretuirea ei vin din faptul ca ea L-a nascut pe El in lume ca Mantuitor al lumii. Insa cand femeia din popor L-a ascultat pe Mantuitorul si a fericit-o pe mama Sa zicand: „fericit este pantecele care Te-a purtat si sanii la care ai supt” (Lc. 11, 27), Mantuitorul Iisus Hristos nu a contrazis cele spuse de ea, ci a spus „asa este”, dar a adaugat ceva foarte semnificativ pentru a intelege noi legatura dintre Biserica si Maica Domnului. Mantuitorul spune: „Dar fericiti sunt cei care asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l pazesc pe el” (Lc. 11, 28), adica il implinesc, il traduc in fapte, il fac roditor in viata lor prin fapte bune. Prin urmare, Mantuitorul Iisus Hristos confirma adevarul ca Maica Domnului este fericita, fiindca L-a nascut pe El, L-a crescut si L-a daruit lumii. Insa, ca si Maica Domnului, sunt fericiti si toti cei care asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l pazesc.

Astfel, vedem in aceasta legatura dintre Maica Domnului si Biserica taina salasluirii sau locuirii lui Dumnezeu in oameni. Hristos Domnul a salasluit in Maica Domnului cu Trupul, pentru ca a luat Trup din trupul ei, insa, in noi oamenii, Hristos Domnul Se salasluieste prin Duhul Sfant si prin impartasirea cu Sfintele Taine. Cu cat primim mai intens pe Hristos in noi prin rugaciunea in Duhul Sfant si prin impartasirea cu Sfintele Taine, cu atat devenim mai mult purtatori de Hristos.

Aratandu-i mult respect si pretuire Maicii Sale, Hristos Domnul nu poate sa nu asculte de mama Lui, nu poate sa o refuze. Astfel, cand este rugat de ea, Fiul ei savarseste prima Sa minune, minunea schimbarii apei in vin la Nunta din Cana Galileii. De aceea Biserica Ortodoxa o numeste pe Maica Domnului „rugatoare nebiruita”, adica rugatoare nerefuzata. Drept urmare, orice slujba se savarseste in Biserica Ortodoxa, catre sfarsit, la otpust, se spune: „Hristos, Adevaratul nostru Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Sale… si pentru ale tuturor sfintilor, sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca pe noi ca un bun si de oameni iubitor”.

Maica Domnului aduce bucurie in viata noastra, aduce comuniune, prezenta de mama in mijlocul insingurarii si instrainarii noastre, cu rugaciunile ei izbavind din moarte, adica din despartirea de Dumnezeu, sufletele noastre. Mantuitorul Iisus Hristos nu uita de mama Sa nici chiar in ultimele clipe ale vietii Sale. Privind de pe Cruce spre ucenicul Sau iubit, Sfantul Ioan Evanghelistul, Iisus ii spune: „Iata, mama ta” (In. 19, 27), iar aratand-o ucenicului pe ea, El ii spune ei: „Iata, fiul tau” (In. 19, 26). Astfel, in momentul mortii Sale pe Cruce, Mantuitorul Iisus Hristos ne arata ca Maica Lui dupa trup devine maica duhovniceasca a celor care-L iubesc pe Iisus pana la capat, pana sub Cruce. Ucenicul iubit, adica Sfantul Ioan Evanghelistul, reprezinta pe toti crestinii si toate crestinele care in vremuri de incercare marturisesc pe Hristos, Il iubesc pe El si nu se despart de El. Deci Mama lui Iisus devine mama lor duhovniceasca, mama tuturor celor care-L iubesc pe El. Asadar, Mantuitorul Iisus Hristos ne incredinteaza pe Maica Domnului ca fiind maica duhovniceasca a crestinilor. Iata de ce Biserica o pomeneste in toate slujbele sale, dar mai ales in Acatistele si Paraclisele consacrate Maicii Domnului.

Praznicul Adormirii Maicii Domnului este cea mai mare sarbatoare inchinata ei. Potrivit traditiei Bisericii, Maica Domnului a mai trait 11 ani dupa inaltarea la cer a Fiului sau, a Domnului nostru Iisus Hristos. Cu trei zile inainte de moarte, ea a fost instiintata de Sfantul Arhanghel Gavriil ca va trece din lumea aceasta la viata vesnica. Astfel Maica Domnului s-a pregatit duhovniceste prin rugaciune catre Dumnezeu si prin cuvinte de ramas bun de la cei din jurul sau. Sfintii Apostoli ai lui Hristos au fost indrumati de Duhul Sfant sa se reintoarca la Ierusalim ca sa fie prezenti la inmormantarea ei. Trupul neinsufletit al Maicii Domnului a fost dus, cu mare jale, evlavie si multa cinstire in cantari ale ingerilor si ale oamenilor la mormantul pregatit ei in satul Ghetsimani de langa Ierusalim si asezat acolo. Dupa trei zile de la inmormantarea sa, a ajuns si Sfantul Apostol Toma la Ierusalim si a mers la mormantul ei. Dorind el sa vada si sa cinsteasca trupul Maicii Domnului, a cerut sa fie deschis mormantul ei. Dupa deschiderea mormantului, toti cei prezenti au constatat cu uimire ca trupul ei nu mai era in mormant, pentru ca in chip minunat a fost ridicat la cer, unde se afla si sufletul ei. Aceasta mutare a trupului ei la cer, dupa ce a trecut totusi prin moarte ca lege a firii omenesti, este talcuita de Sfintii Parinti ai Bisericii in frunte cu Sfantul Ioan Damaschinul (†749) ca fiind un dar al lui Dumnezeu.

De ce? Pentru ca nu se cuvenea ca trupul ei din care S-a intrupat Dumnezeu – Cuvantul, adica Hristos Cel ce a biruit moartea prin Inviere si S-a inaltat la cer intru slava, sa ramana in mormant si sa fie dat stricaciunii. Astfel, dupa cum trupul ei a ramas integru sau fara stricaciune, adica feciorelnic, in timpul nasterii lui Hristos din ea, tot asa a ramas trupul ei fara stricaciune intru adormirea si mutarea ei de la viata pamanteasca la viata cereasca. Deci Maica Domnului s-a mutat cu sufletul, iar apoi si cu trupul la cer, in lumina lui Hristos, fiind „Maica Vietii”, iar cu rugaciunile sale „izbaveste din moarte sufletele noastre” (Troparul Adormirii Maicii Domnului)

In aceasta zi de pomenire a Adormirii Maicii Domnului ne rugam Nascatoarei de Dumnezeu sa fie ocrotitoarea familiilor intrucat a nascut fiu si stie ce inseamna sa fii mama. Ii cerem sa fie si ocrotitoarea fecioarelor, a tinerilor, a monahilor si monahiilor, intrucat ea este deodata maica si pururea fecioara. Ne rugam Maicii Domnului in mod deosebit sa pazeasca pe toti parintii copiilor care in anii grei de comunism s-au rugat ca ea sa ocroteasca ‘,tara si poporul, turma si pastorul”. O rugam sa fie ocrotitoarea tuturor slujitorilor sfintelor altare, adica a arhiereilor, preotilor si diaconilor, pentru ca este Mama de Preot, adica Maica Domnului Hristos sau Arhiereul Cel Vesnic. Deci Maica Domnului, fiind ocrotitoarea intregii Biserici, este si bucuria intregii Biserici. De aceea, ea are in calendarul ortodox 9 zile de pomenire (8 septembrie – Nasterea Maicii Domnului, 1 octombrie – Acoperamantul Maicii Domnului, 21 noiembrie – Intrarea in biserica a Maicii Domnului, 9 decembrie – Zamislirea Sfintei Fecioare de catre Sfanta Ana, 26 decembrie – Soborul Maicii Domnului, 25 martie – Buna Vestire, 2 iulie – Asezarea vesmantului Nascatoarei de Dumnezeu in Vlaherne, 15 august – Adormirea Maicii Domnului si 31 august – Punerea in racla a braului Maicii Domnului), dintre care cinci zile insemnate prin culoare rosie.

Tuturor celor ce poarta numele de Maria sau derivate ale acestui nume le dorim ani multi cu sanatate si fericire, spor in credinta si in fapte bune, spre slava lui Dumnezeu si bucuria Maicii Domnului.

Sursa: http://www.crestinortodox.ro

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *