Acum un an, pe 19 iulie am avut parte de un moment special in viata mea. Totul a inceput prin luna februarie anului trecut cand m-am decis sa scriu o carte. Cea ce m-a determinat sa scriu a fost o informatie aflata despre un artist care era cam 70% din ce aveam imaginat eu in cap. Asta m-a socat tare mult, asa am inceput sa scriu. Intamplare face ca artistul la care m-am referit il ascultam de mica, mereu muzica a fost pentru mine un medicament. E vorba de Marie Fredriksson, in 2011 Roxette venise la Bucuresti pentru prima oara in Romania. Eu ii ratasem cu un nod in gat ca multi altii artisti renumiti care imi plac mult.
Scriam cartea, cand in luna martie am auzit un zvon, ca Roxette ar veni la Cluj in vara 2012. Deja visam ca voi participa si eu la concert deoarece se tinea pe stadion si asa puteam sta pe scaun. Dupa cateva saptamani s-a confirmat venirea lor, am fost foarte bucuroasa, am simtit ca asta e sansa mea. Stiam ca nu va fi usor s-o .conving pe mama si pe fratele sa ma ajute sa ajung la Clul. Cand eram mica ascuteam impreuna cu fratele meu Roxette, el a facut rost de albumul Joyride., ei m-au inteles si imediat am dat comanda de bilete pe internet.
In fiecare seara ma rugam sa nu se intampla nimic rau ce m-ar putea impiedica sa ajung la concert. Continuam sa scriu cartea, visam ca manuscrisul sa ajunga la Marie si la Per, cei de la fanclub au spus ca vor incearca sa ma ajute.
Cu cateva saptaman inantea concertului, starea sanatatii bunicii mele s-a inrautatit, ma rugam mereu sa nu pateasca nimic pana pe 19 iulie, Cu cateva zile inainte sa plecam la Cluj, bunica era intr-o grava, nu mai manca nimic, nu mai vorbea. M-am simtit atat de egoista in acea perioada, eu ma gandeam doar la concert, mi-a fost atat de teama ca bunica va parasi aceasta lume pana pe 19. Ma speria fiecare telefon primit, sa nu fie de la tara.
In sfarsit venise si ziua cea mare,.am plecat spre Cluj cu mama, fratele meu si prietena lui. Starea bunicii era grava, dar parca simtea ca eu urma sa am parte unu dintre cele mai frumoase momente din viata mea. Pe drum am vorbit cu o prietena prin sms-uri, nu doream sa ma gandesc la nimic. La Cluj ne-am gazat la o pensiune, inante sa mergem la stadion, ne-am dus sa mancam. Eu nu prea am mancat, emotiile cresteau, doream sa ajung cat mai repede la stadiom
Cand in sfarsit am sosit la Cuj-Arena, fratele nu m-a asculta sa parcheze masina la tribuna I, el credea ca puten intra pe unde vrem, dar nu avea dreptate. A?a am urcat si am coborat o multime de scari, am ocolit jumatate de stadion. Cand am ajuns la locurile noastra, eram moarta de oboseala. Pe scena era o formatie locala care nu mi-a placut deloc. Ma rugam sa nu sune asa si Roxette, doream ca Marie sa fie intr-o zi buna. Cand au inceput sa apare pe scena si s-a auzit prima nota muzicala, am fost foarte emotionata, dar ele au disparut, m-am lasat purtata de muzica, stiam fiecare vers, fiecare nota muzicala,. Vocea lui Marie rasuna in tot stadionul, nu am crezut ca este o asa mare diferenta intre cantatul live si cea ce auzi acasa pe internet sau pe CD. Am dansat pe scaun pe tot parcusul concertului pana spre sfarsit cand mai aveau de cantat doua cantece, atunci a sunat telefonul sa ne anunte ca bunica a murit. Atunci am simtit ca bunica mea m-a iubit mult si a rezistat pana atunci ca eu sa ma pot bucura de spectacolul oferit de Roxette. A fost 100 de minute magice pentru mine, vocea lui Marie si a lui Per m-au insotit toata noaptea, aveam in in mine o explozie de bucurie foarte mare, dar in acelasi timp ma simteam vinovata pentru starea mea euforica, trebuia sa fiu indurata pentru bunica mea. Sper ca ea acolo sus m-a inteles.
Dupa o luna cineva de o editura din Bucuresti mi-a dat o veste superba, mi-a citit cartea si mi-a spus ca trebuie s-o public neaparat. Si acel moment n-o sa-l uit niciodata, imi indeplineam un alt vis, acela sa am carti publicate. In acest an cartea va fi lansata pe piata. Din pacate manuscrisul nu a ajuns la Marie si la Per, imi doresc tare mult ca cei doi sa citeasca aceasta carte deoarece ei m-au determinat s-o scriu si sa-mi indeplinesc visul
La concert am facut doar cateva poze, nu am dorit sa filmez cu telefonul nimic, am vrut doar sa ma bucur de muzica. Sambata am fost la concertul lui Ricard Glayderman, dar nu am simtit nimic deosebit. Sper sa mai am parte si alte concerte ca cel de la Cluj cu Roxette.
Ramona Lengyel
