Mesteacanul este medicament natural

17 ian., 2016

Mesteacãnul este un arbore foios, cu coroana luminoasã, inalt panã la 30 m. Creste in zonele de deal si munte, panã la 1.500 m altitudine. Scoarta este netedã, alb-argintie, cu crãpãturi negricioase spre bãtranete si se exfoliazã in fasii subtiri, iar crengile sunt subtiri si atarnã. Frunzele au formã de romb sau triunghi,cu varful ascutit, sunt dintate pe margine si au culoarea verde-inchis, lucitor, pe partea din afarã. Florile au formã de matisori. Cele femeiesti sunt verzi si seamãnã cu niste conuri, iar cele bãrbãtesti sunt galbene si ating 6 cm lungime.
Se recolteazã  frunzele  tinere in lunile mai-iunie, care se usuca si se folosesc la prepararea de infuzii, pulberi, capsule sau tincturi. Scoarta, recoltata de pe lemnul cazut, se foloseste in general in decocturi
Pana la 3% din frunzele de mesteacan sunt alcatuite din flavonoide (mai ales hiperozida si rutozida) cu efect antiinflamator si diuretic. Frunzele si scoarta contin acizi fenolici, tanini, vitamina C si metil salicilat.
Cea mai importantã proprietate a produselor din frunze de mesteacãn este cea diureticã. Se mai mentioneazã actiunea colereticã, bacteriostaticã, antiinflamatoare, sudorificã. Extractul din mugurii frunzelor are efect stimulant asupra secretiei de suc gastric, bilã si fermenti digestivi intestinali.
Frunzele de mesteacan sunt un eficient agent antiinflamator, dar si antiseptic pe tractul renal si urinar. Astfel, ele sunt utile in tratarea infectiilor minore ale tractului urinar, ca uretrita si cistita. Sunt folosite in tratarea litiazei renale si a edemelor.
O alta utilizare a actiuni antiinflamatorii a mesteacanului este in tratarea durerilor reumatice, cand este combinat adesea cu osul- iepurelui, urzica sau cretusca. Extern, unguentul cu mesteacan poate calma eczema si psoriazisul.
Mesteacanul are renumele de a vindeca negii. O bucata mica, umezita de scoarta proaspata, care trebuie schimbata in fiecare zi, se plaseaza pe piele, deasupra negului. Se poate folosi si decoctul din scoarta macinata. Efectul se datoreaza compusilor antivirali ai copacului (acidul betulinic) si salicilatilor extensive asupra unui derivat al acidului betulinic, publicate in 2002, i-au subliniat eficienta impotriva HIV.
In tratamentul inflamatiilor minore ale tractului urinar, al litiazei renale sau vezicale si al edemelor
Infuzie:  Se infuzeaza timp de 10-15 minute 2-3 g de frunze uscate la o cana cu apa clocotita. Dupa racire adaugati bicarbonat de sodiu (1 g la litru). Beti 3 cani pe zi, cu 30 de minute inainte de mese

Tinctura: Puneti 15 picaturi intr-un pahar cu apa. Luati de 3 ori pe zi, dupa mese.
In tratamentul inflamatiilor pielii
Infuzie:  Folositi 50 g de frunze uscate la 1 I de apa. Scaldati pielea in infuzie de 2-3 ori pe zi.
Pana acum, mesteacanul nu a prezentat efecte toxice la doze terapeutice. Totusi, poate provoca alergii, mai ales persoanelor sensibile la telina si la polenul de pelinarita.
Atentie in cazul persoanelor care sufera de febra-fanului.
Mesteacanul nu este recomandat persoanelor care sufera de boli renale sau cardiace.
Datorita continutului de metil salicilat, nu trebuie administrat copiilor.
Prin distilarea uscatã a lemnului de mesteacãn se obtine gudronul de mesteacãn (Pix betulae), un lichid de consistentã vascoasã cu aplicatii terapeutice in bolile dermatologice. Sucul obtinut prin presarea frunzelor este utilizat in fabricarea lotiunilor pentru stimularea cresterii pãrului.

Sursa: http://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/mesteacan-betula-pendula-11472036/

About the author

Related Posts

Leave a reply