Junii Brasovului

11 mai, 2013

images (24)

Junii Brasovului sau si mai corect spus Junii din Scheii Brasovului si Brasovul vechi sunt un grup de carasi din Scheii Brasovului, astazi cu functie ceremoniala, care, an de an, defileaza pe strazile Brasovului. Sarbatoarea lor reprezinta un complex de obiceiuri care combina practici pre-crestine cu manifestari crestine pentru a reda vechiul mit al mortii si renasterii rituale a timpului calendaristic.

În fiecare an, în Scheii Brasovului, în prima duminica de dupa Pastile Rasaritene ( duminica Tomii ) atât brasovenii cât si turistii asista la un spectacol cu elemente de mit, rit, ceremonial si magie. Este vorba despre defilarea junilor si manifestarea obiceiurilor pe care acestia le-au mostenit din timpuri stravechi. „Junii trebuie priviti ca un rest de epoca pagâna, o straveche serbare de primavara, care serbeaza reînvierea naturii, învingerea soarelui asupra asprimii si gerului iernii, începutul vietii noi… iar serbarea trebuie considerata ca un cult religios precrestin, confirmata si de împrejurarea ca ea se petrece tot timpul pe dealuri, fiind un obicei cunoscut înca de la daci” (Julius Teutsch, cronicar sas).

În dimineata sarbatorii junii coboara calare în cetate, trec pe la vataf, armas mare si armas mic (serje), dupa care în jurul orei 10 se îndreapta spre Piata Prundului (azi Unirii) din fata Bisericii Sfântul Nicolae, unde se înconjoara statuia eroului necunoscut, nu înainte ca preotul paroh sa le sfinteasca steagurile printr-o scurta slujba.

Urmeaza încolonarea grupurilor dupa o ordine bine stabilita si devenita traditionala: mai întâi Junii Tineri, urmati de Junii Batrâni, Curcani, Dorobanti, Brasovecheni, Rosiori si Albiori. Coloana este deschisa de fanfara. Fiecare grup are în frunte vataful, urmat de stegar, încadrat de cei doi armasi. Vataful poarta banderola rosie pe piept, iar armasii mare si mic, albastra si galbena, formând astfel tricolorul, ca pe vremea când aceasta era interzis. Plecând din Prund, Junii fac un popas la Troita Capitanului Ilie Birt, unde cânta „Hristos a înviat!”, fiecare grup în parte, apoi coboara pe strada Muresenilor pâna la Bulevardul Revolutiei, dupa care urca, ocolind pe strada Nicolae Balcescu, trec de „Poarta Schei”, în sus pe strada Capitan Ilie, strada Pe Tocile spre „Capul Satului” pe strada Podul Cretului si de aici la Pietrele lui Solomon.

Pe tot parcursul catoriei, junii sunt întâmpinati de locuitorii Brasovului cu urale si aplauze, carora junii le raspund prin a-i invita sa-i însoteasca „la Pietri” ca sa petreaca în natura alaturi de ei.

Odata ajunsi la Pietrele lui Solomon, într-un splendid amfiteatru natural, junii se raspândesc pe cele doua platouri la locurile amenajate din mosi stramosi, la mesele lor, care altadata erau niste ridicaturi de pamânt (eminente romane), dar azi s-au asezat peste ele mese de lemn si metal. Petrecerea începe prin iesirea la hora si aruncarea buzduganului, pe melodia cunoscuta ca „Hora junilor”. Urmeaza si alte jocuri: sârba, brâul, breaza, batuta s.a., fiind invitate la joc si fetele.

Dupa o zi de petrecere cu jocuri, cântece si veselie grupurile se încoloneaza asteptând sa coboare de pe platoul ce domina amfiteatrul.

Junii Tineri îsi ocupa locul de frunte, ca adevarati initiati si pastratori fideli ai obiceiului. Alaiul paraseste locul plin de legenda de la Pietrele lui Solomon, reluându-si traseul de la urcare. Junii ajunsi în Piata Prundului nu se mai opresc la Poarta Schei (ca altadata), ci patrund în Cetate, fiind primiti cu „portile deschise”, ocolesc Casa Sfatului (azi Muzeul Judetean) si se îndreapta spre cimitirul bisericii „Sfânta Paraschiva”, în Groavei, unde se afla mormântul marelui poet Andrei Muresianu (ale carui oseminte sunt aduse de Pe Tocile în anul 1925), si în fata mormântului cânta „Hristos a înviat!” si un pasaj din imnul „Desteapta-te Române”. Aplaudati de multimea, care-i înconjoara, grupurile de juni se despart, îndreptându-se fiecare spre cartierul sau pe strazi diferite, nu înainte ca multimea sa le adreseze vatafilor urarea „Sa ne traiesti, vatafe!”.

Documentele atesta ca în anul 1931 existau sapte organizatii ale junilor, cea mai veche fiind cea a Junilor Tineri. Ultimul grup înfiintat este cel din 1924 grupul Junilor Brasovecheni, format numai din barbati casatoriti.

Obiceiul junilor este considerat drept unul din ritualurile de initiere în rândul feciorilor, el fiind inclus în ciclul „cetelor”. Întelesul termenului de „june” în Transilvania este cel de „tânar fecior neînsurat”.

Legat de acest ritual este si un obicei (de care batrânii îsi mai amintesc înca) care se încadreaza în cultul soarelui, de care pomenea si cronicarul german, ca simbol de nemurire pentru stramosii daco-geti. În ziua de Rusalii, barbatii, femeile, copiii si tot ce era transportabil la curte plecau de cu seara spre muntele Postavarul, dupa ce, în prealabil, vataful sau alti barbati de initiativa, bateau din poarta în poarta, folosindu-se de ciocanul, în forma de sarpe, prezent la fiecare poarta. Pe munte asteptau pâna dimineata, pentru ca la aparitia soarelui, sa arunce cu ce aveau la îndemâna spre soare, ca nu cumva „vârcolacii” sa rapeasca soarele. Era cultul soarelui de la daci, conservat simbolic în poarta maramuresana si în efigia stemei moldovenesti. Se stie ca getii credeau ca astrul datator de viata era mâncat de balauri, iar acest cult al soarelui era celebrat mai cu seama primavara, încât este explicabila prezenta acestuia în obiceiul Junilor. Daca acest cult al soarelui nu se mai practica azi, în schimb îngroparea vatafului, însotit de un joc burlesc, „cateaua”, în care apare si un popa mascat, îsi are sensuri care sunt cu greu întelese azi.

Sursa: http://www.turistinfo.ro

Ramona Lengyel

Distribuie

About the author

Related Posts

Leave a reply