Inceputul terapiei ABR – evaluare si cursuri

18 dec., 2012

IMG_8331

Inceputul terapiei ABR – evaluare si cursuri
Ajunsi acasa dupa drumul greu pana in Macedonia si inapoi, Raisa a inceput programul de terapii ABR si NACD ( despre ultimul am sa scriu un alt articol).

Evaluarea ABR a Raisei
A fost facuta de Krista Bynens, cea care conduce centrul ABR din Belgia. Pentru noi a fost destul de greu sa realizam ca datorita spasticitatii muschilor, nu numai soldul drept al Raisei a fost afectat, ci intregul ei corp sufera deformari. Acestea se accentueaza cu timpul si pe masura ce oasele cresc intr-o pozitie incorecta. Am realizat ca Raisa are nevoie de o alta terapie pentru a rezolva aceste probleme, caci kinetoterapia pe care o facem de trei ani este mult prea „blanda” si aproape ineficienta in cazul ei . Desi imi este in continuare foarte greu, am sa incerc sa expun evaluarea ABR a Raisei in speranta ca va fi de folos altor parinti din Romania pentru a intelege aceasta terapie.

Raisa are gatul foarte scurt si ii lipseste segmentarea la nivelul capului, gatului umerilor, toracelui si a bratelor.
Foarte adevarat caci Raisa nu isi poate misca independent niciuna din aceste parti ale corpului.

Toracele si abdomenul sunt moi, nu are muschi care sa le sustina pozitia.
Raisa isi doreste sa se poata ridica in sezut insa nu reuseste sa isi ridice singura decat capul de la sol, toracele si abdomenul raman nemiscate. Si asta in ciuda incordarii si a eforturilor ei, ce mie imi aduc lacrimi in ochi.

Bratele nu se misca independent de torace.
Acesta este motivul pentru care Raisa cu mare dificultate apuca un obiect, desi isi doreste sa o faca.

Si bineinteles, lipsa mobilitatii in articulatiile soldurilor care i-a cauzat luxatia pe partea dreapta.
Cu ajutorul terapiei ABR ar trebui sa se produca desegmentarea partilor corpului si Raisa sa isi poata misca independent membrele. De asemenea, spasticitatea membrelor sa se reduca iar muschii abdomenului si ai toracelui sa se dezvolte. Oasele pelvisului ar trebui sa se evazeze si sa permita revenirea capului femural drept in articulatie. (Doamne ajuta!)

Exercitiile ABR ale Raisei
In urma evaluarii, ne-au fost stabilite patru exercitii pe care sa le facem timp de trei ore in fiecare zi. Pe acestea le facem pe obraji, gat, torace si abdomen. Pentru ele folosim prosoape, burete si minge speciala. Toate au fost pregatite de Vesna Gasovska (ABR Trainer-ul din Macedonia) pentru dimensiunile fiecarui copil.
Vesna invatandu-ne apasarea in exercitiul pe obraz

Exercitiul ABR la nivelul gatului

Vesna, invatandu-ne exercitiul pe abdomen

Si Raisa coordonand exercitiul pe torace:)

Sper din toata inima sa fiu de ajutor altor parinti din Romania si de aceea, mai jos, voi incerca sa traduc de pe site-ul ABR explicatii privind tehnica acestei terapii.

„Metoda ABR (Tehnica)
Originile tehnicii ABR – modelarea respiratiei mecanice a unui copil sanatos.
Tehnica ABR imita intr-o mare masura modul natural de intarire a muschilor interni ai sistemului respirator, care are loc in cursul primului an de viata a unui copil. In primele luni de viata, inainte de dezvoltarea functiilor motorii, copilul sta in primul rand, intins pe spate sau pe burta – in esenta, incapabil de a-si folosi bratele sau picioarele.

In acelasi timp, copilul poseda proportii specifice ale corpului: un trunchi mare si membre scurte; si o structura a corpului specifica: un schelet moale, maleabil, cu un procent mare de cartilaj, care nu a fost supus complet procesului de intarire sau de osificare. Datorita acestor proportii specifice, aproape intreaga greutate corporala a unui copil este sustinuta de coaste (fara ajutorul bratelor).
Pe de alta parte, datorita scheletului moale, o parte semnificativa din greutatea corporala este suportata direct de muschii interni ai sistemului respirator folosind tensiunea lor de sustinere intrinseca, in scopul de a mentine forma corpului. Din cauza acestei forte, respiratia activa este cea care aduce efectiv consolidarea cresterii muschilor respiratorii, cu o eficienta mult mai mare decat mai tarziu în viata. ( In continuare, pe site sunt descrise si alte explicatii detaliate )
Pe masura ce copilul creste, scheletul – in cazul de fata, cutia toracica- se intareste si apoi greutatea corpului este pasiv absorbita chiar de coastele intarite. Ca rezultat, nu mai este necesar niciun efort suplimentar din partea musculaturii netede respiratorii si astfel dispare oportunitatea ei de crestere si dezvoltare.

In primele 3-4 luni, un copil executa aceasta respiratie impotriva propriei greutati 24 ore / 7 zile pe saptamana, si chiar mai tarziu – pentru urm?toarele 3-4 luni – copilul petrece 18-20 ore pe zi culcat , construind continuu sistemul respirator ?i puterea trunchiului, care apoi devine «nucleul» din structura biomecanica a corpului sau.
Numai atunci cand acest nucleu s-a format in mod corespunzator, controlul bratelor si al picioarelor devine posibil, si, in plus, vom vedea o accelerare extraordinara in dobandirea mobilitatii si abilitatii motorii ce are loc incepand cu vârsta de 7-8 luni.
Chiar si un calcul aproximativ ne arata ca un copil sanatos petrece 4-5 mii de ore in procesul de dezvoltare a structurilor interne (musculaturii netede, in special), inainte de a obtine forta si stabilitatea suficienta pentru a controla nivelul bratelor si al picioarelor.
Un copil cu leziuni cerebrale este lipsit de acest avantaj natural. Muschii respiratorii sunt considerabil mai slabi decat ai unui copil sanatos si lipsiti de rezistenta suficienta pentru a sustine greutatea corpului in respiratie. Ca urmare, singura optiune ramasa pentru copilul cu paralizie cerebrala este sa isi foloseasca diafragma excesiv, care ofera aspiratia de aer suficient in plamani, impingand in jos cavitatea abdominala si evazand coastele inferioare. Acesta este asa-numitul tip de respiratie paradoxala care afecteaza toti copiii cu paralizie cerebrala. Ca urmare, copilul cu paralizie cerebrala nu reuseste sa castige formarea nucleului biomecanic puternic, „baza” musculaturii netede din cavitatea toracica si abdominala, care dezvolta copilul sanatos prin intermediul respiratiei, in primele luni de viata. Fara aceasta „baza”, un copil cu paralizie cerebrala este apoi in imposibilitatea de a face fata provocarilor prezentate de cresterea bratelor si a picioarelor, proportional mai mari si mai grele mai tarziu in viata. Ca rezultat, dezechilibrul dintre trunchiul slab si membrele marite devine tot mai pronuntat pe masura ce copilul cu paralizie cerebrala creste, in cele din urma duce la o denaturare completa a sistemului muscular-scheletic, rezultand rigiditate, spasticitate contracturi, etc. Aceasta situatie sporeste dramatic pe masura ce copilul devine mai mare.

Provocarea ce a dus la dezvoltarea tehnicii ABR a fost re-crearea -indiferent de varsta sau de gravitatea starii copilului- a efectului similar de intarire (consolidare) a musculaturii netede, care este de altfel, prezent in mod natural la copilul sanatos.

Principiile esentiale in metoda ABR
Copilul ca beneficiar pasiv al tratamentului ABR – de ce terapeutul face toata munca si nu copilul insusi?

Musculatura neteda contine muschi involuntari. Asta inseamna ca ei sunt in afara controlului mintii sau a vointei si prin urmare, copilul nu poate sa ii lucreze el insusi. Prin tehnica ABR de atingere cu mana efectuata de parinte(ca terapeut), corpul copilului este un destinatar al impactului kinetic dat prin aplicarea mainii. Modul de aplicare determina o reactie automata a musculaturii netede, construind treptat consolidarea ei, prin absorbtia de energie kinetica data de miscarea de compresie a mainii terapeutului. Acesta este acelasi mod in care musculatura neteda a copilului mic sanatos se consolideaza in mod natural atunci cand respira impotriva greutatii corpului.
Prosoapele de sub mana de lucru sunt o perna de aer moale, ca transmitator al miscarii ABR. (pe site se gasesc informatii si explicatii detaliate)
Miscarea optima este cvasi-statica – de ce mana terapeutului ABR nu pare sa fie in miscare?

La fel de importanta ca si forma si densitatea pernei de aer, este calitatea miscarii aplicate. Daca miscarea mainii este prea rapida, mana se afunda prin prosoape si perna de aer reactioneaza ca o perna obisnuita, absorbind impactul, fara sa creeze efectul de suport pneumatic.
Astfel ajungem la cea de-a doua caracteristica esentiala a tehnicii ABR, care este «miscarea cvasi-statica». Aceasta este o miscare atat de neteda si lenta, incat nu are aproape nici o acceleratie. Incepe la o viteza imperceptibila si continua in acest mod. (mai multe explicatii, pe site)
Cum ajunge ABR la muschii spastici, scurtati si intinsi?

Tehnica ABR reuseste sa deblocheze tensiunea, scurtarea si spasticitatea musculara cu o eficienta fara pereche care depaseste cu mult, si este incomparabila cu efectul atins de stretching. Cu toate acestea, ar fi complet incorect sa spunem ca tehnica ABR urmareste deblocarea acestor muschi superficiali. ABR are drept scop consolidarea musculaturii netede a cailor respiratorii, a cartilajului traheal, a discurilor intervertebrale fibroase, a sirei spinarii, etc (adica straturi interne profunde). Consolidarea interna este scopul direct al ABR.
Deblocarea muschilor scheletici este o «coincidenta fericita». Efectul de cascada din interior in exterior, imbunatateste performantele muschilor scheletici. Cand structurile interne slabesc, muschii superficiali se contracta si/sau se strang. Daca, pe de alta parte structurile interne devin mai puternice, muschii superficiali se deblocheaza in mod automat, se alungesc si cresc in volum.
Siguranta tehnicii ABR
ABR foloseste prosoape pentru a crea obiectul pneumatic destinat sa ajunga la musculatura neteda interna. Mai mult decat atat, utilizarea unor astfel de «perne de aer», combinata cu modul foarte lent (cvasi-static) de aplicare a presiunii, asigura ca nu exista nicio compresie a tesuturilor superficiale (piele, oase si muschi superficiali) – evitandu-se astfel orice riscuri mecanice.

Delicatetea si blandetea metodei ABR o face foarte relaxanta pentru pacienti, precum si extrem de sigura.”

Vlad Placinta

Distribuie

About the author

Related Posts

Leave a reply