De pe crestele inzapezite ale Everestului, pe spatele camile

De pe crestele inzapezite ale Everestului, pe spatele camilei

31 iul., 2018

Abia m-am intors din Nepal si imaginile sunt proaspete in minte: Everestul cetatea lumii, impungand cu turlele sale norii, salbele cascadelor argintii la gatul vegetatiei si casele pierdute in nori.
Terasele, strazile pavate cu piatra ale asezarilor si templele, m-au intors in istorie. Am dormit in cort si fulgere luminoase mi-au luminat calea, incat am crezut ca traznetul ma va transforma in mii de farame. Fascinante sunt spectacolele Terrei pentru noi, oamenii si merita tot respectul din lume cei care ne duc sa le vedem. Ne pun la dispozitie mijloace de transport, ne fac rezervarile, ne pregatesc totul si ne pun la dispozitie cei mai buni ghizi. In timp ce urcam spre tabara de la baza Everestului, tin minte cum unul dintre ghizi si-a scos haina si a dat-o unei turiste care era pe punctul de a ingheta, fiindca ploaia inghetata ne biciuia din toate partile. In acele clipe am inteles ca muntele nu te iarta, daca nu te echipezi cum trebuie.
Unde am mai fost cu ei? In Norvegia, sa admir aurora boreala si sa vad muntii tasnind din mare.
In octombrie, plec in circuit Maroc, cobor de pe “Acoperisul lumii” in Sahara si voi strabate cel putin o portiune de desert pe spatele unei camile. Trebuie sa va marturisesc cu sinceritate ca am inceput cura de slabirea de acum, fiindca nu este vinovat cu nimic sarmanul animal…
La Marrakech vom fi cazati intr-un palat si abia astept. Doresc sa vad cum este sa traiesti la palat. In piata din centrul orasului mi s-a spus ca gasesc de toate, de la mirodenii, la fructe din care inca nu am gustat, suveniruri, dansatori cu pielea de ciocolata stralucind in soare si dintii albi ca margaritarele, maimute imblanzite puse pe sotii, care cersesc atentie si mancare (in special banana), dresori de vipere care dau spectacol in aer liber.
Un spectacol fascinant: colaj de gusturi, sunete si arome! Si in ziua a doua “Orasul Rosu” asteapta sa ne cucereasca si sa fie cucerit de noi.
Imi doresc o poza langa Moscheea al-Kutubyya, care este emblema orasului cu turnul ei inalt de 80 de metri, sa vada lumea pe retelele de socializare ca am venit, am vazut, am invins si sunt mult mai bogata sufleteste ca am vazut. Demult doresc sa inspectez si palatele sultanilor, iar acum voi avea usile deschise.
Din ziua a treia reincep traseele montane, sa nu imi pierd antrenamentul. De la lumea sedentara a orasului, parcurgem trasee aproape pustii. De pe varful muntilor, vom putea admira intinderea nesfarsita de nisip: Sahara. Mesele vor fi in stil marocan, de la desertul stancos, vom trece la cel nisipos, sa stim tot, sa vedem tot si sa ne imbogatim cunostintele. Cel mai mult ma bucur ca voi merge prin nisip si voi trai pe viu mirajul desertului. Este o lectie menita sa ma invete sa pretuiesc confortul in care traiesc. N-m mai dormit demult in cort, iar corturile traditionale ale berberilor si compania lor, chiar ca ma atrag, dar m-am interesat deja ce manaca ei si perpectiva de a sta la masa impreuna nu ma infricoseaza. Astept cu nerabdare sa imi dea turta de secara, unt, miere, ulei de masline si ceai de menta.

About the author

Related Posts

Leave a reply