Anasonul

05 apr., 2013

images (17)Planta anuala cu radacina fusiforma si tulpina inalta de 40-60 cm, usor ramificata, acoperita cu perisori scurti. Frunzele de anason prezinta caracteristici in functie de pozitia pe care o ocupa pe tulpina. Astfel, cele de la baza sunt cordiforme, aproape rotunde si foarte usor zimtate pe margini, aducand cu cele de telina. Cele de la mijlocul tulpinii sunt penate adanc, decupate, asemanatoare patrunjelului, iar cele din varf au diviziuni aproape filiforme, ca cele de marar. Florile sunt mici, albe, grupate in umbele compuse. Semintele, de fapt fructele, sunt si ele mici, de culoare cenusie- verzuie, de forma ovoida, paroase si care prezinta pe suprafata lor mici iesinduri (coaste). Intr-un gram intra aproximativ 200- 300 bucati si au facultatea germinativa redusa (40-70%), care se pastreaza in rare cazuri doi ani.

Anasonul este originar din Orientul Apropiat de unde s-a raspandit de jur imprejurul Mediteranei si apoi in toata Europa, fiind considerat drept planta aromatica (mai bine zis condiment) cea mai pretioasa. Se spune ca in timpurile biblice era atat de valoros, incat se platea un fel de dijma, in seminte de anason. Egiptenii antici au fost primii care l-au preluat in cultura. In tarile de origine, anasonul este intalnit frecvent si astazi in flora spontana. El s-a raspandit pe toate continentele. In Europa se cultiva mai mult in tarile balcanice, iar la noi, intalneste conditii favorabile de cultura in Campia Banatului si a Olteniei.

Planta are mari pretentii de sol fertil, cu suficienta umiditate, fara excese insa, dar tot atat de daunatoare este si seceta indelungata. Sunt favorabile culturii anasonului, regiunile calde, suficient de umede si cu un mare continut de azot. Cresterea si dezvoltarea plantei pe tot parcursul perioadei de vegetatie, este afectata chiar si de timpul putin mai rece si innourat sau lipsa umiditatii din sol si aer, favorizand atacul diferitelor boli asupra ei si compromiterea recoltei. Fructele ajung la maturitate esalonat, cad singure imprastiindu-se pe pamant, prin urmare se pierd.

Iata cateva argumente care justifica pretul acestui condiment:
* Se seamana primavara devreme (inceputul lunii aprilie), iar plantele rasar doar dupa 22 – 25 zile.
* La sfarsitul lunii iulie, inceputul lui august, tulpinile incep sa se ingalbeneasca, iar semintele sa capete, esalonat, culoare brunie, perioada cand acestea se recolteaza cu foarte mare grija si numai dimineata, cand inca nu s-a zvantat roua, altfel semintele se scutura usor si cele mai multe se imprastie.
*  Se depoziteaza apoi, in strat subtire, in spatii foarte bine aerate pentru a evita mucegairea.

Din punct de vedere yoga, anasonul este yin.

Principalii constituenti cunoscuti sunt: vitaminele A, complexul B (B1- B6), C; saruri minerale: calciu, fosfor, potasiu, sulf, fier; esenta aromatica, aldehida anisica, lipide, protide, zaharuri, amidon, anetol (componentul principal al uleiului volatil), colina, cetonele etc.

Proprietati:
Tonic, antispasmotic, diuretic, aperitiv, vermifug, emenagog, galactogen (mareste cantitatea de lapte la femeile care alapteaza), carminativ etc.

Virtuti terapeutice:
* Ajuta digestia, combate balonarile si colicile (in special la bebelusi), calmeaza arsurile din stomac si rect, are efect purgativ, omoara viermii intestinali si calmeaza durerea.
* Stimuleaza salivatia si creste pofta de mancare, vindeca bolile provocate de bila si are efect vomitiv, actiune benefica asupra splinei, stabilizeaza sistemul circulator.
* Este diuretic, recomandandu-se in bolile de rinichi si umflaturi, este antiinflamator, ajuta in caz de stres, astenie, migrene, ameteala, menstre insuficiente si dureroase.
* Vindeca boli de ochi si imbunatateste vederea.
* Ajuta in boli de plamani (astm, tuse) si este expectorant.

Mod de folosire
De la anason se foloseste toata planta: radacina, bulb, frunze si in mod special, fructele (semintele).

1/ Fumigatii de seminte de anason, macinate
Pentru ploape umflate, la trezire.

2/ Inhalatii de miros de seminte
Contra durerilor de cap, a migrenelor etc.

3/ Seminte de anason supte
Vindeca bolile cavitatii bucale si tusea uscata.

4/ Infuzie din seminte
– pentru adulti: 

1/2 lingurita la 1 cana apa clocotita. Se lasa acoperit 10-20 min si se bea caldut, in 3 reprize, in cursul zilei:

a/ inainte de masa – ca aperitiv, scade febra, calmeaza setea, durerile abdominale, ajuta la eliminarea gazelor si la digestie etc.

b/ dupa masa – in caz de raguseala, tuse, tuse convulsiva, astm, ajuta expectoratia, digestia lenta, reduce durerile de cap si spasmele intestinale etc.

– pentru sugari: 
se infuzeaza 5-6 fructe la 1 canita de apa clocotita.
Alina colicile intestinale.

5/ Infuzie din frunze: 
30 g/ 1 l apa clocotita.
Se prepara si se administreaza identic cu cea din seminte.

6/ Decoct de radacina: 

30g/ 1 l apa.
Se fierb radacinile maruntite, in apa, timp de 20-30 min. Se consuma cate 1 ceasca dupa mesele principale (3 cani/ zi). Se administreaza in menstre dureroase.

7/ Seminte inmuiate in lapte fierbinte:
1/2 lingurita la 1 cana lapte fierbinte.
Se consuma seara, inainte de culcare.
Se recomanda in caz de insomnie.

8/ Seminte mestecate, dupa mesele principale: 
Curata dintii si parfumeaza respiratia.

9/ Tinctura:
3 linguri de seminte de anason la 500 ml de alcool rafinat de 38-40 grade. Se lasa la macerat, 4 saptamani, in loc insorit.
Se ia cate 1 lingurita/ zi pentru tratarea tulburarilor digestive.

Arta culinara 
In arta culinara, de la anason se consuma:
a/ bulbul: 
– crud, primavera, ca aperitiv (anason dulce)
– fiert, in salate, langa alte legume
b/ frunzele: trecute prin sita, ca adaos la anumite alimente grele (fasole, bob, etc) pentru a usura digestia.
Datorita aromei dulci si gustului placut, ele se folosesc la salate sau drept garnitura
c/ intreaga planta (radacina, tulpina, frunzele), la inceputul verii. Are aceleasi intrebuintari ca telina cu frunze.
d/ fructele (semintele) (Fructus Anisi):
– ca aromatizant al bauturilor alcoolice, in patiserie, panificatie, cofetarie
– da savoare compoturilor, muraturilor (varza rosie, castraveti etc), mancarurilor de dovlecei, preparatelor de ciuperci, lichiorurilor, prajiturilor etc.

Gustul dulce si in acelasi timp picant, impreuna cu parfumul racoritor, datorat uleiurilor eterice pe care le contine din abundenta, face ca anasonul sa se preteze de minune la prepararea diferitelor dulciuri si bauturi racoritoare sau alcoolice, folosit cu masura. Utilizarea sa principala este aromatizarea bauturilor pe baza de anason in diferite tari mediteraneene, astfel este: raki in Turcia, uzo in Grecia si pernod in Franta. De asemenea, cu anason se pot aromatiza checuri, fursecuri, placinte, budinci, clatite, ciocolata si caramelele de casa, grisul, orezul cu lapte etc.

El se pastreaza cel mai bine sub forma de seminte intregi, in pungi, in incaperi aerate si ferite de umezeala. Semintele rasnite isi pierd repede aroma, de aceea se piseaza doar cat este necesar pentru intrebuintarea curenta, iar surplusul se poate pastra pentru perioada scurta de timp, doar in recipienti de sticla sau portelan, ermetic inchise, cu capac. Utilizat singur sau in combinatie cu alte plante aromatice, cum ar fi semintele de fenicul, frunzele de melisa, indrisaim, poate inlocui cu succes arome exotice ca vanilia sau scortisoara. Anasonul de cultura este insa, un substituent de slaba calitate pentru anasonul stelat.

PRECAUTII
Ceaiul din anason se va consuma o perioada scurta de timp deoarece anetolul din seminte este toxic.

ATENTIE
Este contraindicat in gastrite hiperacide, ulcer gastric si duodenal, enterocolite acute si cronice.

Sursa: http://www.reteteculinare.ro

Ramona Lengyel

Distribuie

About the author

Related Posts

Leave a reply